Emilia Lateş: “Folclorul este viaţa românilor, este sufletul lor, este identitatea noastră naţională”


Data: 09.10.08

De: Mihai Teodor Naşca

Interpreta de muzică populară, Emilia Lateş s-a născut în localitatea Stînceni, în vcasa de pe deal aşa cum artista mărturiseşte mai jos, într-o zi de iarnă a lunii decembrie fiind singurul copil al familiei. Apoi destinul o poartă în Lunca Bradului, Topliţa, Bucureşti, Ibăneşti şi în cele din urmă se stabileşte în Tîrgu Mureş după ce în ianuarie 1978, devine membră a Ansamblului Artistic Profesionist “Mureşul” de unde se pensionează în anul 2006. Aşa cum îi stă bine unui profesionist, face studiile de specialitate la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” şi este repartizată ca profesoară de muzică în Ibăneşti. Repertoriul şi l-a realizat din melodii din zona natală. Pe lângă discuri editate de curând a apărut şi o carte despre Emilia Lateş a cărei poveste vă invit să o citiţi în continuare.

Rep: Pornim povestea noastră de la o zi, probabil frumoasă, de 18 decembrie, atunci când a venit pe lume, în localitatea Stînceni, interpreta de muzică populară, Emilia Lateş. Cum începe această poveste?
Emilia Lateş: Povestea aceasta începe într-o zi de decembrie, în comuna Stînceni, judeţul Mureş, într-o casă bătrânească, care nu mai există acum, pe un deal. Era o zăpadă până la brâu. Moaşa comunală, o unguroaică bătrână a venit la mama, care avea doar 17 ani când m-a născut, şase săptămâni, în fiecare zi.
Rep: Contează mult locul în care te naşti? Îşi pune amprenta asupra evoluţiei tale ca artist?
Emilia Lateş: Eu cred că da. Eu am plecat de mică la Lunca Bradului, m-a crescut bunica, am urmat şcoala elementară în Lunca Bradului. Sufleteşte simt acum că am ceva acolo. Mi-a fost drag cântecul popular, jocul.
Rep: Ce îmi puteţi spune despre oamenii din rândul cărora proveniţi?
Emilia Lateş: Eu am fost un copil modest, dintr-o familie foarte modestă şi sunt legată foarte tare de oamenii aceştia care sunt deosebiţi, muncitori. Costumul popular nu se mai poartă, noi fiind la interferenţa între zona Ardealului şi a Moldovei, în schimb se joacă ştraierul, un joc de perechi ce se joacă în satele vecine.
Rep: Întâlnirea cu folclorul, când s-a produs?
Emilia Lateş: S-a produs cu totul întâmplător. Eram în clasa a doua şi ne pregăteam probabil de vreo serbare, iar învăţătoarea ne-a cerut să cântăm. N-am ştiut că ştiu să cânt. M-am ridicat în picioare şi am început şi eu să cânt, dar reacţia doamnei învăţătoare a fost o surprindere pentru mine. Nu ştiu dacă am fost o surpriză plăcută dar toţi au tăcut, iar în ochii învăţătoarei se vedea că i-am plăcut cum am cântat. Ei, de atunci şi până acum la fiecare sărbătoare am cântat. Muzica populară şi folclorul mi-a fost de mică aproape de suflet. Dormeam cu un radio de perete al bunicii care mergea non-stop. Noaptea îl luam de pe perete şi dormeam cu el la ureche, indiferent dacă la el se cânta sau se vorbea.
Rep: Şi la momentul acela al oficializării acestei pasiuni din iubitor de folclor în interpret de muzică populară, când aţi trecut?
Emilia Lateş: După terminarea liceului, ca orice om, am dat admitere şi am picat. După care s-a anunţat un concurs la Ansamblul “Mureşul”. Pentru mine Ansamblul “Mureşul” este o şcoală. Am participat la concurs şi am reuşit. În 1968 am dat admitere la Institutul Pedagogic din Tîrgu Mureş şi am reuşit. Am lăsat muzică, am lăsat tot. Am terminat Institutul după care am urmat Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, pe care l-am absolvit, iar apoi am activat ca profesoară de muzică la Ibăneşti. În luna decembrie 1977 am dat concurs pentru postul de solist vocal la Ansamblul Profesionist “Mureşul”. Au fost mulţi concurenţi, a fost greu dar l-am luat. În 14 ianuarie 1978 m-a sunat directorul ansamblului care m-a întrebat dacă nu mă interesează rezultatul concursului. Mi-am făcut transferul în interesul serviciului şi a douăa zi trebuia să plec într-un turneu la Timişoara. Am renunţat la catedră întrucât dragostea de scenă a fost mult mai mare decât dragostea de catedră. Din 1978 şi până la pensionare, în 2006 am fost solistă profesionistă.
Rep: Criteriile în alegerea repertoriului erau atunci altele…
Emilia Lateş: Era foarte greu, trebuia să trimitem textele la Bucureşti şi linia melodică, apoi cu greu venea programarea pentru înregistrări. Primul meu album “Sunt fată din Topliţa” l-am înregistrat în 1988 cu orchestra profesionistă din Baia Mare, dirijor era Alexandru Viman. Am înregistrări la Electrecord, Radio Bucureşti şi la Radio Tîrgu Mureş. După 89 am participat la mai multe emisiuni televizate. Filmări mai am şi al Televiziunea Română cu Teodora Popescu, Gheorghe Palcu şi Niculina Merceanu.
Rep: Cum aţi ajuns să aveţi o emisiune la radio?
Emilia Lateş:  În luna octombrie împlinesc 10 ani de când sunt colaboratoare la Radio Tîrgu Mureş. La început a fost “Fonoteca de folclor”, iar apoi “Transilvania în direct”. M-a chemat cineva la radio şi directorul ansamblului Melinte Şerban a spus că să plec două săptămâni să vadă cum mă descurc. Au fost multe emoţii. Să ştiţi că microfonul de cabină e diferit de microfonul de scenă. E o diferenţă de la cer la pământ!
Rep: Ce aţi reuşit să înregistraţi până acum?
Emilia Lateş: Am un album comun cu soliştii Ansamblului “Mureşul”, de la acea vreme şi un album de debut “Sunt fată din Topliţa”, la care se adaugă înregistrări în Radio România, Radio Tîrgu Mureş şi Electrecord. La toate acestea se adaugă şi înregistrări de colinde împreună cu colegele.
Rep: De curând v-aţi adunat amintirile şi într-o carte.
Emilia Lateş: O glumă a devenit un lucru serios. Mă aflam în vizită la vecinii mei, familia Podar,  cu care am servit o cafea şi doamna a spus soţului că ce ar fi să scrie ceva despre mine. Dar până să dau materialele a mai trecut un an, pentru că am crezut că e o glumă. După acea domnul Cornel Podar a dat mai departe materialul domnului Romeo Soare şi iată că a apărut cartea, relativ repede. Eu o consider cireaşa de pe tort.
Rep: Cum e să dschizi o carte şi să citeşti despre tine?
Emilia Lateş: E foarte bine.
Rep: A existat vreun model pentru cariera artistică?
Emilia Lateş: Domnul profesor, Vasile Conţiu a contat foarte mult pentru mine. Dar interpreta care îmi place foarte mult este Lucreţia Ciobanu, nu pentru a mă asemana cu ea ci în ceea ce priveşte vocea şi calităţile artistice.
Rep: Cum definiţi folclorul?
Emilia Lateş: Folclorul este viaţa românilor, este sufletul lor, este identitatea noastră naţională.Un român nu poate să nu cânte la bucurie şi necaz, să nu joace. Din toată lumea asta, folclorul românesc este cel mai frumos şi nu o spun pentru că sunt româncă. Mai mare ambasador al ţării nu există!
Rep: Unde păstraţi în suflet perioada cât aţi fost director la Ansamblul “Mureşul”?
Emilia Lateş: Am fost aproape şase ani director numit. Am condus într-o perioadă când banii de la stat pentru ansamblu erau zero lei. Într-un an am avut peste 400 de spectacole, cam trei pe zi. Ansamblul “Mureşul” este singurul care a rămas cu activitate permanentă în această grea perioadă.
Rep: Un gând pentru mureşeni.
Emilia Lateş: Pentru mureşeni, sănătate că e mai bună decât toate, bucurii, împliniri deosebite şi să ţină aproape de folclor şi de interpreţii săi.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Emilia Lateş: “Folclorul este viaţa românilor, este sufletul lor, este identitatea noastră naţională”

  1. Emilia Lates este una din preferatele mele ,sintem din aceeiasi comuna ,o stimez mult…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s