Larisa Lup: “Folclorul este cea mai mare avere a neamului românesc”


Despre Larisa Lup cu siguranţă se va vorbi în anii ce vin, dar pentru acest lucru un rol important îi va reveni şi ei. Tânara solistă de muzică populară s-a născut în Sighişoara, pe 29 mai, şi o parte din rădăcini le are pe Valea Mureşului Superior. Mai are înţelepciunea omului matur, chiar dacă nu a ajuns nici la vârsta majoratului şi dialogul devine chiar o plăcere. În prezent activează la Ansamblul “Ţara cântecelor mele” din localitatea Seleuş, comuna Daneş. E de ajuns să o asculţi doinind pentru a-ţi da seama de calităţile vocale pe care le posedă. Îi place foarte mult zona Sibiului, pe care o şi cântă, şi recunoaşte că cea care i-a dat imboldul de a cânta a fost, Doamna Munţilor, Lucreţia Ciobanu. A început să cânte la vârsta de 12 ani şi de curând a reuşit să imprime opt piese, două dintre acestea fiind din repertoriul personal.

Rep: Ai început să cânţi nu de foarte mult timp. Pentru cei care nu ştiu prea multe lucruri despre tine, cum ai putea să te prezinţi în câteva cuvinte?
Larisa Lup: Am 15 ani şi sunt elevă în Sighişoara la Gimnaziul “Zaharia Boiu”. Îmi place foarte mult să cânt şi mă bucur că m-a înzestrat Dumnezeu cu acest har.
Rep: Acest har despre care vorbeai, acela de a cânta, este moştenit din familie sau pur şi simplu ai îndrăgit muzica populară?
Larisa Lup: Bunica mea a cântat în tinereţe iar mama mea în perioada liceului, la grupul vocal, însă cred că m-a atras mai mult Lucreţia Ciobanu. Atunci când am văzut-o pentru prima dată m-am îndrăgostit de cântec şi mi-a plăcut atât de mult încât mi-am spus că şi eu vreau să cânt.
Rep: Tu locuieşti acum în acea zonă a Târnavei Mari. În ceea ce priveşte cântecul popular, care zonă îţi este cea mai dragă?
Larisa Lup: Sibiul şi Mărginimea Sibiului.
Rep: Pentru că acolo îţi sunt modelele sau simţi că acea zonă îţi cade mai bine pe voce?
Larisa Lup: Din ambele motive. Aşa cum primul album al Gabrielei Tuţă, o domnişoară pe care o admir foarte mult, se numeşte “Eu sunt de prin Mărginime”, ei bine eu nu sunt din acele locuri dar am ajuns cu sufletul pe acolo şi cred că acolo voi rămâne.
Rep: Pentru tine când a fost prima ieşire pe o scenă, cu public, întrucât tu nu ai o experienţă foarte mare în spate în ceea ce înseamnă cântecul popular?
Larisa Lup: Eu am început să cânt destul de târziu, pentru că la vârsta aceea de 12 ani poate mulţi dintre copiii care cântau aveau deja o anumită experienţă. Primea mea “ieşire” pe o scenă cu public a fost la Mârşa, lângă Sibiu.
Rep: Îţi mai aduci aminte şi ce piesă cântai?
Larisa Lup: Dacă îmi aduc aminte bine era vorba despre piesa “De dor bade şi de drag” a Gabrielei Tuţă.
Rep: De curând ai reuşit să realizezi câteva înregistrări. Încă nu ai atâtea cât să formeze un album, însă aş dori să te întreb de unde sunt aceste piese  pe care le-ai înregistrat?
Larisa Lup: Piesele acestea sunt mai puţin cunoscute, nu pot spune că sunt culese întrucât ele sunt cântate de alţi interpreţi, la care se adaugă două piese din repertoriul personal şi au fost înregistrate la Radio Tîrgu Mureş.
Rep: Ce interpreţi îşi vor regăsi piesele în vocea ta?
Larisa Lup: Natalia Gliga, Gabriela Tuţă şi Lucreţia Ciobanu.
Rep: Îmi spuneai că îţi place foarte mult zona Sibiului. Cum se face că ai preluat piese şi de aici din zona Mureşului Superior?
Larisa Lup: Pe Natalia Gliga am descoperit-o în casa bunicilor, unde era un pick-up foarte vechi la care am ascultat o placă de vinil şi m-a impresionat timbrul vocal şi vocea atât de perfectă şi mi-a plăcut foarte mult. Şi pentru că bunicii mei sunt de pe Valea Mureşului mi-am zis că de ce nu aş cânta şi această zonă. În plus, ansamblul în care activez în prezent se numeşte “Ţara cântecelor mele”, deci putem cânta din toată ţara pentru că sunt cântecele noastre ale românilor, ale neamului românesc.
Rep: Ce părere ai despre mediatizarea folclorului în rândul tinerilor şi a copiilor?
Larisa Lup: Părerea mea este că atâta vreme cât nu ai cu ce să te afirmi la o televiziune sau la un post de radio, mai bine stai acasă. Decât să te duci cu melodiile altui interpret şi să spui că sunt ale tale sau dacă tu nu ai voce şi vrei să cânţi, întâi fă exerciţii, accentuează-ţi valorile şi exersează pentru a te putea afirma, dacă într-adevăr îţi doreşti acest lucru. Muzica pe care o ascultăm mulţi dintre noi astăzi este una poluată, pentru că este o muzică compusă, făcută aşa, în doi timpi.
Rep: Până să ajungi să imprimi cele opt piese despre care ne spuneai a trebuit să te pregăteşti şi să te perfecţionezi continuu. Cu cine te pregăteşti pentru a participa la concursuri şi festivaluri?
Larisa Lup: Mă pregătesc cu domnul profesor Ştefan Costea şi cu doamna profesoară Viorica Secetă, profesori la Ansamblul “Ţara cântecelor mele” din Daneş – Seleuş.
Rep: Te vezi peste ani un interpret de muzică populară sau ţi-ai dori şi altceva de la această viaţă?
Larisa Lup: Mi-ar plăcea să continui cu  cariera de solist de muzică populară, însă bineînţeles, pe lângă acest lucru, trebuie să am o meserie de bază. Va trebui să avem şi o altă alternativă pentru a ne putea duce traiul.
Rep: Din perspectiva ta, crezi că cei mai mulţi slujesc folclorul sau se slujesc de el?
Larisa Lup: Cred că mulţi se slujesc de el. Puţini sunt interpreţii care trăiesc muzica şi simt folclorul aşa  cum este el, pur, lăsat de la bătrâni, de la neamuri, de la bunici. Sunt mai mulţi aceia care poluează folclorul şi se slujesc de el.
Rep: Ce crezi că i-ar trebui unui tânăr pentru a ajunge să slujească folclorul?
Larisa Lup: În primul rând harul de la Dumnezeu pentru că aşa, cum spunea cineva, singurele lucruri care ne-au rămas întregi şi pure sunt credinţa şi tradiţia. Ai nevoie de exerciţiu şi perseverenţă pentru că fără muncă nu se face nimic şi mai important e să iubeşti ceea ce faci, pentru că dacă nu îţi place ceea ce faci nu ai cum să te perfecţionezi.
Rep: Ce modele ţi-au servit?
Larisa Lup: Eu am început să cânt întâmplător, îndrăgostindu-mă de Lucreţia Ciobanu şi Gabriela Tuţă, dar au existat şi alte personalităţi ale folclorului de la care am avut ce să învăţ.
Rep: Ce crezi tu că e folclorul?
Larisa Lup: Folclorul este cea mai mare avere a neamului românesc. Este modul prin care omul îşi exprimă dragostea pentru patrie. Folclorul este cântecul acela vechi lăsat din bătrâni, toate lucrurile care ţin de un anumit popor.
Rep: Un gând pentru mureşeni.
Larisa Lup: Sănătate multă şi sper să mai audă de Larisa Lup.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s