Jurnal de calatorie: Între două lumi


De: Mihai Teodor Naşca

Între două lumi

Nu vreau să vorbesc în continuare despre trecerea dintr-o lume în alta, acea clasică ci despre două civilizaţii. Un popas şi un răgaz la mijloc de vară, într-o vreme a concediilor, o călătorie la care puteţi fi părtaşi chiar şi prin intermediul acestor rânduri. Între două lumi, pentru că vorbim de două ţări vecine şi atât de diferite din foarte multe puncte de vedere, una cu vechi state în Uniunea Europeană, alta mai nou venită în marea familie. Când toată lumea face comparaţii între România şi alte ţări, noi vă propunem să vedeţi diferenţele dintre Grecia şi Bulgaria. Ne plimbăm puţin prin Prefectura Karditsa din Grecia, însă nu vom omite faptul că până în Karditsa a trebuit să trec şi prin Bulgaria. O vorbă străbună spune că la pomul lăudat să nu mergi niciodată cu sacul, însă pe de altă parte fiecare pădure îşi are uscăturile sale. Am simţit dintotdeauna o atracţie vizavi de tărâmurile elene, însă nu aş putea spune că locurile pitoreşti sau peisajele m-au făcut să mă simt acolo ca acasă, ci altceva, acel altceva pe care încă nu am reuşit să îl dibuiesc. Dar vremea nu este târzie. Au oamenii aceia ceva ce te face să te simţi ca acasă, fără să ai vreun moment impresia că eşti doar tolerat acolo. Grecia este o ţară mai săracă în resurse şi atunci e normal că de foarte mult timp au învăţat să fie gazde primitoare pentru toţi turiştii. De dragul lor au învăţat limba engleză, în mare parte, au învăţat să respecte culturile altor popoare şi, mai ales cred că de-a lungul timpului, această formă de găzduire, că le-a intrat în gene. Aşa am avut eu impresia pentru că nu au acel zâmbet fals cu care suntem obişnuiţi mai ales în zona comercială din România.

În oraşul Elenei Paparizou

Se ştie faptul că în bătrâna Elladă plouă mai puţin de 30 de zile pe an, însă din cele zece zile cât am stat acolo, cred că am prins doar două zile fără ploaie. Eram pregătit pentru zile caniculare, cu temperaturi peste 35 de grade, însă încă o dată miturile au fost sparte. Nu am avut de ce să mă plâng, eu fiind mai obişnuit cu răcoarea. Şi grecii erau deja sătui de atâta ploaie şi ce contradicţie în gândire. Românii s-ar fi bucurat de un pic de ploaie după atâta caniculă, însă într-o ţară semiaridă aşa cum e Grecia, iată că ploaia nu e întotdeauna binevenită. Preferă să aibă un sistem de irigaţie bine pus la punct decât să aştepte mila divină. E de preferat vremea bună, soare mult, perioadă de plajă, care este o obişnuinţă pentru cei care locuiesc aproape de mare. Condiţiile meteo fiind numai bune pentru un nordic zic să pătrundem puţin în Prefectura Karditsa din Grecia şi prin ochii mei să explorăm lumea aceasta. Karditsa este una dintre prefecturile Greciei, în sud-vestul Thessaliei, o zonă preponderent agricolă, unde predomină culturile de bumbac şi cele de cartofi şi fasole. Numele prefecturii e luat de la capitala regiunii, Karditsa, un orăşel cu aproximativ 35 de mii de locuitori, recunoscut mai ales pentru un monument UNESCO, numit Piaţa Publică (Dimotiki Agora), dar şi şcolile cu profil tehnologic, veterinar şi de silvicultură sunt renumite. Dacă ar fi să analizăm un pic mai bine acest loc, trebuie spus că din acest loc s-a ridicat Elena Paparizou, solista trupei “Antique”. Mama ei este din Karditsa, iar tatăl din Mouzaki, un mic orăşel la 30 de kilometri de capitala prefecturii. Sub semeţia munţilor Pinzi, ce închid asemenea unei coroane partea plană de câmpie a regiunii, prefectura Karditsa este un amestec oarecum ciudat între câmpurile foarte bune pentru recoltă şi munţii abrupţi ce îţi aduc aminte de stâncile drepte ale Meteorei, obiectiv aflat nu foarte departe de aceste locuri. La doar 300 de kilometri de Atena şi alţi 60 de Larisa, Karditsa reprezintă pentru cunoscători un loc al culturii, şi mai ales cei care au activat în formaţiile de muzică cultă ştiu că aici se organizau şi se mai organizează şi acum festivaluri de profil.

Cald la greci

Şi cum grecii au câte o poveste despre fiecare piatră, despre fiecare loc, cunoscând foarte bine importanţa turistică în propria lor dezvoltare, poate că dacă tot aici ne aflăm să vă spun câteva cuvinte despre un alt loc Mavromati (Ochi negri). Ei bine, acesta e locul de unde un erou al Greciei centrale, în Războiul de Independenţă din 1821 s-a făcut remarcat şi ulterior divinizat. Este vorba despre Giorgos Karaiskakis, cel în cinstea căruia se organizează de 42 de ani un festival internaţional de folclor, în capitala prefecturii. La alţi câţiva kilometri de Karditsa, mai precis 30, dar înspre sud-vest găsim lacul artificial Plastira, denumit aşa după numele unui general Nikolaou Plastira, fost prim ministru al Greciei, loc de unde apa ajunge în multe localităţi ale prefecturii, un fel de mini-mare a zonei. Fiecare călătorie îşi are farmecul ei, însă în zona aceasta despre care vorbim parcă e o întoarcere în timp. Pe un vârf de deal, asta ca să nu folosesc cuvântul munte, se află un orăşel cochet, format în jurul unei cetăţi cu renume: Fanari (lumini, lămpaş). Seara, de la baza dealului e o plăcere să vezi acest oraş, aducând aminte de un vechi cartier al Bizanţului de unde erau trimişi domnitori pentru Ţările Române. La pacea şi liniştea din jur îmi spuneam că aici oamenii sunt feriţi de orice stres politic sau social. Că aici nu a pătruns criza de nici un fel, că aşa cum trăiau acum o sută de ani aşa trăiesc şi acum. Doar o clădire dărăpănată a unei foste gări aduce aminte de o lume de demult, în care transportul se făcea şi pe căi ferate. Mouzaki e un orăşel ce are tot ce vrei pentru a te simţi departe de lumea aglomerată. Aici simţi calmul oamenilor în cel mai firesc mod, aici masa este precum o rugăciune, când nimeni nu are voie să te deranjeze şi mai presus de toate, nimeni nu are treabă cu tine atât timp cât nu deranjezi pe nimeni. Aduni tot calmul oamenilor, îl condimentezi bine cu briza locului şi peisajul din jur şi mai adaugi câteva reţete greceşti şi obţii starea de spirit a grecilor thessalieni.

Rece în Bulgaria

Vorbeam la început de o călătorie între două lumi şi aici voiam să fac o paralelă cu ţinuturile Bulgariei, ţara de tranzit în această călătorie, vestită pentru legumele şi trandafirii săi. Sincer, cu riscul de a deranja pe unii sau alţii eu nu aş merge acolo în vacanţe. Şi nu pentru peisaje ci pentru modul în care eşti primit. Neîncrederea vameşilor bulgari şi faptul că prin toate locurile pe unde am trecut nu am găsit un vorbitor de engleză să ne putem înţelege. Chiar mi-aş fi dorit să găsesc un dram din ospitalitatea bulgară, cea pe care o vedeam prin reclamele televizate. Poate asta se găseşte doar pe malul mării… că dacă te afli într-o maşină pe şoselele ei, şi mai ai şi număr de România e foarte posibil să faci multe popasuri. Şi din cauza poliţiştilor, dar şi a drumarilor sau a altor probleme de trafic. Bulgarii trăiesc după alte reguli şi alte tabieturi, din păcate nu sunt atât de ospitalieri ca grecii. Totuşi pentru a ajunge în locurile pe unde v-am plimbat, în Prefectura Karditsa, poţi să iei un avion până la Thessaloniki sau Atena, iar de acolo cu un autobuz ajungi destul de repede. Cazarea nu este scumpă, şi cred că o investiţie în această vacanţă merită toţi banii. Kalo taxidi!

Acest articol a fost publicat în Jurnal de calatorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s