Valerica Ianoşi Marian: “Românul s-a hrănit din folclor şi a trăit prin folclor”


A consemnat Mihai Teodor Naşca
Artiştii vin şi pleacă, mereu între două spectacole sau înregistrări, mereu cu sacrificiul unuia dintre pilonii existenţial. Am spus de multe ori că harul nu ţi se dă degeaba ci vei plăti însutit pentru el. Între două drumuri, între două localităţi, judeţe sau ce or mai fi am găsit-o şi noi pe Valerica Ianoşi Marian. Solista de muzică populară s-a născut în localitatea Râciu, însă de peste trei decenii locuieşte în Hunedoara. Aşa a fost destinul, aşa a trebuit să fie, pentru că în acest mod a reuşit să continue pasiunea ei de a cânta muzică populară. Poate că una dintre piesele cu care o asociezi pe Valerica este „La moară la Lechincioara”, însă repertoriul ei este unul destul de bogat. Provine dintr-o familie în care muzica populară şi dansul nu au fost străine şi susţine că oricât de departe merge şi cântă, locul ei e tot acasă, la Râciu.

Rep: De unde începe povestea propriu-zisă a Valericăi Ianoşi Marian?
Valerica Ianoşi Marian: Povestea mea începe de atunci de când am venit pe lume. Eu susţin că m-am născut din dragoste şi din cântec. Părinţii mei au fost iubitori de cântec popular, iar dragostea lor pentru mine şi pentru cântec m-au făcut să cred acest lucru.
Rep: De unde vine această poveste?
Valerica Ianoşi Marian: Această poveste vine din localitatea Râciu, aflată la 25 km de Tîrgu Mureş, în direcţia Tîrgu Mureş – Sărmaş. Am spus şi spun că localitatea în care m-am născut este cea mai minunată localitatea de pe pământ. Aşa am simţit şi aşa voi simţii în continuare.
Rep: Cât de mult îşi pune amprenta asupra unui artist, locul în care se naşte?
Valerica Ianoşi Marian: Cel mai mult. Este adevărată expresia “cei şapte ani de acasă” deoarece în această perioadă eşti atras de farmecul copilăriei, de frumuseţea şi înţelepciunea oamenilor, de locurile minunate şi de valoarea lor pe care nu o poţi traduce în cuvinte.
Rep: În general spunem şi afirmăm că ne trezim cu cântecul popular. Cum s-a produs întâlnirea cu cântecul. Care spre care a venit?
Valerica Ianoşi Marian: În localitatea Râciu, unde m-am născut, odată cu înaintarea în vârstă mi-am dat seama că toţi oamenii din comună erau talentaţi, aveau calităţi sportive şi mă refer la faptul că am participat ca spectator în anii copilăriei, apoi în anii adolescenţei la foarte multe manifestări sportive. Apoi toată lumea cânta, juca jocuri tradiţionale, purtata, de-a lungu, bărbuncu, rara, româneşte. Era o plăcere să participi la o manifestare culturală, religioasă, istorică care se finaliza cu jocurile şi cântecele tradiţionale. În acea vreme oamenii cântau foarte mult în grup, la diferite ocazii şi evenimente.
Rep: Care a fost cântecul care l-aţi învăţat prima dată şi l-aţi interpretat pe scenă?
Valerica Ianoşi Marian: Primele cântece pe care eu mi le aduc aminte au fost «Alunelu» şi «Bordeiaşul». Acestea au fost cântecele pe care le cântam pe la patru ani. Erau învăţate de la mama mea, care mă ţinea în braţe şi îmi cânta. Apoi am învâţat “Radu mamii”. Ascultam la radio interpreţii cunoscuţi din acea vreme: Ion Cristoreanu, Petre Săbădeanu, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Tiberiu Ceia.
Rep: Există pe lângă cântece şi repertoriu oameni de la care aţi învăţat, oameni care v-au susţinut, văzut sau nevăzut.
Valerica Ianoşi Marian: Preotul din sat, părintele Dulău, directorul şcolii Ioan Vasile, apoi profesorii mei care m-au susţinut şi îmi îngăduiau plecările mele de la şcoală, pentru a participa la diferite concursuri, festivaluri la care eram prezentă.
Rep: Când consideraţi că a venit acel moment al debutului?
Valerica Ianoşi Marian: Până a ajunge la profesionişti a fost o perioadă lungă, în care am participat la foarte multe spectacole, concursuri şi festivaluri. În anii de liceu a fost prima mea ieşire, la Gheorgheni, într-o tabără. Acolo erau tineri din toată ţara, iar eu am luat locul I la concursul de muzică populară organizat în acea tabără, cu melodia “Măi bădiţă din Ardeal” din repertoriul Mariei Butaciu. Atunci a fost primul «semnal de alarmă». După acest eveniment am început să colaborez cu toate ansamblurile de amatori din Tîrgu Mureş. Mergeam cu spectacole în toate localităţile învecinate. Eu am urmat cursurile Şcolii populare de Arte la clasa profesorului Vasile Conţiu, care era consătean cu mine, apoi în acea perioadă am participat la un festival la Bacău la care am luat premiul II. Cu un an mai târziu am participat la Costeşti, la Festivalul “Voci tinere” unde am luat locul II. Locul I a fost luat de Nicoleta Voica, apoi am participat la concursul pentru ocuparea postului de solist vocal profesionist la Orchesta populară «Haţegana» din Hunedoara şi la Ansamblul «Mureşul», dar s-a văzut faptul că nu au fost interesat de prezenţa mea în acel ansamblu cu toate că activitatea mea artistică era tot mai evidentă. În Hunedoara mi s-a oferit un loc în ansamblu, un salar bun, o casă şi de aici au plecat toate.
Rep: Când aţi făcut primele înregistrări, ce aveţi înregistrat până acum, de unde v-aţi ales repertoriul?
Valerica Ianoşi Marian: Toate melodiile le compun eu, atât linia melodică cât şi textul. Aşa am simţit eu, pentru fiecare melodie am un sentiment aparte, fiecare transmite ceva, fiecare este o poveste, o poveste adevărată din viaţa mea sau a fiecărui om.
Rep: Câte albume s-au adunat până acum?
Valerica Ianoşi Marian: Am două de muzică populară şi unul cu muzică religioasă, dar cântece neînregistrate am mai multe.
Rep : Cinci interpreţi de muzică populară care vă vin în minte.
Valerica Ianoşi Marian: Fratele meu, Ioan Ianoşi Moldovan şi Mărioara Precup de care am fost foarte apropiaţi în anii copilăriei şi ai adolescenţei. Alţii ar fi Petre Săbădeanu, Ion Cristoreanu, Emil Gavriş, Alexandru Grozuţă care m-a încurajat foarte mult. Am cântat cu el într-un spectacol şi m-a apreciat mult. Pe  Irina Loghin am avut-o ca model, chiar dacă nu era din zona mea. Cred că mulţi interpreţi au avut-o ca model pe Irina Loghin. Cântelele ei le cântam şi eu în timpul şcolii, cântecele ei au fost iubite în toate zonele ţării.
Rep: Ce este folclor pentru Valerica Ianoşi Marian?
Valerica Ianoşi Marian: Îmi este greu să spun ce este folclorul. Folclorul este atât de nobil şi atât de pur, este identitatea unui popor, a unei naţiuni. Pentru mine ca şi interpret care mă hrănesc din cântecul popular, care a făcut o profesie din cântecul popular este la fel ca şi familia. Românul s-a hrănit din folclor, a trăit prin folclor, folclorul a însoţit omul de la naştere până la moarte.
Rep: Câteva gânduri pentru cititori.
Valerica Ianoşi Marian: Să fie alături de tradiţia populară, de arta meşteşugărească populară, să fie alături de interpreţii de cântec popular şi de cei care îl promovează, de dumneavoastră de realizatori.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s