Andrei Bărbos: “Am rămas un nostalgic, un sentimental”


Andrei Bărbos: “Am rămas un nostalgic, un sentimental”

A consemnat Mihai Teodor Naşca

Ţara Chioarului se leagă în mod direct de numele lui Andrei Bărbos. Interpretul de muzică populară a făcut cunoscut acest ţinut nu numai în Maramureş ci şi în ţară şi în lume. Andrei Bărbos s-a născut într-o zi de 2 martie în Ciocotiş. Deprinde dragostea pentru cântecul popular încă de pe vremea când fugea prin colbul drumului de ţară. Învaţă să cânte la mai multe instrumente iar prin liceu începe să cânte vocal. Vă propun să îi cunoaştem ascensiunea de la flăcăul satului, la solistul Ansamblului Maramureşul şi, de ce nu, la cea de jurnalist.

Rep: De unde începe povestea lui Andrei Bărbos?
Andrei Bărbos: Nu aveam nici şapte ani când am fost atras de mirajul muzicii fără să-mi dau seama atunci ce se întâmpla. Mi-am fixat în memorie ceteraşii mergând la cununie. Surprinzător se auzea braciul şi gorduna. Ajungeam ca şi “gură cască”, cum umblau copiii prin colbul drumului, poate că oi fi fost desculţ, nici nu-mi mai aduc aminte, şi stăteam aşa şi ne uitam… Se juca steagul de către un fecior vrednic, bărbat înalt, cu o voce impunătoare şi îmi amintesc cum a pus steagul în uşa şurii pe două cuie, până când au băut ei horincă. Am prins apoi şi jocul satului, pe prispa casei, care la noi se mai numeşte şi “târnaţ”, acolo unde ceteraşii din satul meu cântau, iar în curtea casei, în ocol, se juca, iar eu printre “uluci” mă uitam şi eu. Mai târziu, tata mi-a cumpărat o muzicuţă şi am devenit aşa… un melancolic. A apărut apoi acordeonul, prin clasa a VII-a. M-am jucat la acordeon şi acesta a fost momentul decisiv. La acordeon am descoperit acordurile de unul singur, apoi am început să doinesc. Primul meu model a fost Dumitru Constantin, pe vremea aceea solist al Ansamblului “Rapsodia Română” din Bucureşti. Apoi l-am descoperit pe Achim Nica din cântările feciorilor din sat, care ieşeau duminicile “în poveşti” şi horeau. Lumea nu era atât de temperamentală, era mai aşezată, cântecul liric era mai aproape de sufletul omului. Exista o linişte a satului: când venea tata acasă, şofer fiind, la intrarea în sat îi auzeam maşina, îi recunoşteam maşina, atâta linişte era în sat. M-a marcat mediul acesta mirific al satului, pe vremea când acesta nu era electrificat.
Rep: Şi să revenim la povestea vieţii…
Andrei Bărbos: Prin clasele a IX-a, a X-a, hoream şi eu ca un popă cu încă o colegă. Ne amuzam, ne distram ca adolescenţii. Poate că voiam să intru în atenţia fetelor, nu-mi dau seama ce o fi fost în mintea mea. Ni s-a propus apoi în cadrul ansamblului şcolii să cântăm: eu şi acea colegă a mea. Surprinzător, peste ani ne regăsim amândoi solişti profesionişti, eu la Baia Mare, iar colega mea la Satu Mare. Am ajuns ulterior la Timişoara şi aici s-a cristalizat ceva. Am cântat în ansamblul şcolii cu care am dat spectacole în Timişoara şi satele învecinate, iar publicul era prezent în sală. M-am întors din Timişoara şi am activat în cadrul Ansamblului Tineretului din Baia Mare. În această perioadă, începând cu anul 1980, când am apărut şi pe primul meu afiş, anul fiind considerat şi anul lansării mele, când am participat la primul concurs, faza judeţeană “Cântarea României”, unde am obţinut locul doi. Pentru a avea un repertoriu am poposit în satele din Ţara Chioarului căutând nişte ceteraşi, însă ceteraşul din satul nostru murise. L-am cunoscut apoi pe Victor Negrea, un lăutar de excepţie al Ţării Chioarului şi am început să cânt la vioară, la un oarecare nivel. După ce am câştigat mai multe premii, Ansamblul “Maramureşul” din Baia Mare s-a arătat interesat de o colaborare cu mine. Visam la o participare la emisiunea concurs “Floarea din Grădină”, am vrut să fac paşii cinstit, fără să mă sprijine nimeni, fără să am nevoie de intervenţia nimănui. Până în 1991 am fost solist profesionist al acestui ansamblu. A urmat o nouă etapă de înregistrări la Radio Cluj, cu Dumitru Buzoianu, căruia îi port un respect cu totul deosebit pentru tot ce a făcut în cercetarea şi promovarea cântecului autentic. A urmat Top Transilvan, spectacole realizate de radioul şi televiziunea clujeană şi m-am bucurat de succes la public. Am început ulterior să mă implic în presa scrisă de prin 1998, la un săptămânal editat de Consiliul Judeţean Maramureş. A urmat experienţa radiofonică şi cea TV, pentru care am realizat şi realizez emisiuni.
Rep: Să priviţi peste umăr şi să ne spuneţi… cum vedeţi satul acum?
Andrei Bărbos: Am rămas un nostalgic, un sentimental. Mereu m-am simţit legat de oamenii locurilor natale, de felul lor de a fi, de mentalităţi vechi ale poporului român: oameni deschişi, joviali, comunicativi. Acum parcă oamenii s-au închis în ei, cred că am ajuns la egolatrie.
Rep: Definiţi folclorul aşa cum îl simţiţi şi nu cum este scris în cărţi.
Andrei Bărbos: Sunt foarte mulţi oameni cu har care se exprimă cioplind lemnul în vreme ce se afla la stână, femei împistrind un covor, păcurarul cântând din fluier, ceteraşul satului, la joc.
Rep: Spuneţi-mi primii cinci interpreţi de muzică populară care vă vin în minte.
Andrei Bărbos: Achim Nica, Ana Munteanu, Petre Petruse, Cornelia Ardelean, Ioan Bocşa.

Andrei Bărbos – Chiorean îs ca bujorul
“Albumul Chiorean îs ca bujorul poartă numele unuia dintre cântecele aflate pe acesta, în încercarea mea de a promova imaginea Ţării Chioarului, despre care s-a vorbit destul de puţin în emisiunile de televiziune, respectiv cele de folclor. Am încercat să aduc în atenţia publicului nu numai costumul popular vechi al acestei regiuni ci şi stilul de interpretare. Îmi place cântecul liric, mai aşezat, care vine din suflet şi parcă din multă omenie şi sensibilitate a românului, ceea ce acum nu mai este de succes. Înregistrările au fost făcute la Radio Cluj în vara anului 1990. La Bucureşti am realizat prima casetă, apoi o a doua şi un al treilea album. Cred că am înmănuncheat aici o parte dintre cântecele care  mai poartă parfumul local. M-am ferit atât cât am putut să mă feresc de elementul novator, tocmai pentru a rămâne expresiv pentru această zonă pe care o reprezint. Albumul “Chiorean îs ca bujorul” a fost realizat în 1999”.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s