Daniel Rosalim: „Folclorul este emblema noastră, ceea ce ne reprezintă pe noi, românii”


 

Daniel Rosalim, cunoscut azi ca interpret al cântecului popular sibian din Mărginime, s-a născut într-o zi de 29 ianuarie 1978, în Şura Mare, la doar cinci kilometri de Sibiu. Iar dacă ar fi să dăm crezare astrelor, faptul că e născut în Vărsător nu poate decât să fie de bun augur în viaţa sa artistică. Dacă nu ar fi îmbrăţişat cariera de artist, cu siguranţă ar fi fost un bun horticultor. Dar aşa a fost să fie, vorba lui, şi din copilul care era chemat în cancelarie să mai anime atmosfera diverşilor invitaţi, Daniel a ajuns să cânte în corul de la Orlat, “Căluşerul”, iar apoi în Ansamblul “Jidvei România”. Dar harul tot din familie îl moşteneşte, mama lui a avut în tinereţe o voce foarte frumoasă. Momentul său de debut oficial l-a reprezentat participarea la concursul “Moştenitorii – Tezaur Folcloric”, realizat de Televiziunea Română. Spune că acel moment a fost de bun augur şi că, de atunci, uşile folclorului i-au fost deschise. E o adevărată desfătare să îl asculţi pe Daniel doinind, atât de plăpând şi cu voce aşa de puternică! E prea cuminte, prea la locul lui, pentru lumea aceasta în care trăim şi se vede educaţia de acasă. Îşi cunoaşte locul şi cu siguranţă va ajunge departe. Pe plan familial, după ce anul trecut s-a căsătorit, anul acesta a venit şi împlinirea: i s-a născut şi un fiu.

Rep: Atunci când valurile vieţii ne poartă pe drumuri diverse, încercăm să revenim la matcă, la locul acela de unde pornim în lume şi, unde spunem că nu există probleme. Unde este pentru tine, Daniel Rosalim, locul acela numit “acasă”?

Daniel Rosalim: Povestea mea începe în satul natal, acolo unde m-am născut şi mi-am petrecut copilăria, mai precis din localitatea Şura Mare, aproape de Sibiu. Acolo este începutul poveştii, acolo am început să cânt pentru prima dată, pe vremea când eram copil, la grădiniţă, apoi la serbările şcolare, iar mai târziu la diverse manifestări.

Rep: Să înţeleg că primul contact pe care l-ai avut cu cântecul popular a fost încă din vremea grădiniţei? Când poţi spune că ai avut marea întâlnire cu folclorul? Cum a intrat el la sufletul tău, este vreo moştenire din familie? Daniel Rosalim: Mama mea cânta, chiar dacă nu am auzit-o foarte des iar tata, îmi aduc aminte că el cânta la acordeon şi chiar îmi aduc aminte o melodie pe care o cânta el la acordeon, iar, pe lângă acest instrument, cânta şi la tobe. Mama cânta pe vremea când eram copil, ulterior a avut ceva probleme şi nu a mai cântat aşa de des. Mătuşile mele spuneau că mama cânta frumos pe la nunţi şi poate de la ea am acest dar de a cânta. Cât despre evoluţia mea ca şi interpret, trebuie să spun că părinţii mei nu se gândeau pentru mine la o carieră în muzică, oameni simpli de la ţară mă vedeau mai degrabă cu o meserie. Cei însă care m-au impulsionat să fac muzică au fost prietenii. Ei îmi spuneau că am voce frumoasă şi ar fi fost păcat să nu mă asculte cineva. Mă trimiteau să cânt, însă nu ştiau nici ei exact, unde şi cum să fac asta. Tot datorită prietenilor am ajuns să cânt la corul acela de la Orlat, numit “Căluşerul”. Acolo am început să cânt la vârsta de 14 ani. Am activat acolo foarte mult timp, până în 2007, după care m-am angajat la Ansamblul “Cindrelul – Junii Sibiului”, care a devenit Ansamblul “Jidvei România”. Acolo, pentru că eram cinci-şase tineri cu voci diferite şi cântam fiecare câte o piesă în faţa grupului, pe lângă cele două soliste, domnul Stelian Stoica s-a gândit să ne cuprindă în grupul “Junii de la Jidvei”.

Rep: Când poţi spune că a avut loc debutul oficial, când crezi că s-a produs oficializarea acestei pasiuni a ta pentru folclor?

Daniel Rosalim: Ca şi profesie, pot spune că a avut loc în anul 1997, la emisiunea TV “Moştenitorii – Tezaur Folcloric”, realizată de Mărioara Murărescu. De atunci pot spune că m-am profesionalizat în acest domeniu şi tot de atunci au început să mi se deschidă uşile… Am fost atunci trei concurenţi foarte buni: Alina Bâcă, cea care este şi colega mea acum la ansamblu, Bogdan Filimon şi eu.

Rep: S-a întâmplat să fii ulterior promovat de televiziunea publică, aşa cum se promitea tinerilor câştigători ai concursurilor?

Daniel Rosalim: A fost de bun augur acel concurs, pentru că în acel juriu au fost diverse personalităţi în domeniu. Recunosc că relaţia mea cu Televiziunea Română continuă şi în prezent. A fost un început bun pentru tineri şi încă mai este.

Rep: Din ce zonă a ţării ţi-ai cules tu cântecele?

Daniel Rosalim: Şura Mare este un fost sat săsesc, însă eu reprezint Mărginimea Sibiului şi Valea Târnavelor.

Rep: Ce ar fi ajuns Daniel Rosalim dacă nu s-ar fi apucat de muzică?

Daniel Rosalim: Copil fiind nu m-am gândit să devin artist, dar nu mă gândeam la ceva anume întrucât viaţa îţi oferă foarte multe surprize. Aşa a fost un noroc de la Dumnezeu să devin un artist şi să fac o carieră din asta. Rep: Ce alte pasiuni mai ai, exceptând acest domeniu artistic?

Daniel Rosalim: De mic copil mi-a plăcut horticultura şi poate că acesta era drumul meu în viaţă dacă nu ar fi intervenit muzica. Mi-e foarte greu să spun ce ar fi fost dacă nu ar fi fost. Când eu am copilărit a fost o perioadă bună şi nici în prezent nu uit de unde am plecat, mă trage pământul şi îmi place acolo. Chiar dacă acum locuiesc la Sibiu, tot la casă locuiesc deoarece nu mi-ar fi plăcut să stau la bloc. Fac parte dintr-o familie modestă, iar părinţii mei nu m-au ţinut pe palme şi am învăţat să fac toată munca câmpului.

Rep: Vorbeşte-ne puţin despre înregistrările tale.

Daniel Rosalim: Prima mea înregistrare a fost într-un studio din Vâlcea. Mi-am cules piesele şi e foarte plăcut să faci culegere de folclor, întâlneşti tot felul de oameni şi intri oarecum aşa în lumea lor. Pregătesc un album, însă nu mă grăbesc să îl scot pe piaţă deoarece doresc ca totul să fie bine pus la punct, bine lucrat şi nu făcut în grabă. Toate vin pe rând, cu răbdare…

Rep: Ce este folclorul?

Daniel Rosalim: Folclorul este emblema noastră, ceea ce ne reprezintă pe noi, românii. Oriunde vom merge în lume, cântecul popular va fi ambasadorul nostru. În cântecul popular omul îşi pune toate trăirile şi sentimentele.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s