Ana Strâmturean: “De mică am îndrăgit cântecul popular”


Data: 28.02.08

De: Mihai Teodor Nasca

Ana Strâmturean s-a născut într-o zi de 8 iunie la Salva, în judeţul Bistriţa-Năsăud. Urmează liceul la Bistriţa, unde descoperă bucuria de a activa într-un ansamblu folcloric. Valurile vieţii o duc departe de casă, prin căsătorie Ana devenind clujeancă. Câteva evenimente unice au făcut să întâlnească în momente cheie ale vieţii oameni care ulterior i-au marcat destinul artistic şi pe care ea îi numeşte “îngerii păzitori”. Primele înregistrări le face în radio, în 1990, după câştigarea a două importante concursuri. În prezent lucrează la un nou album, pe care îl aşteptăm şi noi cu interes. Dacă nu ar fi fost interpretă de muzică populară, Anei Strâmturean i-ar fi plăcut să lucreze în poliţie.

Rep: Spun nişte versuri ale Mariei Peter: “Dusu-s-a  vestea s-a dus, din Salva până la Cluj”, ce s-ar fi întâmplat cu Ana Strâmturean dacă ar fi rămas în satul natal, Salva?
Ana Strâmturean: Aş fi rămas într-un anumit context, dacă îmi luam bărbat din sat. Dar nu mi-am luat bărbat din sat ci din Maramureş, din altă zonă folclorică, bogată în tradiţii şi în cânt popular. L-am luat ca să fie valabilă expresia şi la propriu de la Salva la Vişeu. Eu sunt din Salva, soţul meu este din Vişeu. Am ales Clujul pentru că soţul meu lucra în acest oraş. Mi-am urmat bărbatul, cum se spune, deşi părinţii mei nu prea au fost de acord să li se ducă fata aşa de departe. Noi suntem două fete la părinţi, una este balerină a terminat Liceul de coregrafie din Cluj şi e căsătorită în Italia şi a plecat acolo înainte de revoluţie şi nu o dată cu valul de după.
Rep: La Salva există un important centru de cultură. Cât de mult a contat izvorul acesta din care a ieşit Ana Strâmturean şi mediul în care a trăit până la o anumită vârstă?
Ana Strâmturean: Pot spune 95 la sută, pentru că nu vreau să fie sută la sută, însă peste 90 la sută.  A contat faptul că de mică eu am îndrăgit cântecul popular şi nu am avut o altă înclinaţie. Am îndrăgit întâi jocul popular. Eu am fost dansatoare în cadrul ansamblului de la liceul din Bistriţa, pe care l-am absolvit şi am făcut turnee încă pe “vremea apusă” şi era ceva să ieşi atunci peste hotare. Între timp mi-am găsit vocaţia de a cânta, iar primul care a constatat că am talent a fost profesorul meu de muzică, Gheorghe Harosa, căruia îi port un respect deosebit. Dumnealui în momentul de faţă este director la Casa de Cultură din Beclean şi are şi dumnealui o fiică, ce a îmbrăţişat cântecul popular, Mariana Harosa.
Rep: Am trecut aşa, foarte repede, prin anumite etape a dezvoltării ca interpret a Anei Strâmturean, dar până la titlul de interpret a existat o trambulină…
Ana Strâmturean: Trambulina sa fost “Cântarea României”. Am participat la acest festival concurs elevă fiind în ansamblul şcolii şi am avut  apoi un moment de ruptură:  m-am căsătorit, nu am mai jucat şi nu am mai cântat şi m-am mutat la Cluj. “Vinovatul” este soţul meu că m-a împins din nou spre cântecul popular. El era dansator în cadrul unui ansamblu numit “Tulnicul”, al Fabricii de Medicamente “Terapia”, ansamblu care ulterior s-a destrămat. Domnul director de atunci, Matiaş Ştefan, despre care îmi aduc aminte cu foarte multă plăcere, dumnealui nu mai este printre noi, la o întâlnire a sa cu prietenii, după spectacol, eu fiind spectatoare, mi-a solicitat să cânt un pic. Atunci a solicitat să aducă de la Şcoala Populară de Arte pe doamna Maxim Jiman Cristina, profesor de canto să mă asculte. Vă daţi seama, fără nici o intervenţie. M-a chemat o dată la club şi întâmplarea a făcut să iasă lucrurile astfel; pentru că eu cred că există aşa câte o întâmplare plăcută în viaţa fiecărui artist. Profesoara de canto m-a întrebat dacă vreau să urmez cursurile Şcolii populare de artă şi într-adevăr le-am urmat cu această doamnă, pe care eu o numesc şi astăzi, îngerul meu păzitor. Dumneaei mi-a îndrumat primii paşi şi m-a susţinut în diferitele ipostaze ale carierei mele şi chiar m-a îndrumat să urmez Conservatorul “Gheorghe Dima” din Cluj, la clasa de pedagogie şi paralel am făcut şi specializarea de canto cu doamna Ani Rusu.  Eu am făcut şi modulul de folclor cu domnul Ioan Bocşa.
Rep: De ceva vreme lucraţi la un material nou, care sperăm să fie scos pe piaţă cât mai devreme. Despre ce este vorba?
Ana Strâmturean: În prezent lucrez la un material care conţine piese din zona Năsăudului, de diferite facturi, începând de la cântecul de dragoste, până la cel doinit.
Rep: Nominalizaţi câţiva interpreţi care vă vin în minte atunci când vorbim despre folclor.
Ana Strâmturean: Ca model şi prezenţă scenică mie mi-a plăcut şi îmi place în continuare doamna Maria Ciobanu. Ca şi stil de interpretare, îmi place Sofia Vicoveanca. Important e nu numai să cânţi ci şi să interpretezi cântecul respectiv. Apoi îmi place Nicoleta Voica şi Ioan Bocşa, pentru că eu, fiind şi studenta dumnealui, m-am identificat puţin cu stilul său de a culege, de a păstra tradiţia folclorică şi cântecul popular cât mai aproape de tradiţional.
Rep: Dacă n-ar fi făcut muzică populară, ce ar fii făcut Ana Strâmturean?
Ana Strâmturean: Dacă vă spun vă vine să râdeţi, dar eu aş fi vrut să dau la şcoala de poliţie, dar în acel an nu se înscriau şi fete. Eu am vrut să merg la criminalistică şi uite aşa am ajuns să fiu profesor de canto la Şcoala Populară din Cluj Napoca.
A consemnat Mihai Teodor Naşca

Ana Strâmturean de la debut la primele înregistrări

“Primul meu festival, eu zic că mi-a fost de bun augur,  a avut loc la Galaţi şi s-a numit “Steaua Dunării”, un festival concurs care avea două secţiuni: una de muzică populară şi una de muzică uşoară. Acolo m-am evidenţiat cu un loc II. Eu eram foarte fericită pentru că era primul meu festival, iar la acest concurs participau concurenţi care deja aveau un nume. După care au urmat alte concursuri. Eu nu am fost la un concurs să nu iau nimic(râde). Asta e lipsă de modestie… Atunci am interpretat cântece din repertoriul doamnei, Valeria Peter Predescu. Îmi amintesc că era un cântec intitulat “De când bădiţa s-o dus” şi cum era pe vremea lui Ceauşescu avea adaptate versurile pentru acele timpuri. Ca şi gen folcloric acest cântec ar fi fost un cântec de cătănie. În Radio Bucureşti, văzută de specialiştii în folclor de acolo, am făcut primele înregistrări în anul 1990, în urma câştigării  trofeului Festivalului Concurs “Maria Lătăreţu” în 1989 şi a concursului “Cântec nou în Mehedinţi”. Înregistrările le-am făcut sub bagheta  maestrului Paraschiv Oprea. Am înregistrat zece piese create şi re-create de specialiştii în domeniu, de către comisia de la radio, lucru care în prezent nu prea există (n.r. comisia de specialitate nu mai există). Au urmat alte înregistrări la Studioul de Radio din Cluj Napoca cu o formaţie tradiţională condusă de Ovidiu Barteş, iar primul meu LP  a fost “Zii ceteraş, zii cu foc”, care a fost editat la Eurostar din Bucureşti, dar tot sub bagheta lui Ovidiu Barteş”, ne-a declarat, Ana Strâmturean.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s