Calendarul popular al lunii noiembrie

Prin întuneric spre lumină

Calendarul popular al lunii noiembrie

Mulți dintre noi consideră toamna un anotimp mai puțin agreabil și încearcă să găsească o serie de elemente să îndulcească atmosfera. Pentru unii toamna este un timp al  visării, al reflexelor și rememorării unei veri trecute. Însă câți dintre dumneavoastră  se întreabă de unde vin trăirile si sentimentele care ne copleșesc toamna. Acesta este anotimpul care ne duce prin întuneric spre lumină.

În calendarul popular există numeroase  date de referință care fac dintr-o banală lună  noiembrie, una plină de înțelesuri și pregătiri pentru un nou ciclu de viață. Așa se face că un an era în vechime împărțit în două mari anotimpuri. Capete de anotimpuri era sărbătoarea Sf. Gheorghe sau Sângeorzul, în 23 aprilie și Sf. Dumitru, în 26 octombrie. Aceste două mari evenimente  marcau o serie de activități și cicluri agrare. Primul deschidea pământul, cu tot ce cuprinde în el, elibera animalele din subteran, iar cel din urmă închidea ciclul, asigurând protecția pentru tot ce conținea pământul.

Luna noiembrie vine astfel ca o continuare  a acestui mare prag și în satele mureșene, dar practic pe o arie destul de largă sunt celebrate momente care aduc aminte de “viața de dincolo”. Pe lângă reperul creștinesc firesc, adică Ziua tuturor sfinților, mai trebuie să privim o explicație dincolo de aspectul religios. După echinocțiul de toamnă, soarele începe să își diminueze strălucirea dar și durata de expunere. Așa se face, că până la sărbătorile Crăciunului, sau Saturnaliile romane, respectiv, solstițiul de iarnă, toate momentele celebrate în această perioadă propun un sprijin soarelui și capacității acestuia de încălzire. În ajunul Sf. Dumitru se fac focuri cu rol apotropaic, de alungare a întunericului exprimat prin duhuri rele, moroi, strigoi, apoi Luminația și ziua morților, pe care o regăsim în județul Mureș, în 1 noiembrie, respectiv în ajunul Sânmihaiului, pe 8 noiembrie, culminând cu noaptea Sf. Andrei, de pe 30 noiembrie, eveniment care face capabilă lupta cu duhurile rele și mai eficientă, dar să nu uităm și de caracterul de prognoză pe care îl au aceste zile însemnate.

De-a lungul lunii, care popular se numește Brumar, există câteva sărbători mai importante: Sânmihaiu sau Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, pe 8 noiembrie, Lăsatul secului și începutul Postului Crăciunului, pe 14 noiembrie, Ovidenia sau Intrarea Maicii Domnului în biserică, pe 21 noiembrie și pe data de 30 noiembrie, Sânandrei sau Sf. Andrei, despre care se spune că dă și numele lunii viitoare, Undrea. Pe lângă acestea se mai sărbătorește și Ziua tâlharilor, mai bine zis ținută pentru a se afla tâlharul, întrucât pe 11 noiembrie se  celebrează Sf. Mina, cel despre care se spune că e ajutor pentru cei  păgubiți. Nu am uitat de un alt aspect, ce vine din perioada precreștină, de o sărbătoare a lupilor, Filipii de Toamnă, în 14 noiembrie. Este  vorba de  perioada între Filipii de Toamnă și Sânicoara, pe 6 decembrie, cele trei săptămâni erau dedicate de daci, pentru purificarea și intrarea în noul an. Unele dintre aceste tradiții au fost împinse apoi mai spre solstițiul de iarnă și astfel asimilate unei noi credințe.

După Luminația de la începutul lunii noiembrie, un alt aspect demn de remarcat în calendarul popular este Vara Arhanghelilor sau Sânmihaiu. Se spune că în această perioadă, înainte și după ziua de 8 noiembrie, vremea, indiferent cât de rece sau neprietenoasă este devine mai caldă și mai plăcută, un episod de vreme bună într-o lună destul de capricioasă. Tot legat de prognoza meteo, dacă în această perioadă plouă mărunt se spune că iarna va fi rece și plină de zăpadă. Începutul de lună cu vânt, vorbește de asemenea despre o iarnă geroasă. De Sânmihai se fac pomeni pentru cei vii, dar mai ales pentru cei care au suferit morți năprasnice. În Zona Mureșului Superior este amintit un obicei specific ciobanilor care coboară muntele cu oile, în Idicel Pădure și are loc un târg al cailor, care au stat până acum sus la munte, iar acum sunt mândria stăpânilor.

De Sfântu Mina, pe 11 noiembrie se ține sărbătoarea prin nemuncă, rugăciuni pentru recăpătarea lucrurilor furate și dovedirea hoților. Tot acum, la biserică se pun lumânări întoarse, ca cei răi să își întoarcă inima spre bine, sau spre atragerea iubiților mai îndărătnici. De Filipii de toamnă, nu se coase, nu se toarce, nu se aruncă cenușa sau gunoiul, pentru ca lupii să nu se înmulțească, dar și pentru a fi feriți de atacurile acestor animale. Tot acum e momentul ca oalele să fie așezate cu gura în jos, pentru ca duhurile rele să fie închise, iar casa să fie păzită de pagube.

Dacă în ajunul Ovideniei, cerul este senin, anul viitor nu va fi bun pentru agricultură. Dacă pe 21 noiembrie este senin, vara viitoare va fi secetoasă, de va fi frig și ger, iarna va fi grea. Ultima sărbătoare marcantă este pe 30  noiembrie. Cunoscută pentru caracterul ei  menit să alunge spiritele rele, Sânandrei, cere ca atât casa, cât și acareturile să fie apărate de duhurile rele prin intermediul usturoiului. O crenguță de măr pusă în apă prevestește un an bun, dacă înflorește până la Sfântul Vasile. Fet

ele fac descântece pentru aflarea ursitului și tot acum se prevestește timpul probabil.

Această lună nu este decât o pregătire pentru sărbătoarea luminii, a izbânzii luminii în fața întunericului și are menirea de a pregăti sufletele și casele pentru ceea ce urmează: o reluare a ciclului vieții, transpus la nivel teluric și astral.

 

Mihai Teodor Nașca

Publicat în Traditii si folclor | Lasă un comentariu

Orizontul cărții de la tradiție la modernitate

Orizontul cărții de la tradiție la modernitate

„Întoarcerea la tradiții” este  genericul proiectului propus de Biblioteca Orășenească „Liviu Rusu” din Sărmașu pentru săptămâna de activități extrașcolare, cunoscută sub numele de  „Școala Altfel”. Totodată este Săptămâna Națională a Bibliotecilor Publice, iar în 23 aprilie se sărbătorește Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor. Timp de  cinci zile, această instituție de cultură a fost  gazda unor ateliere de pictură pe ouă, prezentare de documentare despre istoria cărților, atelier de cusut, scenete, recitări sau lecții de educație rutieră, toate sub îndrumarea cadrelor didactice și cu sprijinul bibliotecarei, Dinuca Burian.

Ziua de miercuri a fost una dintre cele mai  pline de activități zile, întrucât  23 aprilie este  și Ziua bibliotecarilor, Biblioteca orășenească a propus un program variat și a debutat cu un atelier de pictat ouă, în preajma sărbătorilor pascale, sub coordonarea învățătoarei Felomena  Bucur, a profesoarei, și a profesoarei pentru învățământ primar și preșcolar, Olivia Cenan. Ouăle au fost transformate sub îndemânarea micilor artiști și au impresionat ochiul vizitatorilor.

A venit apoi rândul tradițiilor și a păstrătorilor de tradiții ca să fie cinstiți și felicitați. De peste opt decenii, Emilia Boia din Sărmășel Gară contribuie la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural tradițional. O viața dură, o poveste ce cuprinde mulți ani de suferințe au transformat-o pe Emilia Boia într-un om dârz, dar care însă și-a înmuiat  sufletul cu credință și multe poezii frumoase, pe care și acum le recită integral. 20 aprilie e ziua domniei sale, așa că în colaborare, Emisiunea Viața Satului Mureșean de la Televiziunea Tîrgu Mureș și Biblioteca „Liviu Rusu” i-a oferit flori și o diplomă de excelență. La fel  s-a întâmplat și cu o mai tânără membră a Grupului folcloric Graiul Câmpiei, Maria Baciu, care în curând își aniversează ziua de naștere. Cele două sărbătorite au fost completate de către Laura Vințeler, Tereza Sărac și Elena Cadar. Fiecare, în glasul și priceperea lor au adus imn de slavă Celui de Sus, cântând pricesne sau spunând poezii religioase.

A urmat, ca o completare firească, cuvântarea părintelui Ilie Bucur, despre post și postire, despre postirea sufletului și  a trupului, despre îngăduință și fapte bune. O pildă de ținut minte și aplicat în viața de zi cu zi. Nevoia de cuvânt care zidește și ne ajută de multe ori să străbatem mai ușor încercările  vieții. Prezent la  eveniment au fost și primarul orașului, ing. Ioan Mocean și șeful poliției orașului, Nicolae Drăghici. S-a punctat astfel nevoia de cultură și act cultural. Programul a fost completat de directorul executiv al Direcției pentru Cultură, Culte și patrimoniu Cultural Național Mureș, Nicolae Băciuț care a prezentat o fărâmă din creația sa, pentru copii, respectiv cartea, Alfabetul unui alfabet, dedicată celor cu inima pură, dar și celor care doresc să redescopere lumea inocenței.

Cei prezenți au putut  să se delecteze cu sceneta albinuței, prezentată de Elena Aluaș, dar și alte scenete și recitări  susținute de elevii: Giulia Blăjan, Raul Morar, Olivia Cenan, Melisa Faur, și Maia Varga, elevi pregătiți de Olivia Cenan, Iuliana Socaci și Felomena Bucur. Evenimentul s-a încheiat cu proiectarea filmului “Istoria Cărții”, realizat și prezentat de profesorul, Ciprian Fărcaș.

Publicat în 1, Diverse | Lasă un comentariu

În organizarea Primăriei Sărmașu, a Bibliotecii “Liviu Rusu”, a Primăriei Sînpetru de Câmpie și a Direcției Pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural, în localitatea Sînpetru de Câmpie, în prima sâmbătă a lunii iulie, s-a desfășurat cea de-a doua ediție a Sărbătorii  secerișului – “Cununa grâului”, după ce prima ediție a  acestui eveniment tradițional agrar s-a desfășurat în localitatea Sărmășel Gară.

Cum un astfel de  eveniment este menit să mai dezmorțească rutina specifică lumii rurale, și această ediție a fost gândită în asemenea mod încât să satisfacă o paletă mai largă de așteptări în domeniul cultural. Așa  se face că ziua de sâmbătă a  fost împărțită în trei mari momente: lansare de  carte  și evocarea personalității lui Traian Gherman, claca  la  secerat și împletirea  cununii și așa  cum se încheie  fiecare moment important din lumea  satului, voia  bună  și cântecul au încheiat seria  manifestărilor dedicate Sărbătorii secerișului.

Începuturile au fost făcute „La basculă”, la  marginea  satului, loc atât de bine cunoscut localnicilor și care acum a reprezentat gazda primitoare pentru cei prezenți. Sub un soare  dogoritor de cuptor, cu oameni veniți din Sărmașu, Sărmășel Gară, Sînpetru de Câmpie, Bârlibaș, Dâmbu, Sîngeorgiu de Câmpie, Satu Nou sau Tușinu, amfitrion al deschiderii manifestării a fost bibliotecar Dinuca Burian, a căror rădăcini se află în comuna Sînpetru de Câmpie, cea care a ținut ca evenimentul de anul trecut să fie continuat. Au urmat rând pe rând, primarul orașului Sărmașu, ing. Ioan Mocean, primarul comunei Sînpetru de Câmpie, Lucian Minodor Pogăcean, din a căror discursuri s-a putut trage  clar o concluzie: cele  două unități administrativ  teritoriale, învecinate au și potențialul dar și dorința de a  conlucra pentru ca  atât tradițiile dar și aspecte socio-economice să poată fi aplicate cât mai curând, în folosul celor din zonă.

A  venit rândul cărților și a  sănătății din paginile cărților. Tânăra interpretă de folclor, Oana Bogdana Pop, și ea din părțile locului, absolventă a Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș să prezinte cea mai nouă realizare a sa, o carte despre modul în care putem fi mai sănătoși: “Sănătate cu tratamente naturiste”. Despre plantele de leac dar și cum acestea ne ajută să fim mai sănătoși au vorbit Nicolae Băciuț, director al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Mureș și dr. Dan Mircea Fărcaș, cei care au semnat prefața.

Despre grâu, claca la secerat, cununa grâului avem mărturii și din cartea “Vechi obiceiuri agrare la români – Claca la secerat și cununa de grâu” a lui Traian Gherman, o carte de referință pentru cei care doresc să aprofundeze acest aspect, să ia contact cu o muncă intense de cercetare a acestor clăci, în câteva sute de localități, printre care și Sînpetru de Câmpie și Sărmașu. Personalitatea lui Traian Gherman a  fost  evocată de nepoata domniei sale, dr. Ileana Roman, acum la  55 de ani de la  moartea  sa. Născut în 1879, în Corpadea, județul Cluj, Traian Gherman va rămâne cu siguranță în mintea celor pasionați de  etnologie prin lucrările sale  dedicate meteorologiei populare dar  și a  cununii de  grâu, obicei prezentat în 751 de sate, într-o carte  document ce cuprinde printre altele și 50 de moduri de  a împleti cununa de  grâu.

Dar cu subiectul central a  fost cununa de grâu, în jurul prânzului, când grâul era numai bun de secerat, un alai format din membrii Grupului Graiul Câmpiei din Sărmașu, cei ai Ansamblului Doina Sărmașului, dar și localnici din comună și invitați au plecat cu ceterași spre lanul de secerat. Au tăiat, au legat, au făcut snopi, iar la  final cununa cea mare de  grâu era gata de adus găzdoaiei, Aurica Pop. Și munca fără puțină cântare nu se poate, printre invitații la claca la  secerat  s-a  aflat și rapsodul popular, Vasile Soporan din Frata, care  a ținut să mai îndulcească arșița cea mare printr-o cântare pentru secerătoare. Și cum lucrurile cele  bune se încep cu Dumnezeu, preoții Robert Belean, Răzvan Bucur și Chirilă Horea au sfințit holdele și s-au rugat ca locul să fie ferit de vremuri mari, iar recoltele să  fie bune.  Ulcioarele cu apă rece și coșul cu  slănină, pâine, caș și ceapă au fost vedetele următoare. Masa a fost servită, pe miriște, pe un cenușer, așa cum obișnuiam părinții și bunicii noștri să facă acest lucru. Cununa a fost dusă  apoi gazdei, de fete  tinere, tot în cântec și chiuit, iar femeile mai pricepute, așa cum este Moldovan Veronica din Dâmbu, i-a descântat cununii, după obiceiul locului. Deși o parte dintre cei care astăzi privesc acest obicei, îl asociază cu sărbătoarea  recoltei inițiată în perioada  comunismului, Cununa  grâului își are rădăcinile cel mai probabil în era precreștină. Se crede că în ultimele fire de grâu, se ascunde sufletul acestuia și de aceea ele sunt folosite pentru a împleti cununa.  Bobul de grâu se spune că descrie fața lui Hristos, iar la final de secerat ultimele spice se înnoadă pentru ca țarina să fie protejată. Grâul are o valoare de simbol deosebită, grâul nu se arunca pe jos, era esența pâinii noastre, celei de fiecare zi. Bobul de grâu este  simbolul învierii, al renașterii și perpetuării vieții. Grâul face parte integrantă din momentele importante în viața fiecărui individ. La naștere, în scăldătoare i se pune copilului un pumn de boabe de grâu, pentru ca acesta  să aibă parte de o viață îmbelșugată, apoi la cununie, peste tânăra familie se aruncă boabe de grâu, pentru a fi fericită tot restul vieții, iar la trecerea dintre hotarele vieții, bobul de grâu servește pregătirii colivei. Grâul este cel mai sacru aliment din acest spațiu: din grâu curat se fac și prescurile ce servesc la Sfânta Liturghie.

Cununa grâului a fost pusă la loc de cinste, în ea rezidă spiritul grâului, iar de acum, pentru că recolta a fost una îndestulătoare, e vremea cinstirii, a bucuriei și a desfătării. O expoziție a  cuprins grâul, pâinea, colacii, cozonacii, făina, toate produsele oferite cu generozitate de grâu. Lângă ea s-a jucat și s-a cântat alături de Nelu Șopterean, Ștefania Pârlea, Oana Bogdana Pop, Alexandru Rusu, Ansamblul Doina Sărmașului și Ansamblul Copiii Sînpetrului.

Mihai Teodor Nașca

Legătură | Posted on by | Lasă un comentariu

Cerutul miresei

Cerutul miresei

(se rosteste de catre  cei care sunt deja la casa miresei)

-“Noroc şi norocire,

Pace şi bunăvoire

Cum staţi, ce vă lăudaţi

Dumneavoastră iubiţi fraţi ?

…………………………….

(se spune de catre cel care cere mireasa, impreuna cu mirele – la poarta miresei)

De trei zile tot venim

Si pe nimeni nu-ntalnim

Sa ne arate ulita

Unde sade mireasa

 

Noroc si norocire

Pace si bunavoire!!!

 

Am vazut din departare

Ca aici e lume multa

Si-apoi vad ca fiecare

Numai la mine se uita!

Insa nu –s eu vinovatul

Cel pe care-l banuiti

Ii aici in ceata noastra

Vi-l arat daca doriti

Dupa ce-ati vazut cu totii

Si va place, noi speram

Faceti-mi un pic de cale

In ograda sa intram

 

Cei de la poarta miresei raspund la final:

 

Dacă-i aşa măi frate

Atunci în curte intraţi

Şi mireasa v-o luaţi

(se intra in casa si la plecare se spune urmatoarea zicere:)

 

 

 

Cinsiţi socrii şi miri

Cinstiţi nuntaşi

Faceţi bine şi-ascultaţi

Multe nu voi cuvânta

Dar de ceva v-oi ruga,

Ca să-mi daţi

Această floare frumoasă

Ce stă la a dumneavoastră casă

Însă n-o cer pentru mine

Că şi mie-mi place bine.

Dar o fost altul mai cuminte

Şi s-a rugat mai înainte.

Ba, poate în casă a intrat

Mâna cu mireasa o dat

Poate şi s-o sărutat.

Nu ştiu că nu i-am întrebat,

Dar la noi aşa-i din vechime

Mireasa când se căsătoreşte

La părinţi le mulţumeşte:

– O, al meu tată iubit

Că tu mult te-ai chinuit

Până m-ai crescut

La vârsta de căsătorit.

Ai umblat în sus şi-n jos,

În stânga şi-n dreapta

Numai să-ţi vezi mare fata!

– O, şi  a mea maică iubită

Te văd astăzi necăjită

Cred măicuţă că te doare,

Că m-ai crescut ca pe-o floare”.

Publicat în 1 | Lasă un comentariu

Orizontul cărții de la tradiție la modernitate

Orizontul cărții de la tradiție la modernitate

„Întoarcerea la tradiții” este  genericul proiectului propus de Biblioteca Orășenească „Liviu Rusu” din Sărmașu pentru săptămâna de activități extrașcolare, cunoscută sub numele de  „Școala Altfel”. Totodată este Săptămâna Națională a Bibliotecilor Publice, iar în 23 aprilie se sărbătorește Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor. Timp de  cinci zile, această instituție de cultură a fost  gazda unor ateliere de pictură pe ouă, prezentare de documentare despre istoria cărților, atelier de cusut, scenete, recitări sau lecții de educație rutieră, toate sub îndrumarea cadrelor didactice și cu sprijinul bibliotecarei, Dinuca Burian.

Ziua de miercuri a fost una dintre cele mai  pline de activități zile, întrucât  23 aprilie este  și Ziua bibliotecarilor, Biblioteca orășenească a propus un program variat și a debutat cu un atelier de pictat ouă, în preajma sărbătorilor pascale, sub coordonarea învățătoarei Felomena  Bucur, a profesoarei, și a profesoarei pentru învățământ primar și preșcolar, Olivia Cenan. Ouăle au fost transformate sub îndemânarea micilor artiști și au impresionat ochiul vizitatorilor.

A venit apoi rândul tradițiilor și a păstrătorilor de tradiții ca să fie cinstiți și felicitați. De peste opt decenii, Emilia Boia din Sărmășel Gară contribuie la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural tradițional. O viața dură, o poveste ce cuprinde mulți ani de suferințe au transformat-o pe Emilia Boia într-un om dârz, dar care însă și-a înmuiat  sufletul cu credință și multe poezii frumoase, pe care și acum le recită integral. 20 aprilie e ziua domniei sale, așa că în colaborare, Emisiunea Viața Satului Mureșean de la Televiziunea Tîrgu Mureș și Biblioteca „Liviu Rusu” i-a oferit flori și o diplomă de excelență. La fel  s-a întâmplat și cu o mai tânără membră a Grupului folcloric Graiul Câmpiei, Maria Baciu, care în curând își aniversează ziua de naștere. Cele două sărbătorite au fost completate de către Laura Vințeler, Tereza Sărac și Elena Cadar. Fiecare, în glasul și priceperea lor au adus imn de slavă Celui de Sus, cântând pricesne sau spunând poezii religioase.

A urmat, ca o completare firească, cuvântarea părintelui Ilie Bucur, despre post și postire, despre postirea sufletului și  a trupului, despre îngăduință și fapte bune. O pildă de ținut minte și aplicat în viața de zi cu zi. Nevoia de cuvânt care zidește și ne ajută de multe ori să străbatem mai ușor încercările  vieții. Prezent la  eveniment au fost și primarul orașului, ing. Ioan Mocean și șeful poliției orașului, Nicolae Drăghici. S-a punctat astfel nevoia de cultură și act cultural. Programul a fost completat de directorul executiv al Direcției pentru Cultură, Culte și patrimoniu Cultural Național Mureș, Nicolae Băciuț care a prezentat o fărâmă din creația sa, pentru copii, respectiv cartea, Alfabetul unui alfabet, dedicată celor cu inima pură, dar și celor care doresc să redescopere lumea inocenței.

Cei prezenți au putut  să se delecteze cu sceneta albinuței, prezentată de Elena Aluaș, dar și alte scenete și recitări  susținute de elevii: Giulia Blăjan, Raul Morar, Olivia Cenan, Melisa Faur, și Maia Varga, elevi pregătiți de Olivia Cenan, Iuliana Socaci și Felomena Bucur. Evenimentul s-a încheiat cu proiectarea filmului “Istoria Cărții”, realizat și prezentat de profesorul, Ciprian Fărcaș.

Publicat în 1, Diverse | Lasă un comentariu

Lasata Secului, in Sarmasu

Este pentru al treilea an consecutiv când în Sărmașu are loc, de Lăsarea secului, înainte de Postul Paștelui, tradiționala manifestare “Credință și tradiție”, eveniment cultural menit să marcheze o trezire primăvăratică a spiritului uman prin cultură, tradiție, respect față de aproape și umanitate. Este o ocazie bună pentru a încerca să se păstreze un liant între sărmășeni, dar și lătureni, veniți din comunele apropiate, întregind astfel un tablou traditional al Câmpiei Transilvane. Evenimentul a fost organizat de Primăria orașului Sărmașu, Biblioteca orășenească “Liviu Rusu”, cu sprijinul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Mureș, a Grupului folcloric “Graiul Câmpiei” și a Televiziunii Tîrgu Mureș, coordonatorul evenimentului fiind Dinuca Burian.
Duminică, 13 martie, sala Căminului cultural din orașul Sărmașu a fost gazda acestui eveniment ce a cuprins în el o varietate de activități, de la cele evocative ale marilor oameni de cultură, pe care Sărmașu i-a dat acestei lumi, la aniversări, lansări de carte, expoziții de obiecte tradiționale, bucătărie locală, condimentate din loc în loc cu cântecul nostru traditional.
Dar să le luăm pe rând. Invitat special al acestei ediții a fost rapsodul popular, Vasile Soporan, din localitatea Frata, județul Cluj, care la începutul lunii martie a împlinit 81 de ani și care a primit cu această ocazie, pe lângă felicitările de rigoare, diploma, tort și flori, la rândul său, oferind celor prezenți o mostră de cântec adevărat, cu ceterașii locului împreună. Atunci când povestim de domnia sa, trebuie spus că de curând a fost numit “Tezaur Uman Viu”, ceea ce înseamnă că întreaga activitate artistică a intrat în patrimoniul cultural românesc și de ce nu cel universal. Prezența lui Vasile Soporan în Sărmașu nu este întâmplătoare, pe lângă respectul pe care i-l acordă comunitatea locală, mai există și cel pe care și l-a câștigat ca și staroste și cântăreț la nunțile de pe Câmpie, Vasile Soporan. Un om simplu, dar care știe atingă coarda sensibilă a iubitorului de frumos, un om a căror vorbe sunt ca o poveste pe care o descoperi, iarăși și iarăși, cu aceiași prospețime. La cele peste opt decenii de viață, cecea Vaslie din Frata, cum îi spun localnicii, cântă și fără microfon și chiar joacă spre deliciul asistenței.
O reîntâlnire emoționantă la care au fost părtași și alți interpreți de muzică tradițională, a căror menire a fost aceea de a face cunoscut, că se gată Câșlegile cu șezătorile lor și începe Postul Mare al Paștilor. Astfel, Mărioara Precup Stoica, originară din Leșu, județul Bistrița Năsăud, dar de o viață trăitoare în Tîrgu Mureș, Ileana Moldovan, Ana Georgeta Balla, din Geaca județul Cluj, Oana Bogdana Pop, surorile Pîrje: Laura Denisa și Andreea Maria, grupuri vocale ale comunităților prezente la eveniment, copiii, mici artiști, toți deopotrivă au încercat să facă din această zi, una frumoasă de care să își aducă aminte cu plăcere.
Dar jocul și voia bună stau împreună cu masa plină de bucate alese. Așa se face că tot ce a fost mai bun în casă, a fost expus și ulterior consumat, de către gospodinele din Sărmașu, Sărmășel, Budești Fînațe, Dîmbu, Tușinu, Vișinelu și reprezentante ale cultului adventist. Adevăratele sarmale cu păsat, mălai cu lapte, palanețe, că doar suntem în patria lor, prăjituri de casă, carne în diverse specialități, reteșe, dar și sucul de ghimbir, tarta de mei, produsele de năut, mei, hrișcă și fructe confiate, au pus la încercare pofta de bun și sănătos.
Însă valoarea unei femei din Câmpia Transilvană nu stă numai în ce pune pe masă ci și ceea ce pune pe ea, pe pereți, așa încât două standuri au fost special amenajate cu lucruri de mână, așa cum li se spune prin zonă, costume populare sau cătrințe, obiecte ce îmbracă paturile dar și pereții și care creează dintr-o casă, un cămin, unde armonia și confortul trebuie să domine.
Astfel, cu tabloul întregit, dar și promisiunea pentru o nouă ediție, la anul, manifestarea inițiată în urmă cu trei ani, prinde să devină la rândul ei o tradiție.
Mihai Teodor Nașca

Publicat în 1, Traditii si folclor | Lasă un comentariu

Vasile Pop – Aproape de Steaua Polara – Prefata

Materializăm gândurile și le transformăm în fapte, chiar de  dincolo de granița care face legătura dintre lumea cea cu dor și lumea fără de dor. Ne urmărește o viață, gândul că trebuie să umplem lada de zestre, că trebuie să asigurăm celor ce vin după noi un bun început și mai presus de toate să putem spune că am lăsat ceva și pentru cei care vin după noi. Chiar și atunci când lada aceasta de zestre este mai mult sau mai puțin materială.

Omul, născut liber, cu pământul dedesubt și cerul deasupra, între aceste două coordonate, care oferă și libertate dar și atâtea restricții, își găsește loc și timp să-și umple sufletul cu gânduri și amintiri, pe care le șlefuiește, le dă o strălucire proprie  și le lasă frumos într-un sipet, să se odihnească puțin, ca apoi să capete valoare, precum vinul.

Volumul de față, apărut post-mortem, este un exemplu al faptului că există o nevoie internă de a materializa gândurile, de a le pune în fapte, în mesaje, fără să fie necesară o raportare la niște condiții concrete, de realizare a  unui album de poezii. Așa cum deseori se vorbește despre rapsodul popular, care nu are o  cultură de specialitate, dar este vectorul transmiterii culturii tradiționale, în forma ei pură, tot așa  și în cazul acestui autor vorbim de o frumusețe a gândurilor lăuntrice, puse pe  hârtie și pe care, probabil din timiditate nu a reușit să le facă publice în timpul vieții.

Vasile Pop, autorul acestor  gânduri în versuri ne propune să fim martori ai unor lupte interne, a unor zbateri ce pot fi colective, a unor neîmpăcări ce vin din trecut și macină sufletul. Atâta nedreptate îl face pe autor să se elibereze de toată apăsarea, să izbândească și să tânjească spre  bine, spre lumea aceea, mai aproape de așteptările autorului.

Scrise într-o perioadă destul de critică pentru țara aceasta, poeziile lui Vasile Pop din Sărmașu tind să ne poarte atât în viața socială a acelor vremuri, de zori ai libertății, cât și în situații particulare, evenimente de viață din lumea satului românesc. Se simte, în multe dintre creații o atmosferă apăsătoare, poate chiar de resemnare în fața destinului, însă tematica versurilor din această carte este una diversă. Dacă aspectul social, dreptatea socială, îndreptarea destinului sunt teme principale în scrierile din 1989-1990, în cadrul prezentului volum veți regăsi și poezia de dragoste, împlinită și mai puțin împlinită și, nu ar fi exclus ca personajele pentru care au fost scrise versurile, să se regăsească în această carte. Moravurile, lupta împotriva violențelor, întâmplările ce lasă răni adânci în suflet reprezintă o altă categorie de teme preferate de Vasile Pop.

Volumul de față poate fi considerat un manifest al deșteptării dintr-o letargie sufletească, un fel de antidot împotriva uniformizării culturale și poate chiar un imbold pentru cei care încă nu au așternut pe hârtie, ceea ce țin în suflete. Mai mult, este o invitație în a-l cunoaște pe autor, mai în profunzime, dincolo de pasiunea sa de a  da lemnului viață. Lecturarea acestui volum post-mortem se poate transforma și într-o reîntâlnire, într-o altă dimensiune cu Vasile Pop.

Mihai Teodor Nașca

Realizator Televiziunea Tîrgu Mureș

Publicat în 1, Diverse | Lasă un comentariu