Jurnal de calatorie – Thessaloniki


O altă Grecie: Pe urmele lui Alexandru cel Mare

Încheiem astăzi călătoria mai mult sau mai puţin virtuală într-o altă Grecie, într-una mai mult sau mai puţin cunoscută de către noi. Încheiem astfel un ciclu de descrieri având speranţa că dacă nu aţi fost deja în acele locuri, măcar ochii minţii v-au purtat pe acele meleaguri cu arome mediteraniene. Am debutat acest miniserial cu un loc mai cunoscut, Meteorele şi îl vom încheia într-un oraş, considerat de mulţi o poartă de intrare în Grecia: Thessaloniki.

Al doilea oraş ca mărime din Grecia şi principalul oraş din regiunea Makedonia, Salonic, cunoscut şi sub numele de Thessaloniki sau Salonica are o populaţie de peste 800 de mii de locuitori incluzând suburbiile. A fost capitala unuia dintre cele patru districte romane ale Macedoniei. Numele a fost primit după Thessalonica, sora lui Alexandru cel Mare, care a fondat oraşul. Ea a fost denumită aşa de tatăl său Filip pentru că a auzit pentru prima dată de naşterea sa după ce a înfrânt oastea din Tessalia. Astfel, nike însemană în greacă “ a învinge”, iar alăturat Thessaliei a apărut numele oraşului şi a ficei lui Filip. Ca parte a Macedoniei, Salonic a făcut parte şi din Imperiul Roman şi Bizantin până ce Constantinopolul – Istanbulul de azi – a fost capturat în 1204. Oraşul a devenit capitală a Regatului Cruciat al Salonicului, până ce a fost cucerit de despotatul bizantin al Epirusului în 1224. A fost recuperat de Imperiul Bizantin în 1264 dar, neputând să-l susţină împotriva Imperiului Otoman, despotul bizantin Andronikos Palaeologus a fost forţat să-l vândă Veneţiei, care l-a păstrat sub autoritatea sa până în 1430.

Am început cu câteva date istorice pentru că în aşa fel cred eu că se leagă mai bine unele idei. Construit în formă de amfiteatru, având drept scenă golful şi marea Egee, oraşul Thessalonik este străbătut de bulevarde largi precum Egnatia, cu o mulţime de magazine şi o piaţă absolut minunată: Piaţa Aristotel, cu multitudinea de cafenele şi terase. Dar începem vizita noastră la Turnul Alb – Lefkos Pyrgos – poarta de intrare dinspre mare. Turnul a fost construit în scurta perioadă de ocupaţie veneţiană, iar sub ocupaţia otomană el a servit drept închisoare. Am aflat că în interiorul său e Muzeul Bizantin, însă nu am avut şansa de a intra înăuntru. Părăsim Turnul Alb cu gândul la istoria adăpostită în el, sub briza mării. Trecem drumul înspre Piaţa Aristotelis şi găsim statuia “naşului” oraşului, Filip, vizavi de teatrul de stat. Ne îndreptam spre Muzeul de Arheologie, unde trebuie să ştiţi că intrarea este de şase euro, dar merită toţi banii. Kilograme de aur şi bijuterii unicat sunt aşezate cu grija pe mai multe niveluri.

Câteva minute mai sus ajungem într-un loc foarte vizitat de către turiştii ajunşi în Thessalonik. Este vorba de Biserica Sfântu Dumitru (Aghios Dimitrios) aflată în partea bizantină a oraşului. După incendiul din 1917, în urma căruia a rămas doar absida şi coloanele, a fost reconstruită în întregime. În subsolul bisericii se află cripta dar şi o serie de obiecte expuse publicului vizitator. Agitaţie mare, public mult şi ghizi care repetau o povestioară inventată despre acest loc. Evident, nu putea să lipsească mesele cu suveniruri şi preţurile multiplu de un euro.

Coborâm în Piaţa Palatului de Justiţie, la nici un minut distanţă, aşteptând să văd o clădire impunătoare, ce adăposteşte în ea tagma aceasta a avocaţilor şi procurorilor. Găsesc în schimb ruine la care se lucra pentru reconstrucţie. Îmi spun în sinea mea, că doar nu a fost şi aici vreun incendiu sau catastrofă şi acum urmează reconstrucţia. Nicidecum, numele nu are legătura cu ruinele unui teatru antic. În acest loc, mai marii oraşului au decis construcţia unui Palat al Justiţiei, însă săpând au dat de aceste ruine. Nu era pentru prima dată când un nume nu avea nimic de a face cu ceea ce descria el. E mijlocul zilei şi ne oprim la o cafenea, acum lucrurile par mult mai interesante.

Spre golf, plină de lumină şi culoare ne întâmpină Piaţa Aristotelis, a cărui patron tronează în faţa Hotelului Electra Plazza. Nerecomandat celor ce nu au un buzunar gros. Mai mult, strada care trece pe malul golfului este una dintre cele mai scumpe din Grecia şi aici ma refer la preţurile locuinţelor. Cât vezi în jur, doar cafenele şi terase. Ajungi la un moment dat să te gândeşti dacă grecii aceştia mai fac şi altceva? Şi muncesc, însă nu au frica zilei de mâine, iar comoditatea şi calmul sunt cultivate de ani de zile. Cineva îmi spunea la un moment dat că nu merită să te stresezi pentru ziua de mâine, încă de azi, deoarece mâine ai suficient timp pentru acest lucru.

Şi câte nu ar fi de spus despre Thessalonik… Apropo, ceea ce numim azi Thessalonik cuprinde şi suburbii, destul de întinse şi populate. O astfel de aglomeraţie nu poate decât să înţelegi că e un oraş zgomotos. Iar asta se întâmplă şi noaptea. Trebuie să fii tare de urechi să ai un somn liniştit sau să îţi intre asta în obişnuinţă. De regulă clădirile nu sunt înalte, probabil şi din cauza riscului seismic, iar culorile sunt deschise şi luminoase.

Nu am povestit nimic despre mâncare, îmi făcusem chiar un obici în episoadele anterioare să povestesc despre meniul grecilor. Pot să vă spun că micul dejun e transformat în servirea unei cafele, care în mare parte e un ceai uşor colorat, urmează prânzul sau “mesimeriano”, împins bine până spre orele 16, poate mai târziu, iar apoi vradino sau cina, care e săltată de mulţi. Prânzul e unul regal şi intim: se comandă multe feluri de mâncare şi se împarte tuturor. Grecului nu îi este jenă să întindă cu o bucată de pâine – psomi – în sosul care a rămas pe fundul farfuriei. Apa îţi este servită întotdeuna prima, intră în preţul final, nediferenţiată, iar zâmbetul sau amabilitatea chelnerilor te face să mai zăboveşti un pic. Nimic în grabă, nimic cu stres sau cu voce prea ridicată. Parcă localnicii nici nu vor să îi simţim ca pe o forţă de constrângere – vor să fie discreţi.

Mi-aş dori să rămân pe aceste locuri. Simt cum emană energii bune şi chiar mi-aş dori şi un salariu ca al lor, de vreo trei ori mai mare ca în România. Trebuie însă să părăsesc aceste locuri spre altele mai calde – Peninsula Kasandra – din Halkidiki, spre Kalithea, pentru a întâlni alţi români şi alte poveşti pe care probabil la un moment dat o să vi le povestesc, însă nu aş dori să depăşesc o limită cu Grecia şi obiceiurile lor. Vă salut cu respect, în speranţa unei bune călătorii: Kalo taxidi! – Drum bun!

Mihai Teodor Naşca

Acest articol a fost publicat în Jurnal de calatorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Jurnal de calatorie – Thessaloniki

  1. DrAgosh spune:

    Te invidiez ca ai identificat o destinatie care te atrage asa mult,prin urmare , iti doresc ca , desi nu vei putea intoarce in timp ,sa ai ocazia sa te incarci cat de des de energia si frumusetea acelor meleaguri.

  2. traian francu spune:

    Am descoperit intamplator aceste inetviuri cu tineri interpreti dar si cu nume mari ale cantecului popular. Am citit randuri extraordinare aici, si, am ramas minunat de cele gasite aici. Intotdeauna am avut respect fata de ardeleni si multi dintre artisti imi sunt prieteni…….oameni care vin cu vocea de acasa. Si eu sunt interpret de folclor, sunt un tanr interpret chiar, dar rar mi s-a dat sa descoper oameni ca dumneavoastra, un om care cauta oameni valorosi si are chiar pretentii de specialist de la ei.
    Nu va cunosc dar mi-a facut mare placere sa va descoper ai pe internet, facand lucruri frumoase.
    Multe felicitari, si la mai mare !
    TRAIAN FRINCU

  3. traian francu spune:

    Am descoperit intamplator aceste inetviuri cu tineri interpreti dar si cu nume mari ale cantecului popular. Am citit randuri extraordinare aici, si, am ramas minunat de cele gasite aici. Intotdeauna am avut respect fata de ardeleni si multi dintre artisti imi sunt prieteni…….oameni care vin cu vocea de acasa. Si eu sunt interpret de folclor, sunt un tanr interpret chiar, dar rar mi s-a dat sa descoper oameni ca dumneavoastra, un om care cauta oameni valorosi si are chiar pretentii de specialist de la ei.
    Nu va cunosc dar mi-a facut mare placere sa va descoper aici pe internet, facand lucruri frumoase.
    Multe felicitari, si la mai mare !
    TRAIAN FRINCU

  4. Stimate domn ma bucur ca v-a placut ceea ce ati citit. Pentru detalii in vederea unei colaborari sau emisiuni tv va rog sa ma contactati la adresa mihai_nasca@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s