Mariana Şandru: “Cântecul popular face parte din fiinţa mea!”


Mariana Şandru: “Cântecul popular face parte din fiinţa mea!”

De: A consemnat Mihai Teodor Naşca

Invitată de onoare a rubricii “Lada de zestre”, interpreta din Viştea de Jos, Mariana Şandru aduce cu ea prospeţimea folclorului scăldat de apele Oltului, la umbra Vârfului Moldoveanu. S-a născut în seara zilei de Bobotează şi susţine că încă înainte de naştere a primit harul cântatului. Deşi acum a ajuns profesoară de chimie în Făgăraş, Mariana Şandru îşi găseşte timp suficient pentru a se reîntooarce la rădăcini, la viştenii ei dragi pe care îi cântă în melodiile sale. Haideţi împreună să aflăm o altă poveste, cea a Marianei Şandru.

Rep: Pornim firul vieţii şi povestea de la un loc anume pe care îl numim simplu “acasă”. Pentru Mariana Şandru de unde începe povestea şi unde se întoarce mereu pentru a-şi încărca sufletul cu energie?

Mariana Şandru: “Acasă” va rămâne întotdeauna casa în care am văzut lumina zilei, adică satul Viştea de Jos, aproape de Munţii Făgăraş, la umbra Vârfului Moldoveanu. Acolo între Olt şi Moldoveanu este “acasă” pentru mine. Rep: De ce credeţi că aceste locuri în care ne naştem au aşa o putere mare asupra noastră şi ne fac mereu să ne întoarcem la ele?

Mariana Şandru: Poate că pentru fiecare dintre noi, copilăria, evenimentele din copilărie cântăresc foarte mult şi ne dorim să ne întoarcem acasă fie că vrem şi ne dorim să retrăim momentele acelea simple şi atât de adânci ale copilăriei, fie că vrem să ne încărcăm cu energie, să ne reidentificăm sau să ne reamintim cine suntem.

Rep: Există o vreme pentru fiecare lucru, există oameni şi situaţii care apar în momente existenţiale şi dau destinului nostru alte întorsături. Să revenim la momentul în care v-aţi întâlnit cu muzica populară, cu folclorul. Cum şi când s-a petrecut acest moment?

Mariana Şandru: Eu cred că m-am întâlnit cu muzica populară înainte de a ajunge cu picioarele pe pământ, adică înainte chiar de a mă naşte şi vă spun că mama mi-a povestit, eu fiind născută în ziua de Sfântu Ion sau de Bobotează, de fapt în seara zilei de Bobotează, mama a jucat un joc înainte de a mă naşte şi cred că acolo a avut loc întâlnirea mea cu muzica populară.

Rep: După care privind în jur, la lumea înconjurătoare, ce aţi descoperit?

Mariana Şandru: Pe urmă am observat că în familia mea totă lumea cântă, fie de tristeţe, fie de dorul părinţilor, fie de dorul satului, fie de bucurie şi nu am simţit că aş fi fost vreodată despărţită de cântecul popular. Cântecul popular face parte din fiinţa mea! Cântecul acela popular pe care l-am învăţat de când eram copii.

Rep: Şi primul pas către scenă când s-a produs?

Marian Şandru: S-a produs la vârste mici, eram elevă la şcoala generală din Viştea de Jos, când dascălii mei au simţit că aş avea talent, că aş avea înclinaţii spre doină şi m-au trimis însoţită de mama la diverse festivaluri, pe care le-am şi câştigat. Eu nu îmi aduc aminte decât acele scene foarte mari pentru mine ca şi copil şi plăcerea de a cânta însoţită de orchestră. Cântecul pe care l-am interpretat nu era unul din sat şi se numeşte “Lung îi drumul şi bătut”, o doină.

Rep: Între debut şi statutul de interpret de folclor e o perioadă, când a fost acel moment al oficializării acestui statut şi la ce concurs se întâmpla?

Mariana Şandru: Cred că a fost Festivalul “Maria Tănase” ediţia din 1986. Eram la acea dată studentă la Facultatea de Chimie din Bucureşti şi am simţit că în afara responsabilităţii, pe care fiecare om care se naşte cu cântecul o are, aveam şi o mare responsabilitate de a reprezenta atunci municipiul Bucureşti. Confruntându-mă cu alte voci bune şi foarte bune care au apărut pe acea scenă, mi-am dat seama că trebuie să încerc şi eu, că nu ar trebui să las cântecul de acasă în uitare.

Rep: V-a rămas vreun festival în minte?

Mariana Şandru: Erau şi atunci destule restricţii. Ţin minte că am participat la un festival “Cântec nou în Mehedinţi”. Trebuia să ducem acolo cântece cu text patriotic şi eu nu le puteam cânta, se întâmpla că le uitam textul. Nu am cântat niciodată despre “conducătorul iubit”, dar puteam cânta despre ţara mea care îmi place foarte mult. Ţăranii şi-au cântat întotdeauna locul de baştină ori ţara şi am simţit că pot să particip în această manieră la acel festival din Mehedinţi. La acel festival, într-un mod mai interesant ne-am întâlnit cu Emilia Comişel şi Constantin Arvinte, care ne-au remarcat cântând.

Rep: A existat vreo persoană care v-a marcat destinul în această carieră muzicală?

Mariana Şandru: Îmi plac foarte mulţi oameni şi foarte multe voci. Îmi place Lucreţia Ciobanu, mi-a plăcut Mariana Drăghicescu, Drăgan Munteanu şi îmi plac şi cei care cântă acum. N-aş putea spune că am un singur model. În plus a fost dirijorul George Vancu. La vremea când eu am ajuns să îl cunosc pe domnul Vancu, dânsul era cu foarte multă experienţă. M-a marcat întâlnirea cu domnia sa. I-aş mulţumi şi Eugeniei Florea, redactor pe atunci la postul public de radio şi cu ajutorul căreia am făcut primele înregistrări, prin 1989. Pentru mine anul acela a reprezentat o revoluţie pe toate planurile.

Rep: Primul album înregistrat se numeşte “Mândră-i ţara Oltului”. Ne spuneţi câteva cuvinte despre acest album?

Mariana Şandru: Albumul conţine 14 piese, o parte dintre acestea au textul alcătuit de mine. Am simţit nevoia unei uşoare modernizări a textului şi acordării limbajului cu cel uzual, iar o altă parte sunt cântece de la mine de acasă, piese vechi asupra cărora nu s-a intervenit deloc. Nu s-a dorit un album comercial şi cred eu că este un album cu cântece autentice din Ţara Făgăraşului. Rep: Rapsozi populari mai sunt în Viştea de Jos? Mariana Şandru: Sunt şi sunt buni. Mă bucur că nu sunt singură pentru că nici un om nu e bine să fie singur. E vorba de prietenii mei: Viorica Cerbu, Mărioara Marinca, Cornelia Radocea, alţi oameni pe care aş dori să îi ajut să imprime, Nelu Reluţiu sau Ionică Aldea, voci bărbăteşti foarte bune.

Rep: Ce a pierdut satul în ultimii 30 de ani?

Mariana Şandru: În primul rând şi-a pierdut tinerii, care au ales să emigreze. Varianta cea mai comodă pentru ei a fost să plece în alte lumi.

Rep: Cum vedeţi satul peste 30 de ani?

Mariana Şandru: Sunt o optimistă şi o luptătoare. Mă întorc mereu în sat şi încerc să strâng oamenii împrejurul meu şi cu eforturi mari să îi fac să înţeleagă că mai putem fi oamenii satului de altădată, viştenii ăia pe care nu îi pot schimba vremurile.

Rep: Dacă ar fi să daţi o definiţie a folclorului, cum ar suna aceasta?

Mariana Şandru: Pentru mine folclorul este ceea ce reprezintă pentru un om de la oraş cartea de identitate. Eu fără muzică nu aş fi Mariana Şandru, fără cântecele acelea pe care le-am învăţat acasă. Sunt cântece care poartă câte o morală în ele şi dacă e vorba de cântece de dragoste şi dacă e vorba de muncă, prietenie. Folclorul este un fel de biblie a ţăranului român.

Rep: Un cuvânt pentru cititori.

Mariana Şandru: Să fie români adevăraţi aşa cum îi ştiu eu dintotdeauna. Pe mine mă trage Mureşul pentru că am aici rude şi mureşenii nu se dezmint, sunt ca şi noi: oameni legaţi de pământ.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s