Gheorghe Muresan : “Folclorul este tot ce este mai bun în oameni”


De: MIHAI TEODOR NAŞCA

Vorbind cu Gheorghe Mureşan, interpretul de folclor din Mureş, ai senzaţia că eşti plimbat în timpuri diferite, cu poveşti ce te lasă să îţi imaginezi o altă lume. De fapt, Gheorghe Mureşan, pe lângă un bun interpret este şi un bun povestitor. O să aflaţi viaţa mai puţin cunoscută a artistului, partea aceea de începuturi, de pe plaiurile din Iclănzel, la şcoala din Timişoara şi apoi înregistrările din Bucureşti. Recunosc, ascultând povestea domniei sale îmi era destul de greu să rup şirul şi să pun o altă întrebare. Dar va veni şi timpul pentu o alte parte a poveştii…

Rep: Privim peste umăr, în urmă, în comuna Iclănzel şi vă rog să ne spuneţi ce vedeţi cu ochii minţii, ce v-a rămas întipărit în suflet?

Gheorghe Mureşan: Bine spuneţi, în urmă… în urmă cu mulţi ani. Eu m-am născut în comuna Iclănzel în 1946, pe 1 martie, în satul aparţinător Negreşti. Locuiam la doi kilometri de sat şi de acolo mergeam la şcoală. Mama ne făcea cărare cu lopata ca să pot ieşi din zăpadă. Am urmat şapte clase, pe urmă încă un an, îmi aduc aminte şi o să râdeţi, fiindcă am trăit fără tată de la patru ani, mai având încă un frate, mama s-a ocupat de întreţinerea noastră. După terminarea celor şapte clase gimnaziale, nu am plecat mai departe în acel an pentru că, spunea fratele meu, să nu mă dea la şcoală că dacă nu mă ţine el, să nu rămână singur şi astfel, un an am lucrat la Colectiv. Aveam cinsprezece ani şi pentru că nu reuşeam să prind boii în jug, i-am învăţat pe boi să ia ei singuri jugul. Am lucrat astfel un an la Colectiv, cărând pământ, porumb sau sfeclă de pe hotar, asta era în anul 1960 şi anul următor, în 1961 m-a înscris la un concurs în Timişoara, pentru industria laptelui, concurs pe care l-am şi luat şi am rămas la Timişoara. N-o să vă vină să credeţi, dar îmi era acolo dor de boi. Eu nu am fost plecat de acasă până atunci. Până să plec la Timişoara nu am văzut nici trenul la Iernut, unde m-a dus mama şi m-a urcat pe el să plec la Timişoara. Asta a fost viaţa! Trebuie să vă spun că eu acasă nu am cântat, ai mei nu ştiau că eu ştiu să cânt, noi nu aveam radio acolo în câmp. Un vecin, tetea Oanea a Gogului, fie iertat, avea un radio şi câteodată auzeam la el muzica lui Cristoreanu sau Achim Nica. Dar aşa a fost viaţa.

Rep: Să revenim puţin la anii tinereţii, la momentul întâlnirii cu muzica populară, cu folclorul. Cum s-a produs această întâlnire, interpret – folclor? La unii dorinţa de cântec vine din familie, la alţii sursa de inspiraţie şi motivaţie e alta.

Gheorghe Mureşan: Din nou trebuie să mă credeţi ceea ce vă spun, fiind la Timişoara, în internatul unde locuiam, dimineaţa ne trezeau la patefon cu muzică bănăţeană. Aşa mi-a plăcut muzica şi aşa am început să o ascult. Dar să nu râdeţi de mine, în şcoală am dat prima dată examen pentru muzică uşoară, eu care eram de la ţară, şi am început să cânt “Macarale argintii”, o piesă “la modă” la acea vreme, iar pe urmă s-a organizat un concurs pentru muzică populară, am dat concursul şi am rămas la muzică populară. Trece timpul şi în prima vacanţă de iarnă vin acasă. La Timişoara, la şcoală, am primit haine, palton. Eu de acasă nu aveam palton, iar când m-a văzut mama îmbrăcat… arătam şi eu a om. În acel an, de Crăciun, a fost cineva la colindat şi apoi m-am gândit să cânt eu. Mama şi tata se uitau la mine şi se întrebau: “ăsta de unde ştie să cânte, că doar Ghiţă nu ştie să cânte?” Fratele meu mai mare cânta. Asta se petrecea în anul 1961. În vara anului 1962, ţin minte că am început să cânt în sat la mine. Între Icland şi Iclănzel era un rât cu iarbă şi acolo a fost pusă o remorcă şi m-am dus să cânt, aceea era scena, prima mea scenă. Oamenii nu mă cunoşteau şi se întrebau cine este cel care cântă, de unde, al cui este? Eram din sat, dar umblând numai la şcoală şi apoi fugeam acasă, iar apoi doi ani am fost plecat din sat, nu mă mai cunoştea lumea. De acolo a început dragostea pentru cântec.

Rep: Prima melodie pe care aţi interpretat-o care a fost?

Gheorghe Mureşan: “Grâuşor din Bărgan”, iar pe urmă am început să cânt melodiile lui Dumitru Sopon, “Cucule de pe cetate”.

Rep: Care este momentul pe care îl consideraţi drept debutul oficial în muzica populară?

Gheorghe Mureşan: După ce am venit la Tîrgu Mureş, asta era în anul 1963, un prieten de-al meu din Căpuş m-a întrebat dacă nu îl însoţesc la un examen la Şcoala Populară de Artă. I-am răspuns că nu cunosc unde se află dar dacă mă duce, merg şi eu. Eu aveam doar 17 ani şi la şcoală nu puteai merge sub 18 ani. Am dat examenul, eu am reuşit, el nu. Am avut profesoară pe domana Olga, eu îi spuneam Olga neni, care la mijlocul anului mi-a spus: “Gyuri, tu nu trebuia să vii la şcoală că nu ai 18 ani!” Am făcut şcoala şi după aceea au fost votările, aşa cum erau şi atunci am mers cu un spectacol. Nici nu ştiam să stau în scenă! Primul concert în care am cântat a fost în anul 1966 la o emisiune  numită “Din toată inima”, realizată între judeţul Mureş şi Argeş. Înainte de a merge acolo, soliştii dădeau tot felul de examene, prin diverse comisii. Eu eram cel mai tânăr şi toţi ceilalţi se planificau pentru a merge mai devreme. De la  Mureş am mers doi concurenţi: eu şi Pânca Teodor. El a spus la toate neamurile că o să cânte la televiziune, eu de ruşine nu i-am spus decât mamei. La Bucureşti a fost încă o selecţie şi în final am intrat eu, iar colegul meu nu. Am câştig concursul şi duelul cu candidatul din Piteşti. De acolo a început consacrarea mea, apoi au venit primele imprimări. Primele imprimări au fost: “Când o fi la nunta mea”, “Pe Mureş în jos şi-n sus”, “Hai mândruţă mâine-n zori”, mi-aduc aminte de patru melodii pe care le-am înregistrat la radio dar atunci la radio nu se înregistra ca astăzi. Era o comisie ideologică. Mergeai şi îţi dădeai melodiile, probă de microfon şi textele. Comisia respectivă asculta piesele ca să nu semene cu alte piese. Din opt piese au ales cinci. A venit şi vremea să plec în armată. În toamna anului 1966 am plecat în armată şi am mers la Bucureşti la Securitate. După o vreme am fost transferat la Ansamblul “Ciocârlia” pentru pază. În acel timp s-a organizat un concurs de mare amploare. La ultima dintre comisii m-am prezentat şi eu, iar secretarul muzical  m-a întrebat dacă îl cheamă cineva la telefon, dar eu i-am spus că am venit să cânt, iar el m-a trimis să cânt. După ce am terminat, au exclamat “A apărut un al doilea Cristoreanu!”

Rep: Câte piese aţi adunat în repertoriu?

Gheorghe Mureşan: Eu nu le-am numărat! Am înregistrat la Radio Tîrgu Mureş, Cluj, Bucureşti şi Electrecord. Am şase dicuri, trei mari şi trei mici şi după Revoluţie am făcut  două CD-uri cu Electrecordul, melodii cred că sunt peste o sută.

Rep: Ce e folclorul?

Gheorghe Mureşan: Folclorul este tot ce este mai bun între oameni, să se cunoască şi să se iubească.

Mihai Teodor NAŞCA

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Gheorghe Muresan : “Folclorul este tot ce este mai bun în oameni”

  1. DINA CRISTEA(SANTA) spune:

    Dumnezeu sa te binecuvinteze cu tot ceea ce doresti,atat pe tine cat si intreaga familia,pentru ca stiu de la tata ce grea viata ai avut dar esti un exemplu de urmat,pentru generatiile de azi,care au de toate,si putini se lupta sa faca ceva.Noi suntem bine,aici in madrid…verisoara ta ,cu familia

  2. radu gheorghe spune:

    Ghita esti una dintre cele mai mari valori al comune noastre.Ne mindrim cu tine si cu cantecele tale.Ai ramas ICLANZAN pina in fundul sufletului si pentru asta te iubesc si te respect .Cu respect si mult drag Radu Gheorghe din Icland a-lu Aurelul vintului(fost presedinte D-zeu sa-l ierte)

  3. ghitu spune:

    dLe Muresan sunt din comuna Iclanzel ,sat GHIDASTEU ma bucur mult ca am un consatean de nivelul d voastra , va spun ca am crescut cu cantecele d voastra , mi amintesc cum mergeam la munca campului pe dealurile noastre si cum va cantam cantecele; cand eram singur cantam mult doina HAI MANDRUTO JOI SEARA ,tare mi placea,pe urma STRUGUREL BATUT DE BRUMA, DRAG MI DRUMUL CAND MA DUC, si toate celelalte; Mi tare drag cand sa vad prin tg mures ; sa traiti si sa ne mai bucurati cu cantecele d voastra ; cu drag gh marginean

  4. nelutu budian spune:

    Sant din chimitelnic ,.si-mi adu aminte primul spectaol in sat ,care protagonistul era domnul Gheorghe Muresan ,adus de familia Rusu parintii lui Mircea Rusu care i-mi erau invatatori in Chimitelnic ,pe acea vreme [muzica-desen respectiv Limba Romana] a fost o mare sarbatoare D-zeu sa-i dea sanatate maxima sa mai incante sufletele ardelenilor si nu nu-mai.Cu mult drag un CHIMITELCEAN –CANADIAN stabilit in Montreal Quebec .As vrea daca este cu putinta sa-l vedem in Montreal in spectacol mai ales cu melodia (DE LA MANDRA CAND VENEAM) ca nu ogasim pe youtube

  5. Ce mai faci domnule Muresean ? Sa vad daca va mai aduceti aminte de Dr. lisnicdimitrie medic stomatolog la armata si la policlinica cu plata din Tg. Mures.Intro dupa amiaza acum multi ani ma-ti invitat la un pahar de visinata dupa terminarea tratamentelor stomatologice lui sotia si mama dumneavoastra stiu ca ne-m smtit f bine si am stat la povesti,visinata a fost excelenta.mi-am adus aminte de dumneavoastra deoarece sotia mea Felicia avea bunicii. si parintii din Hodac.Mi-a parut f. rau cand am auzit ca amurit Ceh Iudit cantareata o cunosteam ca avea o mare valoare ,iar sotul ei lucra la noi ca fotograf la unitate.

    Gen.DR.Dimitrie .L.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s