Ana Nicoară : “Am respectat întotdeauna în mod fidel textul original al cântecelor culese”


Data: 27.03.08

De: A consemnat Mihai Nasca

Pentru fiecare om vine o vreme, şi e mai bine mai târziu decât niciodată. Aceste vorbe o pot caracteriza şi pe interpreta de muzică populară Ana Nicoară, originară din localitatea Cozma, judeţul Mureş, dar de ani buni trăitoare în Bistriţa. După mai multe drumuri blocate din punct de vedere artistic, Ana Nicoară reuşeşte acum să scoată la lumină un album, ca o încununare a tuturor eforturilor de a se afirma în anii trecuţi. O poveste este şi viaţa Anei, din care mulţi tineri ar trebui să priceapă multe. O voce deosebită şi curios este că, dacă auzi cântecele ei, ai impresia că o ştii dintotdeauna. Cântă pentru că îi e drag cântecul popular şi nu a făcut din asta o meserie. Vă invit să îi aflăm povestea şi să luăm aminte.

Rep: Unii spun că te naşti cu muzica populară, alţi cred că ea se cultivă. Pentru Ana Nicoară cum stau lucrurile din acest punct de vedere?
Ana Nicoară: Mă bucur că am şansa de a-mi împărtăşi crezul despre cântecul popular în revista ,,Informaţia de Mureş”. Spun asta pentru că sunt născută, crescută şi formată în acest judeţ. Provin dintr-o familie modestă de ţărani români, harnici, cu frică de Dumnezeu, truditori, ambiţioşi, iubitori de cântec şi joc popular, din localitatea Cozma, judeţul Mureş. Suntem sapte fraţi, eu fiind a treia în ordinea venirii pe lume a copiilor familiei Varodi, Ioan şi Linţa.
Rep: Locul naşterii are o influenţă puternică asupra viitorului. Cum credeţi că v-a influenţat acest loc, cariera?
Ana Nicoară: Când am venit pe lume în sat era bal, la care au participat şi părinţii mei. Faptul că s-a născut încă o fată nu a fost o bucurie pentru mama. Ea îşi dorea foarte mult un fecior. Eram negricioasă şi semănam cu bunica din partea mamei. De aceea mi-a pus numele bunicii, Ana. Singura care s-a bucurat de venirea mea pe lume a fost ea, buia, cum se zice pe la noi la bunică. A încurajat-o pe mama zicându-i: ,,Lasă fată… că doară pământul negru dă roade bogate… o fi loc şi pentru ea în lumea asta”! Mă iubea şi o iubeam la rândul meu, că zilnic făceam 2-3 km până la ea să o văd, să-i duc un ulcior de apă rece din fântâna de la gura Văii Sasului. A realizat că am glasul frumos şi adesea mă punea să-i cânt doina ,,Sara bună mândră bună”. O făceam cu plăcere de dragul ei şi al cântecului care îmi crea o stare aparte. Eu pot spune că m-am născut şi am crescut cu muzica populară. Moşul meu, Lăzluca Nucului, a fost diacul satului şi cânta cum puţini o puteau face. Tatăl meu, Ion al lui Lăzluca Nucului, era cunoscut ca fiind cel mai bun doinitor al satului. De altfel, mulţi cozmeni doineau frumos fără a fi remarcaţi dincolo de hotarele satului. De la ei am învăţat o parte din cântecele pe care le cânt. Acest fapt, şi nu numai, şi-a pus amprenta asupra personalităţii mele. Îmi amintesc cu câtă plăcere aşteptam emisiunile de muzică populară unde se difuzau mai ales doine din zona Banatului. Învăţam repede textul şi melodia, cântam imitând interpreţii preferaţi: Lucreţia Ciobanu, Mariana Drăghicescu, Achim Nica.
Rep: De unde v-aţi cules melodiile?
Ana Nicoară: Mi-am cules cântecele de la ţăranii din satul natal şi din localităţile unde am lucrat ca educatoare. Prin repertoriul meu reprezint zona folclorică din care provin, Câmpia Transilvaniei, cu specificul ei: doina şi cântecul de joc.
Rep: Cât de mult credeţi că poate conta textul şi melodia pentru reuşita unui cântec? În ce proporţie?
Ana Nicoară: Am respectat întotdeauna, în mod fidel, textul original al cântecelor culese, creaţie inconfundabilă a trăirilor ţăranului român. Opinia mea este că schimbarea textului este un fapt nefiresc care diminuează valoarea cântecului popular. Melodia este foarte importantă, dar o melodie frumoasă presupune un text autentic şi un costum adecvat.
Rep: V-a fost greu să vă procuraţi costumele populare? Le puteţi descrie?
Ana Nicoară: Costumul popular pe care îl port este autentic din zona de Câmpie  şi se aseamănă foarte mult cu cel din zona Sibiului. Culorile predominante sunt albul şi negrul. Pe cap femeile poartă năframă cu ciucuri, neagră sau de mătasă înfundată. Cămaşa este cusută tot cu negru. Pe mâneci sunt cusute modele de la umăr până la mână, unde poate fi strânsă sau largă (mâneca). Pe piept sunt cusături mai mici. Spatele este alb. Poalele sunt largi şi plisate sau nu, cu model cusut cu negru îngust în partea de jos. Peste cămaşă se îmbracă laibărul negru, brodat cu negru, iar peste poale se leagă la mijloc cătrinţele negre, brodate şi ele cu negru. Mijlocul se leagă cu brâu tricolor. Ca încălţăminte se poartă papuci, pantofi sau cizme.
Rep:  Ce aţi reuşit să editaţi până în prezent?
Ana Nicoară:  La îndemnul soţului şi al copiilor, cu sprijinul unor oameni generoşi, recent am reuşit să realizez un album folcloric intitulat ,,Trec zilele omului”, lansat oficial în data de 25 martie, de Buna Vestire, la Cercul Militar din Bistriţa.  În concluzie, deşi am fost remarcată la concursurile şi festivalurile la care am participat, apreciez că destinul artistic mi-a fost potrivnic, în sensul că nu am făcut o carieră artistică.
Rep: Un gând pentru mureşeni.
Ana Nicoară:  În încheiere, le doresc mureşenilor ca bunul Dumnezeu să le dea sănătate, putere şi înţelepciune, pentru a păstra şi dezvolta, în epoca globalizării, zestrea inestimabilă a folclorului românesc. Şi pentru că se apropie sfintele sărbători ale Învierii Domnului, le urez ,,Sărbători fericite” alături de cei dragi.
Mihai Teodor Naşca
Ana Nicoară – De la debut  şi până în prezent
“Familiarizarea cu scena s-a produs încă din anii copilăriei. Primul premiu (locul I) la un concurs zonal l-am obţinut la 14 ani. În anii de liceu am fost solista vocală a şcolii şi a Casei de Cultură din Reghin. În 1973 am fost la Sibiu pentru preselecţia la ,,Floarea din grădină“ dar concursul nu s-a mai ţinut. În 1974-1975 am participat la concursul ,,Flori de pe Mureş”, unde am luat locul I şi am reprezentat judeţul Mureş la festivalul ,,Maria Tănase” de la Craiova. În anii 1975-1977 am urmat cursurile Institutului Pedagogic din Blaj şi am activat la Casa de cultură din acest oraş. Am obţinut şi un premiu I la Alba Iulia, la concursul soliştilor vocali. După absolvire am primit repartiţia la Cuşma, judeţul Bistriţa Năsăud. Încercările de a colabora cu Casa de Cultură Bistriţa au eşuat şi datorită faptului că făceam naveta în condiţii grele. În 2005 am fost declarată admisă pentru emisiunea ,,Debut 50” care, ulterior, a fost ,,suspendată temporar”. În 2006, participând la concursul rapsozilor populari intitulat ,,La poale de Ţibleş”, mi s-a acordat, din partea Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa Năsăud, premiul special pentru calităţi vocale de excepţie şi pentru modul în care valorific tezaurul cântecului popular românesc. Debutul meu oficial, în măsura în care se poate numi debut, are ca momente anii 2007-2008, când am participat la o emisiune la TV Bistriţa, apoi dând curs invitaţiei doamnei Cornelia Ardelean Archiudean, am fost prezentă în emisiunea ,,Viaţa Satului Mureşean ”, la Televiziunea Tîrgu Mureş, ne-a declarat Ana Nicoară.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s