Anca Maria Mărginean: “Am convingerea că folclorul nu va muri niciodată”


De: A consemnat Mihai Teodor Naşca

Anca Maria Mărginean s-a născut în localitatea Racoviţa în Sibiu şi înainte de a cânta muzică populară s-a dovedit a fi o mare fană a Mădălinei Manole. Întâlnirea cu “lada de zestre” a străbunicii i-a schimbat destinul, iar oamenii pe care i-a avut în preajmă i-au remodelat talentul. De curând a terminat studiile universitare devenind specialistă în relaţii publice. Acest lucru sigur o va ajuta în viaţă să interacţioneze cu publicul. Vă invităm în acest număr să aflaţi povestea unei tinere interprete de muzică populară din zona Sibiului.

Rep: Ce zonă folclorică reprezentaţi şi de unde începe cântecul Ancăi Maria Mărginean ?
Anca Mărginean: Fiecare om este deosebit, iar la nastere, Dumnezeu ne hărăzeşte un drum în viaţă, pentru a putea înmulţii talanţii şi după acest har şi dar ni se va şi cere! Eu nu pot decât să-i mulţumesc pentru talentul cu care m-a înzestrat şi voi încerca să nu mă abat de pe acest drum. M-am născut la Racoviţa, un sat deosebit de frumos, la 25 km de Sibiu. Aşadar, zona folclorică pe care o reprezint este Ţara Oltului dar, pentru că am fost studentă la Sibiu şi, în acelaşi timp, colaborator la Ansamblul profesionist “Cindrelul Junii Sibiului”, abordez şi cântecele de ciobănie din Mărginimea Sibiului.
Rep: Povestiţi-ne puţin despre începuturile în această carieră artistică.
Anca Mărginean: Nu cred că drumul meu parcurs până acum în folclor, poate constitui o carieră. Este un cuvânt cu greutate mare, pentru care mai am foarte mult de muncit ca să simt cu adevărat încoronarea cu laurii succesului. Debutul meu a fost interesant şi la vremea aceea nu m-aş fi gândit că o să cânt folclor. Deşi aveam un caiet plin cu versurile cântecelor Mădălinei Manole şi le fredonam tot timpul, m-am înscris la ansamblul folcloric de la noi din sat, ca dansatoare. Pe parcurs, instructorul, Gheorghe Mereş a descoperit că am talent şi aşa am ajuns să cânt muzică populară pe scena de la Căminul cultural din Racoviţa. Trecerea de la „Dansul iubirii” al Mădălinei Manole la „Pleacă oile la munte” al  Lucreţiei Ciobanu, mi s-a părut ciudată la început, dar când am îmbrăcat costumul popular de o seriozitate copleşitoare şi am simţit fiorul acestor cantece, am ştiut că m-am născut pentru asta. Am urmat cursurile Şcolii de Artă din Sibiu, secţiunea canto popular, cu doamna profesoară Lia Maria Bologa şi de atunci nu am omis nici un lucru ce m-ar putea ajuta să „cresc”, alături de interpreţi consacraţi.
Rep: Aveţi un model în ceea ce a însemnat activitatea dumneavoastră?
Anca Mărginean: Se spune că nimic nu-i întâmplător în viaţă şi cred foarte tare în esenţa aceastei sintagme. Am avut norocul să mă nasc la sat, într-o familie iubitoare de folclor, unde am descoperit o ladă de zestre a străbunicii cu peste 10 costume populare. Nu mi-a fost greu să hotărăsc ce voi face pe viitor, iar plăcile de vinil, vechi, ale diferiţilor interpreţi, pe care şi acum le ascult, mi-au alinat copilăria.
Rep: Cum vede interpreta de muzică populară, Anca Maria Mărginean satul românesc contemporan?
Anca Mărginean: Sunt mândră că stau la sat! Legătura cu pământul îţi dă forţa artistică, siguranţa de sine pe scenă, puterea de convingere de a exprima emoţia muzicii populare cât mai simplu şi mai direct. Nu mi-e ruşine să recunosc, că deşi am fost studentă şi la început de carieră, îmi mai ajut părinţii la treburile din gospodărie şi cele agricole. Ştiu ce înseamnă să te prindă ploaia în hotar, ştiu cum se încarcă un car de fân, cum se mulge vaca, cum e să stai de dimineaţa până seara pe arşiţă la sapă. Eu încă resimt puritatea satului românesc, bunătatea, simplitatea oamenilor şi păstrarea tradiţiilor.
Rep: Ale cui doruri le cântaţi? De unde v-aţi cules cântecele?  Anca Mărginean: Fiecare interpret ar trebui să aibă un repertoriu care să-l reprezinte, toate cântecele s-au născut din trăiri intense: din iubire, din dorinţa ţăranului să-şi aline sufletul pe ogor, a ciobanului să exprime frumuseţea transhumanţei şi multe alte întâmplări din viaţa de zi cu zi. Eu mi-am cules cântecele de la bătrânii satului şi îmi amintesc cu drag cum mergeam cu bunica iarna, în satele vecine să-i găsesc la gura sobei pe cei care vor ca perlele folclorului să nu se îngroape o dată cu ei şi le-am prelucrat aşa cum am simţit eu că le pot interpreta, alte cântece, care nu se mai cântă, pentru a nu le lăsa uitării le-am preluat şi le-am redat propria-mi simţire. E important să trăieşti ceea ce cânţi, să ajungi la sufletul fiecărui om care te ascultă. Eu, cu fiecare spectacol, las o parte din mine pe scena!
Rep: Cine v-a influenţat în mod pozitiv activitatea artistică?
Anca Mărginean: Cea care mi-a influenţat pozitiv activitatea artistică este mama mea, pe care o şi moştenesc. Îmi revine în gând galsul ei duios cu care adormeam mai în toate serile. Ea nu a reuşit să facă o carieră dar face tot ce-i stă în putinţă ca prin mine să-şi îndeplinească acest vis. Este un model pentru mine şi-i mulţumesc pentru sacrificile pe care le face. Pentru mine nu e puţin lucru că venea săptămânal cu mine la Sibiu, la Şcoala de artă, eu fiind încă elevă la şcoala generală în Racoviţa; indiferent de ce probleme avea, mergeam împreună la spectacole.
Rep: Vorbiţi-ne puţin despre activitatea artistică. Discuri editate dar şi spectacole şi înregistrări.
Anca Mărginean: Când faci ce-ţi place nimic nu e greu. Eu reuşesc să mă împart între facultate, carieră, familie şi dragostea pentru un om minunat pe care l-am cunoscut acum doi ani. Activitatea artistică are prioritate şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că de la an la an este tot mai intensă. Încă nu am un album scos pe piaţă dar acum lucrez la el şi sper să-l pot înregistra anul acesta, iar cel mai important lucru ce mi s-a întâmplat până acum a fost turneul de anul trecut în America, mai exact în Chicago.
Rep: Cum apreciaţi că va fi evoluţia folclorului românesc în contextul integrării europene? Ce vom pierde şi ce vom câştiga?
Anca Mărginean: Am convingerea că folclorul nu va muri niciodată. Vreau să cred că o dată cu integrarea în Uniunea Europeană ne vom mobiliza mai mult, vom realiza ce înseamnă cu adevărat să pierzi o parte din moştenirea lăsată de străbuni şi vom conserva mai bine ceea ce ne reprezintă ca naţiune. Vom câştiga dreptul de a face cunoscută ţara noastră cu tot ce are mai frumos, peste hotare şi ne vom simţi mândri să rostim oriunde în lume: „noi suntem români”.
Rep: Adresaţi un gând cititorilor noştri mureşeni.
Anca Mărginean: Îmi doresc cu toată fiinţa să fim mai buni, să nu lăsăm ura să încolţească în sufletele noastre, să simţim şi să trăim frumos! Le mulţumesc cititorilor mureşeni şi tuturor celor care mă ascultă, că sunt alături de mine şi ne fac pe noi interpreţii ceea ce suntem, noi vom avea datoria să vă răsplătim prin cântec şi nu va vom dezamagi.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Anca Maria Mărginean: “Am convingerea că folclorul nu va muri niciodată”

  1. FLAVIU nan spune:

    Versurile cantecului popular ,puse-n valoare de voci minunate, exprima si cuprind tote simtirile neamului nostru, de la eczaltare la deznadejde,de la iubire la ura,de la pritenie la dujmanie,de la subjugare la dorul de libertate,de la impostura la adevar,de la sublim la ridicol,simtiri imposibil de inteles de catre cei care si-au cumparat odiploma ,au adunat averi ,nici ei nu stiu cum,dar arunca cu noroi in trecutul dem ,mandru si curat al acestui neam DACIC .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s