Maria Moldovan: “Romanţa este o poveste pusă pe note, povestită cu sufletul şi cu vocea”


Data: 26.06.08

De: A consemnat Mihai Teodor Naşca

Viaţa ca o romanţă sau un drum presărat cu intenţii bune. Cine o cunoaşte pe interpreta Maria Moldovan ştie că are mereu o doză de optimism din care împarte şi celorlalţi. S-a născut în localitatea Tîrnăveni, însă copilăria şi-a petrecut-o la Valea Izvoarelor. Împreună cu mama, în anii copilăriei participă la nunţi, unde este pusă să cânte romanţe, pentru a-i face pe plac mamei. Cu timpul ajunge să urmeze Şcoala Populară de Arte şi îşi perfecţionează tehnica vocală. Pe lângă profesoara Papp, un sprijin profesional a găsit şi în profesorul etnograf, Vasile Conţiu. Prin participarea la Festivalul de romanţe de la Tîrgovişte îşi face cunoscută vocea în ţară. Vă invit să îi aflăm o scurtă părticică a poveştii sale.

Rep: Dacă ne întoarcem în urmă şi privim peste umăr ce vede Maria Moldovan şi aici mă refer la  satul copilăriei, acolo unde  ne întoarcem mereu fie şi cu gândul?
Maria Moldovan: De născut, m-am născut în Tîrnăveni dar, tata fiind mare iubitor de pământ şi nu ştiu ce motive să mai fi avut atunci, în perioada aceea tulbure, în 1947 ne-am mutat din satul natal. Fratele său murise în război şi mai avea două surori care nu erau acasă şi nu avea cine să lucreze pământul. Mereu râdeam pe tema aceasta şi spuneam că aşa cum şi-a iubit tata pământul numai Ion a lui Rebreanu şi l-a mai iubit. Nu numai că l-a iubit, dar a ştiut să-l lucreze cu dragoste. În Valea Izvoarelor am copilărit, dar şi prin Moreşti, de acolo de unde era mama; cam acestea sunt locurile copilăriei mele. Şi am o amintire, una dintre cele mai frumoase, uitându-mă peste umăr. Nu ştiu cât de mică eram, că îmi mai aduc aminte şi îmi amintesc bine că eram în cucuruzi, un loc departe de casă, spre Dealul Cerghidului, şi oi fi fost foarte mică dacă mama a trebuit să mă ducă  cu ea la căpălit. Îmi aduc aminte ca am fost aşezată jos pe pământ, între rândurile de cucuruzi, şi îmi aduc şi acum aminte de sunetul sapei cum săpa şi cum foşnea vântul prin frunzele de cucuruzi. Asta e cea mai frumoasă şi veche amintire.
Rep: Pe Maria Moldovan o cunoaşte lumea ca interpretă a cântecului de petrecere, a folclorului, a celui bisericesc dar şi a romanţei. Când s-a produs întâlnirea cu cântecul popular şi mai ales cum?
Maria Moldovan: Cred că eu fel de şablon în rândul interpreţilor de muzică, toţi spun aşa şi toţi au dreptate: cine iubeşte cântecul popular, de mic simte că acesta îi este drumul. Eu nu am mers chiar pe acest drum dar ori de câte ori mergeam la nunţi în sat, acolo se cântau romanţe. Pe Mureşul de Jos cântecul popular nu este aşa de ritmat. Se cântau cântece doinite şi învârtita aşezată. Şi aşa am învăţat eu romanţele, încă se mică, de la mama care iubea foarte mult romanţele. Mama când mergea la nunţi mă ducea şi pe mine mai mult să cânt şi nu era o nuntă în care mama să nu ofteze şi spunea: “hai Marie şi cântă o romanţă!”, iar femeile spuneau, “no, lelea Marie nu poate fără romanţe”. Şi lor le plăcea că toată lumea iubea la noi romanţele. Romanţa este, la rândul ei, împărţită în romanţă clasică, tradiţională, şi cea compusă. Noi cântam romanţa aceea populară, pe care o ştia toată lumea. Îmi mai aduc aminte că am mai avut un noroc, sau poate un ghinion, că am avut o învăţătoare, pe care apoi am întâlnit-o după 50 de ani, la o lansare a unui volum despre dascăli mureşeni, scris de Ilarie Opriş şi Dorin Borda. Pe învăţătoarea mea o cheamă Rafila Băţagă şi această învăţătoare nu avea voce muzicală şi mi-a spus că mă punea să şi dirijez şi eram obligată să învăţ şi repet cântecele, pentru că învăţătoarea noastră nu putea să ne ajute, neavând voce.
Rep: Cum aţi reuşit să vă formaţi repertoriul?
Maria Moldovan: La început cântam după radio. În sat aveam o ţigancă, pe Mariţa, şi de la ea am învăţat foarte multe cântece. Atunci erau la modă cântecele cântate în Regat, pentru că ea a lucrat pe la Bucureşti. Când am început să cânt pe scenă, profesorul nostru s-a ocupat de repertoriu, apoi am făcut Şcoala Populară de Artă, la clasa profesor Papp, sora doamnei Toth Erzsebeth. Iubind romanţa, am învăţat mai mult tehnică muzicală. Cântam uşor operetă, lied-uri şi prelucrări din folclor după marii dirijori. Pe interpreţii care cântă romanţă îi poţi afla care din ei cântă şi muzică populară, după modul interpretativ. Un rol important în perfecţionarea mea l-a avut şi profesorul Vasile Conţiu.
Rep: Există vreun cântec asociat cu numele Maria Moldovan?
Maria Moldovan: Era o romanţă, că eu cu romanţa mă identific: “N-ai să ştii niciodată”, cu care mai mulţi ani am participat la Festivalul de la Tîrgovişte. Trecând prin etapele vieţii, de multe ori mi s-a potrivit. Pentru mine poate să fie melodia nu ştiu cât de prelucrată şi sofisticată, dacă nu are un text relevant, tot degeaba. Îmi plac textele frumoase.
Rep: Există persoane din lumea artistică pe care le-aţi luat drept model?
Maria Moldovan: Mă bucur că după atâţia ani mă pot numi interpret şi mai sunt dorită, ascultată şi plăcută. Dacă ceva nu am făcut, e din vina mea. Am iubit-o şi o iubesc pe Ioana Radu, căreia nu pot să îi găsesc nici un cusur. O consider ca pe o apă curată de munte, pentru că avea cântecele ei. Îmi pare rău că nu m-am întâlnit cu dânsa, pentru că dânsa s-a retras din juriul festivalului cu un an înainte de a participa eu. Îmi mai place şi Maria Tănase. Rep: Ce este romanţa?
Maria Moldovan: Romanţa este o poveste pusă pe note, povestită cu sufletul şi cu vocea. Fiecare etapă a vieţii ţi se potriveşte cu un gen de romanţă. De fiecare dată când mă întorceam de la Festivalul de la Tîrgovişte aduceam de fiecare dată, 2-3 romanţe noi şi le tot cântam să le învăţ, că nu aveam aparate de înregistrat.
Rep: Un cuvânt pentru cititori.
Maria Moldovan: Eu vă promit că atât cât mă ţine Dumnezeu şi mă ţine vocea, am să mai cânt, cât m-or chema şi cât voi putea, iar pentru cititori, numai bine, sănătate multă şi împliniri pe orice plan.

Maria Moldovan – debutul în muzică
“Aici la Tîrgu Mureş cântam, iar fratele meu ţinea loc de tată. Pe vremea aceea erau mai multe concursuri. Spre exemplu când am terminat şcoala profesională am luat locul I pe judeţ, ei nu a fost atunci pentru prima dată însă vreau să spun că eu tot timpul am cântat, la şcoli se organizau tot timpul serbări. Tot aşa am fost cooptată pentru un loc de muncă: eu nu a trebuit să duc nici un act, nu a trebuit să dau nici un examen, au venit domnii de la judeţ care mă cunoşteau şi automat am avut un loc de muncă. Cred că momentul debutului a fost atunci când am cântat cu o orchestră a liceului profesional de băieţi, o orchestră excepţională, bine pusă la punct, care luase locul I pe ţară. Dirijor era domnul profesor Bucur, iar cu ei am avut turnee şi pe Litoral. Ca şi repertoriu, la momentul debutului ţin minte că erau melodii de pe Mureşul de Jos şi Tîrnavă”, ne-a declarat Maria Moldovan.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s