La capatul lumii, in Stavros!


La greci e foarte important cum pui accentul pe un cuvant, pentru ca aceleasi litere, in aceiasi ordine, dar accentuate diferit inseamna cu totul si cu totul altceva. Atunci cand am decis sa invat limba asta eram convins ca memoria  trebuie sa lucreze pentru ca altfel voi pierde multe cunostinte stocate in mintea mea. M-am decis sa invat o limba grea de doua ori tocmai pt ca voiam sa dau de lucru mintii. Ajunsesem in radio sa rostesc cam aceleasi o mie de cuvinte, iar frazele semanau destul de mult, unele cu altele. Dar nu apologia limbii lui Homer vreau sa o fac ci sa va spun ca ca unul dintre cuvintele cu dublu sens este si Stavros. Daca il accentuam la inceput e numele atat de folosit in Grecia, dar daca punem accentul pe ultima silaba avem de-a face cu cuvantul tradus in romaneste cruce.

La o cruce sau la un Stavros incerc sa va duc in continuare. Un mic orasel aflat in regiunea Thessalonikului, la buza Hallkidei, pe drumul ce duce spre Kavala – cunoscatorii stiu mai bine. Stavros, fie el un nume de barbat sau cruce, este o statiune  frumoasa si bine exploatata, aducand putin cu Golful Volosului. Un mic golfulet, insa plaja cu nisip foarte fin si o multime de greci blonzi. Am remarcat ca cu cat ma deplasez spre est, spre turci, fizionomia grecilor se mai modifica si ea, iar grecii seamana din ce in ce  mai mult cu ucrainienii si rusii, atat de prezenti in aceasta zona.

Pornim in excursia noastra spre Stavros cu ganduri mari, putea fi un loc unde sa putem sta la soare si la mare in acelasi timp, privind de aici spre Muntele Athos, sau spre Insula Thasoss. O buza de liniste, in marea de ganduri ce ma inconjurau in acele momente. Imi duc crucea imi spun si o duca pana la marginea lumii, in Stavros, de la o cruce la alta ca nimic nu e intamplator. Zi frumoasa, soare, cald, briza ce doresti mai mult? Nu apuc sa cobor din autocar ca primesc un sms: „Imi pare rau ca zilele astea nu au putut fi cele mai perfecte… dar vor veni altele!” Ei lasa imi spun eu in barba… ca oricum vin altele cu sau fara voia noastra… Incercam din ce in ce mai mult sa ma rup, sa tai orice cordon ombilical si sa merg inainte…oricum eram pe drumul spre casa!!  Ajungem la un campus si mi se urca tensiunea. Sa mi se coboare de vrea singura, ca nu prea am chef de a ma trata independent… au trecut atatea momente frumoase in vizita asta incat ultima zi pe pamant elen nu o fi foc!! Ma uit spre mare si imi spun ca merita macar pentru a trece in agenda sa vad si locurile astea. Imi inchipuiam cata lume si-ar fi dorit sa ajunga in acele locuri, sa fie partas la sarutul marii, la mangaierea soarelui si de ce nu la incantarea sufletului printre neamuri. Zis si facut, ma asez pe un sezlong, dupa dupa cateva ore de peripetii prin Thessalonik  si alte sate de pe Egnatia Odos, ma rog ziceti-le orase!! Iau de trei ori din suc si astept spargerea valurilor, rememorand, una cate una zilele pe pamant grecesc. Culmea nu m-am gandit la cei de acasa, la ce am lasat, la serviciu ci doar la cum puteam sa merg acasa impacat cu mine. Val dupa val, chicot dupa chicot si inca atata liniste ca iti venea sa o impachetezi si sa o pui in bagaje. Si multe iti mai trec prin fata ochilor in astfel de momente, de la pescarusii cerului la binecuvantarea ce ti-o da locul. Si totul se pierde in zare, unde se vede o mica nava, probabil de croaziera… si totul se aseaza calm, asa incat uit de mine si de tot. …

„Hai inapoi Robi!!” am auzit din spatele meu, intr-o ungureasca ceva mai ciudata si m-am trezit!! Doamne sunt in Ardeal, imi spun si ma uit in spate unde doua doamne maghiare isi oblojeau copilul sau nepotul. Un domn Goe unguresc imi zic in barba, cu o oarecare ciuda, ca nu am putut sa imi duc visul la capat!! Cat eram pe acel pamant, mai aveam o sansa, eram sub protectia divina, intre ai mei!! Acum e gata cu visul… au ramas doar negrii care veneau sa vanda orice, doar bani sa faca!! Mai stam o leaca si zic sa mergem sa mancam ceva, spun vecinilor de sezlong. Ne descurcam noi chiar daca la pranz mancasem un soi de pastitsa, un vargabeles dar cu carne, care pe mine unul  nu m-a impresionat deloc. Si cum foamea cere mancare, mai zabovim o leaca dar nu mult si mergem in sat. Intram la taverna si salut frumos asa cum invatasem de acasa in greaca, asociat cu un zambet. Daca tot sunt idolul babelor imi spun ca o dau gata si pe cea de la tejghea.  Sunteti turisti?, ma intreaba femeia. Ba bine ca nu, imi zic… la cate case si oameni erau in Stavros, ii putea invata si dupa codul numeric personal. Si sa fim seriosi, cand o sa am fizionomia de grec, inseamna ca am facut transplant de fata!!! Intreb de gyros, care era la doar 2 euro si incepem un dialog, in greceste, evident!  Asta mi-a asigurat un gyros destul de imbunatatit si mai schimbam iar niste cuvinte. Ati venit sa dansati la festival?, ma intreaba femeia.  Unii dintre noi da, ca doar nu eram veniti acolo chiar intamplator. Umplem ghiozdanele si mai cer de drum ceva…

Inainte de festival, lume multa, agitatie si cantece… in spatele meu se vorbea intr-o romaneasca stranie, am intorc si vad necunoscuti! Vai, e plina lumea de romani si Coca Cola, imi spun. Dar e bine sa dai de vorbitorii limbii materne, indiferent de regiune! In spatele meu erau reprezentantii Ansamblului grec din Brasov, Louloudaki- Floricica, a caror coordonatori sunt originari din Trikala, un oras asupra sper ca ma voi ocupa mai pe indelete candva. Trikala adica de trei ori frumos!!!!Se spune ca acolo sunt cei mai frumosi oameni din Grecia…. De cata vreme voiam s aii intalnesc pe acesti brasoveni greci si zic uite ne intalnim la capatul lumii, in Stavros!!

Trec toate, spectacole, drumuri, vame, greci veseli si bulgari posaci si imi las lumea in urma. Mereu cu gandul ca ma intorc curand… si vreau sa ma tin de promisiune!!!!

Acest articol a fost publicat în Jurnal de calatorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la La capatul lumii, in Stavros!

  1. ioana spune:

    Prezentaţi într+un mod inedit, dealtfel acest aspect l-am mai semnalat si cu altă ocazie. Acum aş dori să subliniez doar un singur aspect şi anume că, în acest material tranzmite – ţi o stare sufletească cam…….răvăşită…..sau am perceput eu gresit?
    Imi pare rau daca e asa.

  2. Stimata doamna sau domnisoara, aveti un simt fin si asa este… acum nu ravasit de sa iti tai venele ci doar un episod din viata mea, atat de comunca cu a celorlalti. E un episod si nu am dorit sa fac inflorituri inutile. Am scris asa cum am simtit dupa patru luni aproape de la evenimentul in sine. Dar ma bucur ca aveti finetea cititorului care trece prin filtrul mintii si a sufletului ceea ce mai scriu si eu in prag de seara….

  3. Pop M. spune:

    Felicitari pt ca ati ales sa invatati greaca, o limba atat de…complicata? Cine stie ce radacini va trag intr-acolo? Ma bucur ca ati reusit sa ajungeti pe acele meleaguri si sa redati asta cu atata umor. Mie asa mi s-a parut – ca ati prezentat totul cu un soi de autoironie, lucru ca numai un om destept poate. „La mai mare!”

  4. flavius spune:

    un om bun cu un caracter deosebit! rar se nasc asemenea oameni tocmai de aceea Dumnezeu ii iubeste pe acesti oameni si de aceea le da voie si ii ajuta sa ajunga in locuri la care eu nici macar nu pot visa ca voi ajunge vreodata!

  5. mersi mult…. bunatatea e ceva cu care ne nastem toti… unii o cultivam, altii o abandonam. Dar nici un urcus nu e fara coboras… si Dumnezeu are grija de fiecare… chiar daca in momentele grele avem impresia ca ne-a parasit. Defapt e singurul care nu ne paraseste niciodata!!! Mult succes si fericire!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s