Lansare de carte

Cuvânt-înainte Nasca

Anunțuri
Publicat în 1, Galerie foto | Lasă un comentariu

Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii

 

În strânsă legătură cu vremurile și vremea, omul contemporan dar și cel din vechime s-a ghidat mereu după semnele cerului, după înțelepții timpului. Orice lucru aparent neimportant în ziua de astăzi poate părea un semn prevestitor pentru cel ce știe să citească timpul. Este organizat anul calendaristic în așa fel  încât ciclul existențial al vieții este complet. Așa se face că  totul renaște și se naște  primăvara, devine exuberant sau pârguit vara, înțelept toamna și iarna, lasă loc amintirilor.

Cu o săptămână înainte de Sărbătoarea Sfintelor Paști, Biserica a rânduit să ne aducem aminte  de momentul Intrării Domnului Iisus în Ierusalim, sărbătoare ce poartă numele în popor de Florii sau Stâlpări. Cu o zi înainte, Iisus îl înviază pe Lazăr din Betania și în popor în această zi se pomenesc cei trecuți la cele veșnice.

În anumite comunități ale județului Mureș, Sâmbăta lui Lazăr este ziua în care cimitirele se umplu de oameni, flori și candele, întrucât această zi dă practic startul în manifestările rituale din apropierea Paștelui. Se produce comuniunea dintre cei vii și cei plecați dintre noi. Astfel, fiecare familie se îngrijea ca pe această zi, toate mormintele să fie curate, iar preotul din sat ține o slujbă specială. Copil fiind mi-aduc aminte că seara se lăsa ușor și noi pregăteam din timp crengi și coroane uscate, camere și anvelope, pe care le aprindeam în seara zilei de sâmbătă și făceam ceea ce se numește Luminație. Era o vâlvătaie mare de se vedea din sat, iar peste această vâlvătaie săream ca să fim sănătoși tot anul. Însă acesta nu era singurul obicei. Ne confecționam nuielușe din salcie, cărora le spuneam jorde și încercam să lovim, mai mult în joacă fetele, adică să le jordănim.

Ziua de Florii este ziua în care ne aducem aminte de intrarea fastuoasă a lui Iisus în Ierusalim, călare pe un asin, primit în urale, cu ramuri de finic, asemenea regilor. Este ultima zi de mare bucurie pentru apropiații Săi, întrucât urmează Săptămâna Patimilor, cu valențe extrem de dureroase, cu întâmplări ce îndeamnă la post negru și liniște. Intrarea în Ierusalim a Domnului Hristos este sărbătorită de creștini, aceștia ducând la biserică ramuri de salcie înmugurită, care în anumite locuri se numesc mâțișori sau mărțișoare, crenguțe pe care le sfințește preotul în timpul Liturghiei și apoi, la final le oferă credincioșilor, în tradiția noastră, ele au rol de vindecare, de ocrotire.

Se spune ca ramurile de salcie se pun acasă după icoane și la vremuri mari, cu tunete și fulgere se aprind mâțișorii pentru a se liniști vremea. Ramurile verzi de salcie ar reprezenta, după unii specialiști în etnologie, castitatea, puritatea și renașterea vegetației, ele având un rol protector, binedefinit. În alte locuri, în ziua de Florii nu era voie să te speli pe cap, pentru că se spunea că cei ce vor îndrăzni să facă acest lucru, vor albi repede la păr, precum pomii care dau acum în floare. Se mai spune că așa cum este vremea de Florii, așa va fi și de Paști, însă această zicere a fost deseori infirmată de către realitatea din teren.

 

Săptămâna Patimilor. Săptâmâna de liniște

Pomenim adesea de de cele 40 de zile de post, ale Postului Mare sau Postul Sfintelor Paști, la care se adaugă o săptămână cu totul specială, în care postul se asprește și care trebuie trecută cu foarte multă decență de către orice creștin. Postului de hrană i se adaugă și postul faptelor, al rugăciunii continue și suntem invitați la meditație, la liniște, la o curățire a sufletului de gânduri și fapte rele. Spun preoții și duhovnicii, că în zadar postim de hrana de dulce, dacă mintea noastră nu se abate de la gândul cel rău, de la a lăcomi la ceea ce are celălalt, de la  a ține ură, invidie, gelozie față de aproapele nostru. De regulă, femeile, mai ales cele de la țară se îmbracă în haine de doliu, până la praznicul Învierii.

Așadar luni și marți e timpul pentru curățenia exterioară, cu muncă însoțită de rugăciune continuă. E vremea așezării lucrurilor pe un făgaș firesc. Miercurea Mare și Joia Mare ne aduce aminte de rugăciunea lui Iisus din Grădina Ghețimani, de  Cina cea de taină, de vânzarea lui Iisus, prinderea acestuia, în urma trădării lui Iuda, pentru 30 de arginți, purtarea de la Ana la Caiafa, apoi la Pilat. Seara se fac deniile, slujbele speciale, pregătitoare pentru ritualul pascal.

Trebuie specificat, că în Ardeal și mai ales în județul Mureș, ziua de joi, dinaintea Paștelui este așteptată cu focuri ritualice. Vreascurile adunate anterior sunt aprinse în dimineața zilei de joi și tot satul se cufunda în pâcla fumului. Se spune că aceste focuri ar simboliza defapt  focurile aprinse din torțele cu care soldații romani au venit să îl prindă pe Iisus. Alți specialiști avansează teoria conform căreia, Paștele este moment de comuniune între cele două lumi: văzută și nevăzută. Focurile ar fi defapt un ajutor pentru sufletele morților, care vin să sărbătorească Paștile cu cei vii, iar focul i-ar încălzi. Cert este că această zi este despre focuri și fum, despre comuniunea cu ceilalți. Tot în această zi, de dimineață se duc la biserică pomii. Adică crenguțe de copaci, încărcate cu dulciuri și fructe, ce se fac pentru cei care au plecat în lumea veșniciei, de la Paștile trecut și până acum. Pomii se slujesc și apoi se împart toate celor  mai sărmani, făcându-se milostenie.  Seara, creștinii merg la Denia celor 12 evanghelii, însă activitățile din gospodăria fiecăruia continuă, după un ritm bine precizat. În anumite locuri, în Joia Mare se vopsesc ouăle, despre care se spune că cele ce sunt acum vopsite nu se strică ușor.

Vinerea e zi de post negru și ar fi bine măcar în această zi să reușim să nu mâncăm sau să bem apă până la apusul soarelui. Este ziua răstignirii lui Iisus pe cruce, a batjocurii pe care o are de înfruntat dar și a morții sale, în chinurile răstignirii. Este poate cea mai tristă zi a săptămânii, drept pentru care vinerea este considerată o zi de post, o zi a curățirii sufletești. Așa cum Biblia relatează, Iisus este răstignit între doi tâlhari, iar fenomenele astrale și meteo descrise în povestirile biblice indică faptul că lumea a resimțit această faptă într-un mod covârșitor. Fiul Omului este crucificat, luând cu el păcatele lumii și oferind șansa lumii de a se  mântui. Corpul său este coborât de pe cruce și înmormântat în taină.

În această zi se pregătesc Paștele, adică pâinea și vinul ce vor fi date credinjcioșilor după slujba învierii. Tot acum, se spune că în această zi  nu se gătește nimic cu oțet, sau nimic acru, aducându-ne aminte de buretele cu oțet oferit lui Iisus, atunci când a strigat că îi este sete. Seara zilei îi este dedicată slujbei Prohodului Domnului, când fiecare creștin iese din biserică pe sub epitaf, cu lumânarea aprinsă, simbolizând mormântul lui Iisus, iar apoi se înconjoară biserica în mod simbolic de trei ori. Este ultima dată când se aud clopotele bătând până la primul clopot din Duminica Învierii, cea care anunță faptul că Iisus a călcat moartea și a înviat, lucru pe care se întemeiază creștinismul de astăzi.

Sâmbăta, e zi de liniște și priveghere, este ziua în care  se așteaptă vestea cea mare și cel mai mare forfot este în bucătăria fiecărei gospodine. Și produsele puse pe  masă de Paști trebuie să aibă la bază ideea de renaștere a naturii, poate de aceea din meniu nu lipsește  drobul de miel cu multă verdeață, oul, carnea de miel sau pasca cu brânză.

Hristos a Înviat!

Creștinismul se bazează pe acest episod din viața Mântuitorului pe pământ, pe învierea Sa. Pus în mormântul dăruit de către Iosif din Arimateea, trupul lui Iisus Hristos  este păzit de către soldații romani, de frica răzvrătirilor, însă a treia zi după așezarea în mormânt, femeile mironosițe  venite  dis de dimineață să îmbălsămeze trupul, descoperă că acesta nu se mai afla acolo, iar un înger le vestește că Iisus a înviat. Asemenea relatării biblice, în noaptea de sâmbătă spre duminică, creștinii se adună la biserică,  după ce inițial s-au spălat cu apa în care se pune un ou roșu și un bănuț, pentru sănătate și frumusețe dar și bogăție. Din biserică, la miezul nopții, preotul iese afară, într-o beznă completă, cu o lumânare rostind: “Veniți de luați lumină” și apoi se cântă troparul învierii. Lumina primită astfel se duce acasă, răspândind vestea cea bună. Tot acum fiecare creștin primește paștile, adică pâinea înmuiată în vin, sfințită la slujbă, din care se iau pe nemâncate, câte trei lingurițe. Ziua e continuată în jurul mesei, ținând cont de faptul că e o sărbătoare a comuniunii, a familiei reunite, care ciocnește ouă, având fiecare credința că cei care vor ciocni ouă se vor întâlni și pe lumea cealaltă! În această zi, în lumea rurală nu se fac vizite, acest lucru fiind rezervat pentru a doua sau a treia  zi de Paști.

Conviețuirea cu toate minoritățile și culturile pe care acestea le au, fac ca o parte din practicile acestora să fie adoptate și de către majoritate. Așa se face că a doua zi de Paști, bărbații și băieții merg la udat, cu parfum, primind în schimbul parfumului și a poeziei, ouă și prăjituri. Dar acesta nu este singurul obicei al zilei. În lumea rurală tradițională, a doua zi de Paști se organizează Prânzul Paștelui, de către cel care a oferit paștile la biserică, unde sunt invitați preotul, oficialitățile locale și cunoștințe ale gazdei.

În comuna Solovăstru,  acum se organiza obiceiul Coborâtul jocului, unde ceterașii erau tocmiți pe un an să vină să cânte la jocul satului. În alte sate era obiceiul Plugarul, în care era cinstit cel dintâi care iese în țarină la lucru în acel an. În mod asemănător, în Fărăgău se organiza Fuga din tău, un alt obicei care presupunea o cursă pentru a ajunge la clopotele bisericii și a le trage. Mai exista, în zona de Câmpie a  județului Mureș un alt obicei de strigat peste sat, cel care striga trebuia apoi să fugă să tragă clopotele bisericii. Dacă nu era prins, era recompensat cu băutură.

Mai trebuie spus că Paștile sunt sărbătorile renașterii în suflet, a revigorării naturii, a primenirii, tocmai de aceea se spunea că de Paști era neapărat necesar să ai pe tine o haină nouă. Însă până la exterior, primenit trebuie sufletul, prin fapte și gânduri bune, prin grija față de noi și cei de lângă noi! Sărbători binecuvântate în pace și liniște!

 

Mihai Teodor Nașca

Publicat în Traditii si folclor | Lasă un comentariu

De la lume adunate

Cuvânt-înainte Nasca Despre-Mihai-Nasca Mihai-Teodor-Nașca-prezentare

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

24 februarie – Aflarea capului Sf Ioan Botezatorul

24 februarie – Aflarea capului Sf Ioan Botezatorul
A reusit sarbatoarea Dragobetelui sa acapareze oarecum in totalitate esenta acestei zile, insa trebuie stiut faptul ca, mai ales in Ardeal, Dragobetele a devenit un trend, asemanator Valentine’s Day, insa dedesubtul acestei sarbatori e cel putin interesant. Dragobetele dacilor era dupa unii fiul Babei Dochia, Navalnicul, insa originile lui mitice par a fi si in alte parti. Dragobetele pare ca este fiul unei zeitati pasare, care ulterior a fost identificata cu zeita Mama Pamant.
In popor i se spune si Cap de Primavara, deoarece, pasarile sunt cele care dau primele semne de imperechere, iar omul le urmeaza exemplul. Se pare insa ca atunci cand vorbim de intregul ritual al alungarii iernii, trebuie sa stim ca Dragobetele era venerat tocmai ca sa dea soarelui mai multa putere, iar frigul sa se dea dus. Nevoia de noi inceputuri, rezida si din faptul ca in vechime, anul cel nou venea cu luna Martisor si e lesne sa facem niste asocieri intre luna decembrie a celor de acum, si Martie a precursorilor nostri.
Chiar daca pare a fi apanajul tinerilor, sarbatoarea ii implica pe toti. Tinerii sunt mai dezlantuiti, saruta fetel si e bine sa nu fie singuri in aceasta zi. Dar si femeile maritate trebuie sarutate de barbati, pentru sanatate si fertilitate. Ziua se cinsteste prin nemunca. Pe Valea Muresului Superior, in aceasta zi nu se muncea. Pedeapsa pentru cei care incercau sa nu respecte ziua era muscatura de sarpe. Ziua era destinata pentru a se lega prietenii si frati de cruce, pentru culegerea zapezii si topirea ei, apa rezultat avand puteri magice. Tot acum e bine sa folosim cuvinte puternice, pentru a ajuta zeul soare sa sporeasca in intensitate si durata: foc, caldura, iubire, inima, soare.
Publicat în 1 | Lasă un comentariu

JURNAL DE BORD PE VALEA TÂRNAVEI MICI -2007

Mihai Teodor Naşca Realizator tv Televiziunea Tîrgu Mureş (TTM)

La începutul acestei primăveri, în urma câştigării unui proiect depus de către Muzeul Judeţean Mureş, Secţia de Etnografie şi Artă Populară Tîrgu Mureş, Televiziunea Tîrgu Mureş a devenit partener al proiectului şi totodată părtaş la tot ceea ce s-a desfăşurat de mai bine de cinci luni. Dacă despre Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Tîrgu Mureş se poate spune că a avut în Televiziunea Tîrgu Mureş un partener media, care a încercat de fiecare dată să facă publică acţiunea proiectului şi rezultate parţiale ale cercetării, despre relaţia televiziune – proiect pot spune că cea dintâi a avut doar de câştigat de pe urma acestuia. O asemenea alăturare între specialist şi modul de propagare a informaţiilor a făcut ca mare parte dintre filmările efectuate de-a lungul timpului în satele cercetate să devină filme document, încărcate de artisticul şi pitorescul dat de oamenii locului. Când citeşti o poveste frumoasă despre un sat anume, uitat de lume şi de oameni, în care mai găseşti licări de civilizaţie tradiţională îţi încântă sufletul şi încerci cu ochii minţii să îţi închipui fiecare participant la povestire, cadrul de desfăşurare dar şi atmosfera în care aceasta a fost produsă. În momentul în care auzi un reportaj radio despre o anumită întâmplare din mediul rural, simţurile ţi se îmbogăţesc cu vocea celui ce redă povestea, dar când întreaga poveste îţi este arătată pe un ecran, la care ai şi sunet şi ambianţă şi cuvinte la care se adaugă întreg spectru de imagini, pe care le creăm de multe ori doar în mintea noastră, atunci rezultatul e unul pe măsură. Poţi fi în acel loc în mod instant, te transpui în pielea personajului. Marea majoritate a materialului video înregistrat în cadrul cercetării etnografice a avut destinaţia clară: emisiunea tv “Viaţa satului mureşean”. Acolo s-au regăsit subiecţii noştri, camera video intrând practic în foarte multe unghere rămase ascunse de ochiul privitorului. A surprins nu numai realităţi ci şi sentimente, poate ici colo şi câte o lacrimă a unei bătrâne care încerca să îşi aducă aminte de tinereţile sale. Dacă fiecare coleg, parte a cercetării în cadrul proiectului “Sate contemporane din România: Deschideri spre Europa. Aplicaţie zonală – judeţul Mureş” a avut obiective precise, noi cei de la televiziune am încercat să surprindem cât mai mult şi din zone diferite. Aşa se face că ne-am alăturat colegilor de cercetare aproape în fiecare expediţie. Sate precum Laslău Mare, Ormeniş, Viişoara sau Sîntioana ne-au devenit foarte comune, chiar şi oamenii păreau la fel de familiarizaţi cu noi, cu camerele de luat imagini. Ne-am axat în primul rând pe îndeletnicirile tradiţionale, cu întreg arsenalul de unelte mai mult sau mai puţin ştiute azi apoi un alt mare subiect surprins a fost portul tradiţional, amenajarea caselor ţărăneşti fie ele săseşti sau româneşti dar şi episoade din viaţa minorităţilor rrome sau săseşti. Toate acestea fiind condimentate cu muzica tradiţională, poezii populare, chiuituri de nuntă. Nu a fost uitat nici aspectul social. Modul în care autostrada Transilvania îi va influenţa pe oameni şi tradiţiile lor. Stând de vorbă cu aceştia am realizat faptul că de fapt construirea autostrăzii le va face viaţa mai bună, asta ne-au răspuns marea majoritate, gândindu-se probabil la faptul că vor circula şi cu căruţele lor pe “drumul de ţară”. Pentru alţii, construirea autostrăzii nu reprezintă o noutate în sine ci doar o “obligaţie a conducerii” şi o intrare “în rând cu lumea”. Cât de mult va afecta această autostradă patrimoniul etnografic al zonei străbătute, rămâne de văzut. Cert este că în acest tăvălug al modernismului şi dezvoltării accelerate şi tradiţionalul să îşi găsească locul său binemeritat.

Publicat în 1, Diverse, Traditii si folclor | Lasă un comentariu

Calendarul popular al lunii noiembrie

Prin întuneric spre lumină

Calendarul popular al lunii noiembrie

Mulți dintre noi consideră toamna un anotimp mai puțin agreabil și încearcă să găsească o serie de elemente să îndulcească atmosfera. Pentru unii toamna este un timp al  visării, al reflexelor și rememorării unei veri trecute. Însă câți dintre dumneavoastră  se întreabă de unde vin trăirile si sentimentele care ne copleșesc toamna. Acesta este anotimpul care ne duce prin întuneric spre lumină.

În calendarul popular există numeroase  date de referință care fac dintr-o banală lună  noiembrie, una plină de înțelesuri și pregătiri pentru un nou ciclu de viață. Așa se face că un an era în vechime împărțit în două mari anotimpuri. Capete de anotimpuri era sărbătoarea Sf. Gheorghe sau Sângeorzul, în 23 aprilie și Sf. Dumitru, în 26 octombrie. Aceste două mari evenimente  marcau o serie de activități și cicluri agrare. Primul deschidea pământul, cu tot ce cuprinde în el, elibera animalele din subteran, iar cel din urmă închidea ciclul, asigurând protecția pentru tot ce conținea pământul.

Luna noiembrie vine astfel ca o continuare  a acestui mare prag și în satele mureșene, dar practic pe o arie destul de largă sunt celebrate momente care aduc aminte de “viața de dincolo”. Pe lângă reperul creștinesc firesc, adică Ziua tuturor sfinților, mai trebuie să privim o explicație dincolo de aspectul religios. După echinocțiul de toamnă, soarele începe să își diminueze strălucirea dar și durata de expunere. Așa se face, că până la sărbătorile Crăciunului, sau Saturnaliile romane, respectiv, solstițiul de iarnă, toate momentele celebrate în această perioadă propun un sprijin soarelui și capacității acestuia de încălzire. În ajunul Sf. Dumitru se fac focuri cu rol apotropaic, de alungare a întunericului exprimat prin duhuri rele, moroi, strigoi, apoi Luminația și ziua morților, pe care o regăsim în județul Mureș, în 1 noiembrie, respectiv în ajunul Sânmihaiului, pe 8 noiembrie, culminând cu noaptea Sf. Andrei, de pe 30 noiembrie, eveniment care face capabilă lupta cu duhurile rele și mai eficientă, dar să nu uităm și de caracterul de prognoză pe care îl au aceste zile însemnate.

De-a lungul lunii, care popular se numește Brumar, există câteva sărbători mai importante: Sânmihaiu sau Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, pe 8 noiembrie, Lăsatul secului și începutul Postului Crăciunului, pe 14 noiembrie, Ovidenia sau Intrarea Maicii Domnului în biserică, pe 21 noiembrie și pe data de 30 noiembrie, Sânandrei sau Sf. Andrei, despre care se spune că dă și numele lunii viitoare, Undrea. Pe lângă acestea se mai sărbătorește și Ziua tâlharilor, mai bine zis ținută pentru a se afla tâlharul, întrucât pe 11 noiembrie se  celebrează Sf. Mina, cel despre care se spune că e ajutor pentru cei  păgubiți. Nu am uitat de un alt aspect, ce vine din perioada precreștină, de o sărbătoare a lupilor, Filipii de Toamnă, în 14 noiembrie. Este  vorba de  perioada între Filipii de Toamnă și Sânicoara, pe 6 decembrie, cele trei săptămâni erau dedicate de daci, pentru purificarea și intrarea în noul an. Unele dintre aceste tradiții au fost împinse apoi mai spre solstițiul de iarnă și astfel asimilate unei noi credințe.

După Luminația de la începutul lunii noiembrie, un alt aspect demn de remarcat în calendarul popular este Vara Arhanghelilor sau Sânmihaiu. Se spune că în această perioadă, înainte și după ziua de 8 noiembrie, vremea, indiferent cât de rece sau neprietenoasă este devine mai caldă și mai plăcută, un episod de vreme bună într-o lună destul de capricioasă. Tot legat de prognoza meteo, dacă în această perioadă plouă mărunt se spune că iarna va fi rece și plină de zăpadă. Începutul de lună cu vânt, vorbește de asemenea despre o iarnă geroasă. De Sânmihai se fac pomeni pentru cei vii, dar mai ales pentru cei care au suferit morți năprasnice. În Zona Mureșului Superior este amintit un obicei specific ciobanilor care coboară muntele cu oile, în Idicel Pădure și are loc un târg al cailor, care au stat până acum sus la munte, iar acum sunt mândria stăpânilor.

De Sfântu Mina, pe 11 noiembrie se ține sărbătoarea prin nemuncă, rugăciuni pentru recăpătarea lucrurilor furate și dovedirea hoților. Tot acum, la biserică se pun lumânări întoarse, ca cei răi să își întoarcă inima spre bine, sau spre atragerea iubiților mai îndărătnici. De Filipii de toamnă, nu se coase, nu se toarce, nu se aruncă cenușa sau gunoiul, pentru ca lupii să nu se înmulțească, dar și pentru a fi feriți de atacurile acestor animale. Tot acum e momentul ca oalele să fie așezate cu gura în jos, pentru ca duhurile rele să fie închise, iar casa să fie păzită de pagube.

Dacă în ajunul Ovideniei, cerul este senin, anul viitor nu va fi bun pentru agricultură. Dacă pe 21 noiembrie este senin, vara viitoare va fi secetoasă, de va fi frig și ger, iarna va fi grea. Ultima sărbătoare marcantă este pe 30  noiembrie. Cunoscută pentru caracterul ei  menit să alunge spiritele rele, Sânandrei, cere ca atât casa, cât și acareturile să fie apărate de duhurile rele prin intermediul usturoiului. O crenguță de măr pusă în apă prevestește un an bun, dacă înflorește până la Sfântul Vasile. Fet

ele fac descântece pentru aflarea ursitului și tot acum se prevestește timpul probabil.

Această lună nu este decât o pregătire pentru sărbătoarea luminii, a izbânzii luminii în fața întunericului și are menirea de a pregăti sufletele și casele pentru ceea ce urmează: o reluare a ciclului vieții, transpus la nivel teluric și astral.

 

Mihai Teodor Nașca

Publicat în Traditii si folclor | Lasă un comentariu

Orizontul cărții de la tradiție la modernitate

Orizontul cărții de la tradiție la modernitate

„Întoarcerea la tradiții” este  genericul proiectului propus de Biblioteca Orășenească „Liviu Rusu” din Sărmașu pentru săptămâna de activități extrașcolare, cunoscută sub numele de  „Școala Altfel”. Totodată este Săptămâna Națională a Bibliotecilor Publice, iar în 23 aprilie se sărbătorește Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor. Timp de  cinci zile, această instituție de cultură a fost  gazda unor ateliere de pictură pe ouă, prezentare de documentare despre istoria cărților, atelier de cusut, scenete, recitări sau lecții de educație rutieră, toate sub îndrumarea cadrelor didactice și cu sprijinul bibliotecarei, Dinuca Burian.

Ziua de miercuri a fost una dintre cele mai  pline de activități zile, întrucât  23 aprilie este  și Ziua bibliotecarilor, Biblioteca orășenească a propus un program variat și a debutat cu un atelier de pictat ouă, în preajma sărbătorilor pascale, sub coordonarea învățătoarei Felomena  Bucur, a profesoarei, și a profesoarei pentru învățământ primar și preșcolar, Olivia Cenan. Ouăle au fost transformate sub îndemânarea micilor artiști și au impresionat ochiul vizitatorilor.

A venit apoi rândul tradițiilor și a păstrătorilor de tradiții ca să fie cinstiți și felicitați. De peste opt decenii, Emilia Boia din Sărmășel Gară contribuie la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural tradițional. O viața dură, o poveste ce cuprinde mulți ani de suferințe au transformat-o pe Emilia Boia într-un om dârz, dar care însă și-a înmuiat  sufletul cu credință și multe poezii frumoase, pe care și acum le recită integral. 20 aprilie e ziua domniei sale, așa că în colaborare, Emisiunea Viața Satului Mureșean de la Televiziunea Tîrgu Mureș și Biblioteca „Liviu Rusu” i-a oferit flori și o diplomă de excelență. La fel  s-a întâmplat și cu o mai tânără membră a Grupului folcloric Graiul Câmpiei, Maria Baciu, care în curând își aniversează ziua de naștere. Cele două sărbătorite au fost completate de către Laura Vințeler, Tereza Sărac și Elena Cadar. Fiecare, în glasul și priceperea lor au adus imn de slavă Celui de Sus, cântând pricesne sau spunând poezii religioase.

A urmat, ca o completare firească, cuvântarea părintelui Ilie Bucur, despre post și postire, despre postirea sufletului și  a trupului, despre îngăduință și fapte bune. O pildă de ținut minte și aplicat în viața de zi cu zi. Nevoia de cuvânt care zidește și ne ajută de multe ori să străbatem mai ușor încercările  vieții. Prezent la  eveniment au fost și primarul orașului, ing. Ioan Mocean și șeful poliției orașului, Nicolae Drăghici. S-a punctat astfel nevoia de cultură și act cultural. Programul a fost completat de directorul executiv al Direcției pentru Cultură, Culte și patrimoniu Cultural Național Mureș, Nicolae Băciuț care a prezentat o fărâmă din creația sa, pentru copii, respectiv cartea, Alfabetul unui alfabet, dedicată celor cu inima pură, dar și celor care doresc să redescopere lumea inocenței.

Cei prezenți au putut  să se delecteze cu sceneta albinuței, prezentată de Elena Aluaș, dar și alte scenete și recitări  susținute de elevii: Giulia Blăjan, Raul Morar, Olivia Cenan, Melisa Faur, și Maia Varga, elevi pregătiți de Olivia Cenan, Iuliana Socaci și Felomena Bucur. Evenimentul s-a încheiat cu proiectarea filmului “Istoria Cărții”, realizat și prezentat de profesorul, Ciprian Fărcaș.

Publicat în 1, Diverse | Lasă un comentariu