Nicolae Mureşan: “Folclorul este sufletul neamului românesc, talpa ţăranului român şi rădăcina acestui neam”


Data: 12.06.08

De: A consemnat Mihai Teodor Naşca

Născut în satul Bolda din Ţinutul Codrului, Nicolae Mureşan aduce cu el cântecele oamenilor din acel colţ de ţară. Trăirile sufleteşti sunt puse în versuri şi ritmul muzicii este acela al sufletelor oamenilor, mai aşezat, chiar dacă nu întotdeauna în ton cu vremurile pe care le trăim. Nicolae Mureşan nu a cântat zona Codrului la început, ci cântecele dobrogenilor şi ale bănăţenilor, pe scările de la şcoală, prima scenă din viaţa sa. Talentul l-a dus departe, în concursuri şi festivaluri, câştigând nu numai aplauzele publicului dar şi premii importante. O parte din povestea lui Nicolae Mureşan o aflaţi în cele ce urmează.

Rep: Unde începe povestea lui Nicolae Mureşan, unde se întoarce de fiecare dată cu gândul la locul  numit “acasă”?
Nicolae Mureşan: Consider că orice om vine de undeva, iar eu şi colegii mei interpreţi  sunt sigur că venim dintr-o vatră: vatra satului. Noi nu am putea să cântăm aceste meleaguri, aceste zone şi aceste nestemate ale neamului românesc dacă nu ne-am fi născut acolo. Eu cred că trebuie să te naşti acolo să simţi acest lucru, să îl vezi pe om cum merge la lucru. Degeaba cânţi despre un om că merge la lucru, dacă tu nu vezi acest lucru, în imaginea ta. Eu vin dintr-un sat de deal, satul meu se numeşte Bolda, iar în cântecele mele am folosit de multe ori numele satului pentru că mi-am dorit eu de mic copil să fie auzit acest nume, să se ştie că acest sat există undeva într-un colţişor de zonă. Un sat cu oameni deosebit cu oameni deosebiţi. Acum satul este îmbătrânit şi foarte puţină lume mai locuieşte acolo. Chiar anul trecut am fost acolo pentru a face poze pentru a-mi publica o carte care se numeşte: “Viaţa unui cântec, cântecul unei vieţii: Trecui aseară prin codru”. Ce poate fi mai sugestiv să treci într-o seară prin codru, printr-o pădure, să atingi frunza cu clopul, să simţi că nu i-ai făcut nici un rău şi că nu se supără pe tine că treci prin el.
Rep: Cred ca majoritatea  iubitorilor de folclor vă asociază numele cu cântecul “Trecui aseară prin codru”. Încadraţi acest cântec în istoria artistică a dumneavostră.
Nicolae Mureşan: La începuturile mele nu cântam codru. Copil fiind acolo la ţară, unde aparat de radio avea un singur om şi un singur televizor adus pe vremea aceea de birău, ascultam pe postul de radio din Bucureşti pentru că pe vremea aceea nu exista altul, ascultam o emisiune “Întâlnire cu melodia populară şi interpretul preferat” ce se difuza la ora 12.00.  Nu uit niciodată acest generic şi acolo ascultam mari interpreţi. Mi-a plăcut foarte mult muzica din Dobrogea, o muzică domoală, care nu te deranjază la auz şi mi-a plăcut foarte mult cântecul “Trişti şi negrii rămân norii”, care îl cânta colega mea, Elena Roizen. Asta se întâmpla prin clasele I-a, a II-a, pe treptele şcolii. Asta era scena noastră. Mai era “Care floare-i mai frumoasă”, cântată tot de o colegă dragă mie, Elisabeta Ticuţă. Mai târziu am ascultat muzică adevărată din Banat. Îmi plăcea foarte mult “La izvor, la izvorele” şi eu asimilam cu mintea mea de atunci imaginile din cântec. Mă trimitea mama să mă duc cu două găleţi la izvor, chiar departe de casa noastră la vreo doi kilometri să aduc apă pentru băut. Mergeam cu găleţile pe umăr şi îmi ziceam: “Ia hai să mă apuc eu de cântat” şi cântam până la izvor. Mă aplec în faţa unor mari cântăreţi cum este Nicolae Sabău, Lucreţia Ciobanu, Maria Ciobanu, Irina Loghin, Ana Pacatiuş, Tiberiu Ceia şi mulţi, mulţi alţii.
Rep:    Să revenim la istoria cântecului.
Nicolae Mureşan: Desigur, crescând mai mare am început să particip la concursuri şi simţeam că ceva nu este în clar. Am zis că trebuie să cânt zona de unde vin eu. Mă întâlnisem cu cântecele codrenilor dar nu le-am recepţionat. M-am reîntors la vatra satului de la oraş şi de câte ori am intrat în casele oamenilor, am început să iau câte un piculeş, de aici, de colo. Referitor la cântecul “Trecui aseară prin codru”, m-am dus să culeg folclor într-un sat apropiat, un sat din zona Codrului din care provin eu. M-am dus să culeg folclor şi mi-am luat şi nevastă.  Am întâlnit-o la femeia la care am fost să preiau nişte melodii, soacra mea a venit pe acolo, nu am ştiut cine este şi sigur am auzit că are o fată, am văzut şi fata şi după trei luni de zile ne-am căsătorit, aveam 24 de ani şi nu cred că mai era nevoie să mai stau, asta era în luna august a anului 1981. În luna septembrie am văzut la televizor un anunţ că tinerii care doresc să se lanseze prin cântecul popular sunt aşteptaţi la Bucureşti, la Casa Eminescu pentru o preselecţie pentru “Floarea din grădină”. Am zis că eu trebuie să merg acolo şi voi câştiga trofeul. Am plecat la Bucureşti, unde erau 300 de candidaţi şi aşteptam să intrăm fiecare să ne reprezentăm zona. Prima care m-a întrebat de unde vin a fost Emilia Comişel. I-am spus că vin din Bolda şi m-a pus să cânt doină, cântec de joc, colindă şi mi-a spus să aştept afară. Am aşteptam afară până s-au perindat toţi, vreo şapte ceasuri şi la final am rămas 15 din cei 300. iar dintre aceştia singur am câştigat “Floarea din grădină”, în 1985…
Rep: Aţi făcut vreun calcul câte piese aveţi înregistrate?
Nicolae Mureşan: Da. Cum să nu. Am 150 de piese înregistrate la radio Bucureşti. Un repertoriu care zic eu că este bogat şi sper ca fiul meu să îl ducă mai departe, pe care eu l-am adunat cu atâta trudă. Am girul specialiştilor că el va ajunge să cânte muzică populară. I-am spus de la început copilului meu că trebuie să muncească foarte mult, eu o să fiu spatele şi sprijinul tău dar voinţa este a ta. Şi eu m-aş fi bucurat să fi avut părinţii lângă mine să cânte. Mama a cântat foarte frumos dar pe vremea aia nu erau televiziuni sau radio. Am multe cântece în repertoriu de la mama mea, iar tatăl meu a murit când aveam eu cinci ani, era un viorist desăvârşit. Dacă astăzi ar fi trăit ar fi cântat în spatele meu.
Rep: Dumneavoastră cum aţi defini folclorul?
Nicolae Mureşan: Folclorul este sufletul neamului românesc, talpa ţăranului român  şi rădăcina acestui neam. N-a venit folclorul pe lume că am vrut noi. A venit pentru că aşa a vrut Dumnezeu ca acest popor român să aib ă aşa un folclor. Toate popoarele or fi având câteceva dar noi avem un folclor de neasemuit. Câtă varietate de costume avem noi, câte mii de sate om fi având oare?
Rep: Credeţi că versul popular ar necesita o aducere a lui la contemporaneitate?
Nicolae Mureşan: Nu. Versul popular este o creativitate a neamului. Fiecare neam are ceva şi noi nu avem voie să ştirbim acest lucru. Vrem să ne aliniem la celelalte popoare dar dacă nu avem identitatea noastră naţională nu ne mai putem numi un popor care poate merge în Uniunea Europeană. Eu cred că Uniunea Europeană asta urmăreşte ca fiecare naţie să îşi păstreze puritatea şi adevărul.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Nicolae Mureşan: “Folclorul este sufletul neamului românesc, talpa ţăranului român şi rădăcina acestui neam”

  1. delitza spune:

    Nicolae Muresan primul interpret pe care il ascultam la pick-up-ul bunicilor nostri la Barlibas,cred ca aveam vreo 3 anisori si cantam de mama focului ‘TRECUI ASEARA PRIN CODRU”🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s