Genuca şi Alina Ceuca: “Folclorul este ca aerul şi apa. Nu putem fără cântec!”


Data: 18.09.08

De: A consemnat Mihai Teodor Naşca

Genuca şi fiica ei Alina sunt două bistriţence din Salva. Genuca este născută în Runcu Salvei, iar pe lângă vocea deosebită pe care o posedă este şi meşter popular. Alina are doar 15 ani şi a primit de la mamă harul cântecului. Ascultându-le povestind ai impresia ca te întorci în satele lui Coşbuc şi Rebreanu. Aşezaţi-vă liniştiţi şi ascultaţi-le povestea.

Rep: Atunci când valurile vieţii ne poartă prin diverse locuri şi întâmplări, ne întoarcem acasă. Pentru Genuca şi Alina Ceuca, unde este locul numit “acasă”?
Genenuca Ceuca: Pentru noi, în acest moment, acasă e la Salva dar locul naşterii mele este Runcu Salvei, acolo unde mă întorc de fiecare dată cu gândul. Runcu Salvei era în vremea copilăriei mele un sat aparţinător de comuna Salva, acum a devenit comună.
Rep: Alina, tu ai aceiaşi părere ca  a mamei?
Alina Ceuca: Eu m-am născut şi am crescut la Salva, dar îmi place foarte mult să merg la Runcu Salvei. Îmi plac dealurile şi casa părintească unde a copilărit mama.
Rep: Genuca se ocupă de meşteşuguri tradiţionale. Ştiu că la Salva este un adevărat centru în ceea ce priveşte acest aspect. Cum v-aţi apucat să “lucraţi de mână”?
Genuca Ceuca:  Salva este într-adevăr un centru de cultură tradiţională, cu meşteşuguri transmise de la mamă la fiică.  Eu m-am născut la Runcu Salvei şi am învăţat să cos cu mărgele, cusături cu aţă, pentru că în fiecare casă se practica acest lucru, fiecare mamă îşi învăţa fetele, însă cusutul cu mărgele îl ştia doar o femeie-două, în tot satul. Eram micuţă şi mama s-a dus la piaţă în Năsăud, că aşa e la noi joia, eu am luat acul de mărgele şi lucrul şi am început să cos şi am confecţionat nişte zădiuţe la păpuşi. Am rupt acul, pentru că era foarte mic şi mă gândeam că ce o să mă fac. Am luat un ac mai mare de şire şi scoteam aţa din ac, o treceam prin mărgică, pentru că acul meu de şire nu era potrivit. Şi uite aşa, până ce a ajuns mama acasă, zădiuţele mele pentru păpuşi au fost gata. Evident că am umblat un pic certată. Atunci mi s-a părut că mama nu ar fi dreaptă cu mine, dar astăzi stau şi mă gândesc că în sufletul ei poate a fost bucuroasă pentru că a văzut că am făcut ceva. Şi astăzi se bucură că vede că din mâinile mele ies lucruri foarte frumoase pe care le poartă unele personale şi ca orice mamă cred că este mândră.
Rep: Alina, tu ai deprins cum stă treaba cu cusăturile acestea de mărgele pe pânză?
Alina Ceuca: Mai cos şi eu. Am învăţat să fac betiţe de pus la gât, cămăşi populare nu am cusut încă. Ceea ce lucrez eu este pentru mine sau pentru colege.
Rep: Alina, ai o împletitură foarte interesantă a părului. Am înteles faptul că în tradiţia locului e acest obicei al fetelor de a-şi împleti părul lat.
Alina Ceuca: Părul meu e împletit în 57 de şuviţe, iar pentru a-l împleti e nevoie de aproape şase ore de lucru. Am avut răbdare suficientă pentru că îmi place să mă împletească.
Rep: N-am vorbit încă mai nimic despre cântec. E firesc şi de această dată ca mama să fi fost cea care a început să cânte…
Genuca Ceuca: Am cântat de mică copilă. Umblam pe câmp cu mieii şi toate fetele cântau, mai mult ne luam la întrecere de pe un deal pe altul al satului. Mi-a plăcut foarte mult să cânt. Am şi învăţat foarte bine. Am terminat clasa a X-a cu premiul întâi, însă părinţii nu m-au lăsat să merg mai departe la şcoală, fiind cea mai mică din familie, au dorit să rămân acasă. Am început să scriu poezii, să compun texte pentru melodii populare şi fiecare cântec pe care îl cânt e trecut prin sufletul meu. Pot spune că orice cuvânt din cântec e cernut prin sufletul şi inima mea nu l-am lăsat să iasă aşa la voia întâmplării, până ce nu l-am judecat de mai multe ori. Multe dintre cântece le-am învăţat de la mama mea, cantece care nu au mai fost auzite, doine frumoase, balade, care au o mare valoare şi pe care i le-am trimis Alinei. După şcoală m-am căsătorit şi m-am ocupat mai mult de gospodărie şi de cei doi copii ai mei. Am umblat apoi cu Alina la unele activităţi culturale şi concursuri, unde anumite persoane au insistat să cânt şi eu. Le-a plăcut şi m-au sfătuit că ar fi şi păcat să nu fac câteva înregistrări. Tot ce am făcut până acum, am făcut pentru Alina, că vreau să îi rămână ceva de la mine, nu că aş vrea eu acum să ajung   mare vedetă, pentru că nu mai sunt la vârsta la care să îmi doresc asta.
Rep: Pentru tine Alina când a fost acel moment în care ai ieşit în lume cu cântecul popular?
Alina Ceuca: Am început să cânt la vârsta de zece ani şi atunci cântam melodii populare din Maramureş. Am făcut înregistrări într-o zi, apoi a doua zi am plecat la filmări, totul s-a petrecut aşa de repede că nu am apucat să mă bucur de momentul debutului. La primul meu concurs am luat menţiune şi m-am bucurat. Au fost multe concursuri importante la care am obţinut premii dar concursul “Mândre-s cântecele noastre” difuzat la Romantica a fost unul foarte important pentru mine. Acolo am fost susţinută de Valeria Peter Predescu.
Rep: Ai o colaborare mai strânsă cu Valeria Peter Predescu?
Alina Ceuca: Da. Sunt în grupul doamnei Valeria Peter Predescu. E un grup cunoscut şi mă bucur că ne conduce doamna Valeria, pentru că ne învaţă lucruri bune în muzică.
Rep: Ce aţi reuşit până acum să imprimaţi?
Genuca Ceuca: Am avut emisiuni televizate pe care le păstrăm pe dvd -uri, iar în ceea ce priveşte melodiile avem mai multe cântece faţă de câte ar încăpea pe un CD. Avem doine şi balade frumoase, însă nu le-am înregistrat pe toate. Acum lucrăm la un album ce sperăm noi să îl terminăm în această toamnă şi sperăm să facem o lansare a lui. Avem şi duete dar am şi cântece doar ale mele, pentru că v-am spus că a insistat foarte multă lume să fac acest lucru. Sper să placă publicului care apreciază cântecele autentice, aşa cum se cântă ele în satele noastre. Cântecul acolo a apărut: în miros de flori, de iarbă de pădure şi cea mai bună inspiraţie de acolo o ai.
Rep: Ce zonă sau subzonă reprezentaţi în concursuri?
Genuca Ceuca: Reprezint satele Salva şi Runcu Salvei. Avem şi “Roata de la Runcu Salvei”, un cântec în care sunt reprezentate obiceiurile noastre de nuntă. După jocul de doi se cântă o melodie de nuntă, “o roată”, unde joacă feciorii şi fetele şi unde se strigă strigături. În această melodie am descris exact obiceiul roţii de la Runc.
Rep: Să vorbim puţin şi despre costumele pe care le creaţi.
Genuca Ceuca: Da, întradevăr am o colecţie impresionantă şi aş putea să fac câteva muzee cu ceea ce am adunat. Alina are în jur de 70 de năframe “de păr”, foarte scumpe, zadii bătrâneşti alese cu mătase, cămeşi cu pânză din cânepă şi bumbac. E foarte greu să mai găseşti pânză de casă, pentru că cea mai bună e cea obţinută cu spată de lemn. Păstrez foarte mult lucrurile vechi.
Rep: Cum aţi da o definiţie proprie folclorului?
Genuca Ceuca: Folclorul este ca aerul şi apa. Nu pot fără cântec! Cântecul mă însoţeşte peste tot.
Rep: Un gând pentru mureşeni.
Genuca Ceuca: Sănătate şi fericire, să asculte cu drag cântecele.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s