Leontina Fărcaş : “În momentul în care cânt doină îmi plânge sufletul”


Data: 17.03.08

De: A consemnat Mihai Teodor Naşca

Interpreta de muzică populară Leontina Fărcaş s-a născut şi copilărit în localitatea Stupini, din judeţul Bistriţa Năsăud. De copil a îndrăgit folclorul şi aşa se face că la îndrumarea unor intelectuali din lumea satului, Leontina Fărcaş ia drumul Clujului, aşa cum ne-a declarat. Nu a uitat să îşi pună în bagaje cântecele de acasă, cele care i-au fost de dor şi alinare. Aşa dorurile au trecut mai uşor. La Cluj-Napoca are ocazia să cânte cu Ansamblul studenţesc “Mărţişorul”, iar primele înregistrări le face la Radio Cluj-Napoca, alături de regretatul redactor Dumitru Vârtic. Aflată mereu între minusul infinit al întristării şi plusul infinit al bucuriei, Leontina Fărcaş se stabileşte în 1978 în Alba Iulia, unde activează ca profesoară de muzică. Alături de elevi şi studenţi îşi adună repertoriu şi se auto-perfecţionează continuu. Printre elevii ei s-au numărat Marinela Baba sau Adrian Ţiboc. Propun să aflăm, în această pagină, o fărâmă din povestea Leontinei Fărcaş.

Rep: Atunci când ne este cel mai greu ne întoarcem în locul în care ne-am născut, cu toate amintirile acelui loc pentru a primi forţă de a merge mai departe. Pornim povestea Leontinei Fărcaş din satul copilăriei, Stupini, judeţul Bistriţa Năsăud. Sunt convins că o bună parte din ceea ce sunteţi astăzi o datoraţi satului din care veniţi.
Leontina Fărcaş: Sigur. Este satul căruia îi port amintirile, îi duc dorul, îl cânt. Este locul unde mă întorc de fiecare dată “acasă”. Acolo este adevăratul loc acasă. Din Stupini am pornit, deşi satul a fost unul mic şi cu oameni puţini, iar părinţii, la îndemnul unor intelectuali ai satului, dându-şi seama că am un oarecare talent, în urma unor concursuri, în clasa a patra am luat drumul Clujului şi de atunci sunt printre străini, dar primită şi acceptată cu mare drag.
Rep: A fost cântecul cel care a ţinut de dorul părinţilor şi a satului? V-a făcut să uitaţi de faptul că sunteţi departe de casă?
Leontina Fărcaş: Cântecul a fost cel care mi-a alinat dorul şi copilăria şi mi-a fost de ajutor la multele greutăţi prin care am trecut. Viaţa mea a fost oarecum între două coordonate: vine de undeva din minus infinitul întristării şi merge spre plus infinitul bucuriei. Pe acest drum, cântecul mi-a fost de folos, mi-a fost sprijin dacă vreţi şi m-a ajutat să nu mă poticnesc, să merg în continuare.
Rep: La necaz, dar şi la bucurii, fie că suntem sau nu artişti, mai îngânăm câte o melodie. Leontina Fărcaş ce melodie îngână prin casă sau printre prieteni ca să mai uite de supărări?
Leontina Fărcaş: Eu şi în gând cânt şi am o doină care îmi unduieşte sufletul şi inima, “Cine nu-i mâncat de rele – La ce foc cântă de jele – Să mă lese să cânt eu – C-am la inimă dor greu”. Eu am foarte multe doine în repertoriu şi consider că, doina, aşa cum ştim, cine zice doină zice muzică românească. Cine zice doină să înţeleagă dor, restrişte, mângâiere. Este un cântec al fiecăruia pentru sine, ca plânsul şi eu aşa o simt. În momentul în care cânt doină îmi plânge sufletul şi cânt foarte multe doine, iar această doină este una din ultimele doine care sigur că mă reprezintă şi pe care o cânt cu mare drag.
Rep: În ce mâini se află în prezent folclorul?
Leontina Fărcaş: În mâinile mele este o părticică infimă din folclor, dar îl ţin cu mare sfinţenie şi e la mare preţ. Este ca un bulgăre de aur, cel pe care îl ţin eu şi ca mine pătimaşi în ale cântecului popular. Eu vreau să vă spun că atâta timp cât voi mai fi şi sunt voi duce acest folclor şi aşa cum v-am spus lucrez cu aceşti copii, simt izul de veşnicie al folclorului. Eu personal nu îl voi lăsa să piară. Eu vreau să vă mai spun că, în Alba Iulia, fără nici o ţintă anume, cu atâta pasiune şi dăruire, au apărut rezultatele în folclor. Că din punctul unora de vedere, folclorul este în declin…eu spun că sita cerne şi cred că va rămâne o mână de oameni adevăraţi, care vor duce mai departe folclorul. Nu îl va lăsa să piară!
Rep: La ce vă gândiţi atunci când rostiţi cuvântul folclor?
Leontina Fărcaş:  Folclorul este o parte a vieţii mele, o sămânţă bine înfiptă în pământul acesta al nostru, care dă muguri, dă un copăcel şi apoi vor răsării florile. Este o mare bogăţie a noastră. Nu sunt cuvinte să desemnezi folclorul.
Rep: Privim puţin peste umăr în spate şi  vreau să aflu de ce îi este cel mai dor Leontinei Fărcaş?
Leontina Fărcaş: Mi-aţi pus o întrebare încuietoare. (urmată de un moment  de nostalgie – n.r) Trebuie să vă răspund şi la această întrebare! Soţul meu nu mai este de 11 ani. Soţul meu a fost un profesor de muzică adevărat, un mare instrumentist, un om deosebit, care a cântat alături de mine în orchestra “Crăişorul Munţilor” şi în orchestra “Mărţişorul” din Cluj-Napoca. Nu mai este! Îmi e dor de el şi de tatăl meu.
Rep: Un gând pentru cititorii noştri, mureşeni.
Leontina Fărcaş: Toate gândurile bune şi tot ce este mai frumos în lume şi dă Doamne la lume bine!

Leontina Fărcaş- între debut şi afirmare
“Startul a fost într-un loc deosebit, într-un loc minunat şi anume, Ansamblul Studenţesc “Mărţişorul” din Cluj-Napoca, sub bagheta cunoscutului taragotist, Dumitru Fărcaş, care mi-a dat un imbold şi mi-a spus primele impresii despre evoluţia mea. Din acel început eu a trebuit să cânt la nişte pretenţii fantastice. Orchestra era alcătuită numai din profesionişti – studenţi sau profesori de muzică – şi alături de aceşti oameni am făcut primele înregistrări la radio, cu Dumitru Vârtic. Acest lucru se întâmpla prin 1973. De atunci datează primele mele cântece în radio, cântece  adevărate, cântece care mai există şi acum şi le-am primit acum cu mare drag din Radio Cluj-Napoca şi mi-a făcut o mare plăcere. Cu aceste cântece am mers mai departe, în Alba Iulia, unde m-am stabilit în anul 1978 şi de atunci sunt profesoară de muzică. Am fost şi la şcoala generală Oarda de Jos, unde eu am înfiinţat un grup folcloric de colindători şi am colindat cu acest grup când şi preoţii în biserici nu îndrăzneau să colinde. Cu acele colinde am fost invitată în emisiunea “Tezaur folcloric”. Din 1979 şi la Şcoala Populară de Artă am început să predau cântecul popular şi am învăţat alături de copii, de elevi, alături de ei m-am format şi eu şi mi-am cules repertoriul. Iată că sunt aproape 30 de ani de când muncesc alături de copii şi rezultatele au apărut pe parcurs. Printre primii mei elevi au fost Marinela Baba, Adrian Ţiboc, Flaviu Cristea, Alina Pinca, Mircea Tîrziu, cinci dintre “Moştenitori” şi de aproape cinci ani am început să iau copii de la cinci ani, la insistenţele părinţilor”, ne-a declarat Leontina Fărcaş.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s