Jurnal de calatorie – Patru zile in Halkidiki


Jurnal de calatorie – Patru zile in Halkidiki

Stau si ma gandesc acum privind in urma, cati romani nu si-ar fi dorit sa calatoreasca in peninsula Halkidiki a eternei Ellade? Cred ca cineva acolo sus ma iubeste si am avut si aceasta ocazie sa ma incalzesc la propriu pe nisipul din Halkidiki. Daca nu ati fost pana acum acolo ar fi bine sa cititi ceea ce urmeaza, daca insa ati calatorit deja acolo si va par locurile foarte cunoscute e bine sa mai dati cu ochii mintii o roata prin acele zari, poarta a Europei dinspre Orientul Mijlociu.

Halkidiki este faimoasa peninsula greceasca, formata din 3 brate, situata la aproximativ 100 de km de Thessalonik, ceea ce inseamna mai bine de 700 km de Bucuresti. Cele trei brate au si ele nume potrivite: Kassandra, Sithonia si Agion Oros sau Muntele Athos. Potrivit enciclopediei Wikipedia  Chalkidiki, de asemenea,  Halkidiki sau, mai rar Khalkidiki este una dintre prefecturile grecesti, situata la sud-est de Macedonia Centrala. In antichitate, aceasta zona facea parte din Tracia, iar primii colonisti sositi aici au venit din Evia, in jurul secolului al optulea iH, iar un al doilea val din Andros au sosit in secolul sase.  Cel mai vechi oras de aici Stageira a fost locul de nastere al filosofului Aristotel (Αριστοτέλης).

Map of Kassandra, Halkidiki, Greece

Dar pana la Kalithea orasul sau statiunea unde urma sa imi petrec cateva zile de concediu  e cale lunga, asta daca punem la socoteala ca pornesc la drum din Larisa, din tinuturile Thessaliei. Daca puteti sa va imaginati o harta a Greciei puteti usor sa va dati seama  ca locul unde urma sa ajung cu masina era oarecum imaginea in oglinda peste Marea Egee vizavi de locul de unde pornisem. Daca as fi putut sa vad peste Marea Egee… Pornim de dimineata ca doar e luna august, iar la orele pranzului nu prea era recomandat sa te aflii in trafic, nu datorita aglomeratiei ce se face simtita in zona Thessalonikului ci din cauza caldurii naucitoare. Cat am stat in Grecia cred ca le-am diminuat serios stocul de apa, dar e bine sa te purifici si asa. Trec pentru a catea oara prin aceleasi orasele si sate le numar uneori in asteptarea Platamonasului, acolo unde esti cel mai aproape de mare, drumul serpuieste si vezi albastrul marii in toata splendoarea lui. E locul in care regretele ma incearca mereu, asta si pentru ca prin acel loc, unde marea si muntele se intalnesc trec mereu atunci cand plec in Aeroportul Makedonia din Thessalonik, la intoarcerea in  tara . Apoi un alt reper in drumul meu e tunelul din Paralia Katerini, acesta este indiciul ca trec prin acel loc. Pe drumul acesta ai ocazia sa reflectezi la Muntele Olimp, la legendele si zeii Olimpului, facand glume asa de vara, spunand ca nu avem cum sa il vedem pe Zeus ca o fi si el plecat in concediu, ca orice grec serios, care isi ia vacanta din 1 in 15 august. Nesansa mea pentru o intalnire cu zeii Olimpului si Doamne, de cate ori citeam cartea aia, fie si pentru a le retine numele zeitatilor. Dar, constat cu uimire, ca numele stiute de mine sunt un pic altfel pentru greci. Ma lipesc de geamul masinii si pentru multe clipe visez la ceea ce a fost ce ar fi putut sa fie  sau….Urmeaza o curba si ma trezesc, chiar visam. “So you take a nap?” am fost apostrofat… “That’s good.. you are in vacation now and need to rest”. Zambesc cu un soi de rusine ca nu am putut sa raman treaz si ma uit pe geam. Am intrat in suburbiile Thessalonikului, mergem cu viteza constanta si e o caldura dogoritoare. Mai e un pic, asa mi se pare mie pe harta, e drept ca poate nu am simtul masurii si cred ca pot zbura prin Grecia.

In acea perioada totul era posibil. Simteam ca m-am intors acasa si nimic nu mi se parea ciudat. Stiam ca mergem pe o peninsula si ca totul era aranjat. Pe drum explicatiile de rigoare, locuri, timpuri, povesti….. Ajungem la baza peninsulei Kassandra si trecem prin cea mai putin lata fasaie de pamant. Panouri publicitare in limba rusa si chiar romana imi aduc aminte cam ce nationalitati isi petrec vacantele aici. Camere peste tot: de inchiriat, de dat, ca sa fac o traducere aproximativa. Ajungem in Kalithea, trecand pe langa Athitos, poate cea mai frumoasa plaja pe care am vazut-o. In Kalithea trebuia sa ajugem la Giorgio, un motel frumos, in care trebuia sa imi gasesc linistea.  Imi zambesc asa in sine spunandu-mi: “Doamne cate milioane de oameni isi doresc o viata intreaga sa ajunga aici.. si uite-ma ce norocos!” Repet faptul ca ma simteam ca si cum m-as fi intors acasa… o casa pe care o parasisem demult si nimic nu mi se parea iesit din comun.

Această prezentare necesită JavaScript.

Si pentru ca m-am nascut sub un semn de pamant, apa ma face instabil.. aveam deseori impresia ca ma aflu pe o barca in deriva, imi lipsea echilibrul….Dar vara e vara si plaja trebuie fructificata. Imi schimb culoarea pielii si gust din gusturile locului. Prunele, numite de greci damaschine sunt numai bune pentru a gati friptura si orice familie serioasa are o taverna. Asa cum eram deja obisnuit, toata lumea are ceva de vandut. Vad peninsula de la nord la sud si spre seara mergem la Siviri. Daca ajungeti acolo merita sa vizitati acest mic satuc turistic. Faci doar 15 minute din Kalithea  si peisajul imi aduce aminte de Pilio. Si iar mintea imi zboara spre mousaka spre maslini si oameni buni. Imi vine sa nu mai plec de acolo… sau e bine sa ma intorc la cuib? Oricum, am aruncat acolo tot ceea ce adunasem intr-un an pe suflet.. si asta era un castig!! Reuseam sa depresurizez o groaza de idei, de razvratiri sau poate amagiri…  dar e bine ca le-am lasat acolo si patru zile trec repede. Apropo daca ajungeti in Kalithea cautati motelul Giorgio. O sa imi dati dreptate  vizavi de ce v-am spus. Unde mai pui ca diminetile erau incepute cu cantecul cocosului! Si nu v-am povestit de prima mea intalnire cu aricii de mare, acele “black stuffs” cum le-am denumit, engleza mea  nu mi-a permis sa le traduc. Dar am calcat direct pe unul dintre ei si nu cred ca i-a placut prea mult. Imaginati-va  cum stateam in sezlong scotand sau incercand macar sa scot acele din talpa.

Facem bagajele si ne intoarcem. Simteam un soi de graba de a parasi locul..   poate si din cauza ca nu voiam sa mai iau cu mine ce aruncasem anterior. Stapanul motelului ne multumeste ca si cum i-am fi facut vreun mare serviciu… astia sunt grecii: primitori!!!

Ne intoarcem pe acelasi drum, rememorez o scurta istorie din viata si devin din ce in ce mai tacut. Urma sa ma intorc la Palios Agios Panteleimon sau Sf Pantelimon cel vechi, deci o noua zi de munca in concediul meu. Drumul pare mai scurt ca doar asa e senzatia cand te intorci acasa …sau eram deja acasa?

Mihai Teodor Nasca

Acest articol a fost publicat în Jurnal de calatorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Jurnal de calatorie – Patru zile in Halkidiki

  1. Nicoara Sergiu spune:

    Frumoasa destinatie Domnu Profesor. Nicoara Sergiu 11-c.2011

  2. Trebuie sa vezi locul. Cuvintele sunt sarace!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s