Traian Frîncu: „Folclorul este seva de frumos cu care noi românii ne hrănim”


Ε din ce în ce mai greu să separi grâul de neghină, chiar dacă nu ştiu să existe eforturi chiar susţinute în acest sens. Mergem pe ideea că fiecare îşi are şansa sa şi cu toate acestea unii se mai preocupă şi de alegerea grâului din prea multă neghină. Traian Frîncu este unul din acei oameni şi cred cu convingere că buna creştere primită în satul natal Slon din judeţul Prahova l-a ajutat să ajungă astăzi cine este. Vorbeşte atât de frumos şi documentat despre cei care i-au întins o mână de ajutor şi care au contribuit într-un fel sau altul la ceea ce reprezintă el acum pentru folclorul românesc. Vă invit aşadar să îl cunoaştem mai bine pe acest «moştenitor» al Tezaurului Folcloric şi care a avut şansa de a concerta şi la Tîrgu Mureş.

Rep:  Cărui loc îi spuneţi acasă şi de unde începe povestea cântecului popular?
Traian Frîncu: Ca orice interpret de folclor, care are respect pentru acesta, trebuie să fi avut măcar contact cu viaţa de la ţară şi cu tradiţia populară, gustând din dulceaţa acestor nestemate folclorice.  Eu însă, am avut fericirea de a mă naşte undeva la poalele munţilor Carpaţi, într-un sat  ce îl compar cu un colţ de rai, parcă ar fi frate cu Ţinutul Pădurenilor al regretatului Drăgan Muntean, aşa cum spunea el într-un interviu că pentru a intra în acest sat trebuie să treci mai întâi printr-o pădure, chiar dacă ar fi să dai ocol satului”, aşa arăta şi satul meu unde m-am născut care se traduce adăpost sau ascunzătoare sau în fiecare limbă a pământului însemnând ceva anume (şopron, pupăza elefant etc.). Satul se numeşte Slon, acesta făcând parte din comuna Cerasu, una din comunele de munte ale judeţului Prahova, satul fiind aflat la graniţa cu Ardealul, mărginită de lanţul muntos al Carpaţilor prin Vârful lu  Crai, muntele Tabla Buţii, muntele Tătarului, pasul Boncuţa înaintând până la Vama Buzăului şi Întorsura Buzăului, localităţi ce aparţin judeţului Covasna. Aici mi s-a deschis orizontul către muzica populară, pentru că fără nici o discuţie, muzica populară era la ea acasă, şi chiar mic copil fiind mergeam pe poieni unde adesea auzeam cântecul fluierului sau un glas de cioban cum doinea sau cântând anumite melodii păstoreşti sau de alt gen. Un mentor poate indirect a fost chiar mama mea, cea care atunci când torcea, ţesea, lucra la împletitul ciorapilor sau a puloverelor de iarnă ne cânta, nu mai spun că vara la fân îţi era mai mare dragul să o asculţi. Acest lucru eu îl denumesc moştenire, poate cea mai valoroasă pentru mine din avuţia mamei, nimic nu se compară cu ceea ce mi-a dat ea, si totuşi pe primul loc fiind viaţa, incluzându-l si pe tatăl meu, fără doar şi poate.
Rep: Care ar fi principalele trăsături care definesc cântecul zonei pe care o reprezentaţi?
Traian Frîncu: O trăsătura a cântecului din zona  pe care o reprezint, este aceea că aici predomină în prezent cântecul de dragoste, cel de cătănie şi cel păstoresc. În studiul meu asupra cântecului din această zonă, ce apare în lucrarea de licenţă pentru absolvirea facultăţii de muzică, am descoperit anumite şi importante amănunte despre folclorul din această zonă  care se numeşte Valea Teleajenului şi Valea Drăjnuţei. Am găsit în cercetările mele cântări şi colinde vechi în ritm aksak (şchiop), ritm ce reprezintă foarte mult zona Ardealului. Fiind în cercetare am auzit şi melodii din Ardeal la foarte mulţi din bătrânii satului, mai târziu aflând de ce se cântau şi aceste melodii pe aici, de aceea am să vă dau câteva mici detalii: în anul 1874, în urma răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan, foarte multe familii din Ardeal au fugit de frica persecuţiilor pe care le îndurau cei ce au participat la răscoală. Aproape 20 de familii au venit şi s-au aşezat aici în această depresiune sau ascunzătoare după cum am amintit mai sus. Bineînţeles oamenii şi-au adus cu ei şi portul şi tradiţia, dar în timp s-au adaptat conform acestei zone, aici existând şi familii care erau mai vechi în sat dar în număr foarte mic. Şi totuşi au dăinuit şi cântecele din Ardeal, unele prezentându-le în lucrarea de licenţă, iar altele auzite la alţi solişti din Transilvania, care coincid cu cele auzite la aceşti bătrâni.
Rep: Cum a intrat muzica populară în sufletul dumneavoastră şi dacă a existat un model artistic după care v-aţi ghidat?
Traian Frîncu:  După cum am mai spus, primul model în muzica populară a fost mama mea, de la care am preluat multe melodii de valoare, multe dintre ele reuşind să le imprim la radio, acestea făcând parte din folclorul de strat vechi  şi nu numai, reuşind să iau chiar anumite premii cu acestea. Ca artist din rândul celor consacraţi a fost bineînţeles doamna cântecului popular prahovean, IRINA LOGHIN, aceasta fiind preferata a familiei şi nu numai. Îmi amintesc ca fiind copil mai făceam câte o năzbâtie, iar ca să nu fiu certat sau chiar să iau vreo mică bătaie începeam să cânt o melodie de-a Irinei Loghin “De ce mamă, de ce tată?”, ştiind că-i fac să radă şi nu o să-mi iau porţia… Mai târziu fiind elev la Şcoala populară de artă din Ploieşti am avut fericita ocazie să-l întâlnesc pe regretatul Drăgan Muntean, vocea pe viu reuşind să mă farmece pur şi simplu, reuşind să-mi devină si model (mă luptam să nu semăn la voce cu Ion Dolănescu sau Benone Sinulescu) şi aş putea spune ca Drăgan Muntean, mi-a fost un foarte bun model.
Rep: Cum vede interpretul de muzică populară satul românesc contemporan? Mai păstrează el tradiţiile care l-au definit?
Traian Frîncu:  Despre muzica populară şi satul românesc ce pot să vă spun?
Este cam dureros în ziua de astăzi cu folclorul. Suntem foarte mulţi care cântam muzică populară dar foarte puţini care mai cântam folclor, am uitat mulţi de cumpăna de la fântână, de cântecul de păsărele, de fluierul ciobanului, de şuieratul vântului şi plânsul mamei care şi-a pierdut pruncul! Astăzi mulţi îşi laudă realizările prin cântec, ba mai mult îşi cântă duşmanii şi banii în melodii poate cu linie melodică frumoasă, nu mai spun de cei care pun versuri vesele pe melodii triste şi de multe ori nici versurile melodiei nu rimează. Ne confruntăm cu o serie de artişti care apar peste noapte care poluează pur şi simplu folclorul şi bineînţeles satul este primul care gustă din această aşa zisă poluare muzicală, ce să mai spun de acest fenomen denumit manea, care a stricat foarte mult percepţia despre folclor. Tradiţiile se mai păstrează în mică parte la ţară, cel puţin la mine în sat. De acea, ca o continuitate a lucrării de licenţă, am luat hotărârea acum trei ani de zile să scriu o monografie a satului Slon, în care să apară tot ceea ce ţine de acest sat, de la istoric, biserică, şcoală, administraţie locală, evoluţie în timp şi nu în ultimul rând tradiţiile şi obiceiurile care au făcut parte din acest sat, fiind incluse cântecul şi jocul popular dar şi folclorul ocazional şi neocazional, adică datini şi obiceiuri de peste an. Nădăjduiesc că urmaşii noştri vor avea ocazia măcar să cunoască această carte şi, poate într-o zi o să învie această patimă a tot ceea ce se numeşte tradiţie şi folclor.
Rep: Ale cui doruri le cântaţi? De unde v-aţi cules cântecele?
Traian Frîncu:  În melodiile mele, am cântat şi cânt tot ceea ce ţine de viaţa omului de la ţară (dorul, dragostea, cântecul de cătănie şi cel păstoresc şi mai ales legătura omului cu natura şi mai ales prietenia flăcăului sau a bărbatului cu calul. Îmi plac foarte mult melodiile cu şi despre cai, mai ales că şi iubesc foarte mult animalele îndeosebi calul, pe care l-aş defini un zeu). Foarte multe melodii după cum am mai spus le-am cules de la mama mea, de la bunica mea de la ciobani ai satului, pădurari şi câţiva bătrâni ai satului care şi-au mai amintit câte ceva din aceste nestemate. Multe dintre acestea le-am luat şi din culegeri de folclor, iar o foarte mare parte le-am creat şi creez în continuare, mari specialişti dându-mi chiar girul de creator, admirând legătura cu rădăcinile de unde vin şi neieşirea din acest strat.
Rep: Cum priviţi promovarea folclorului, a autenticului în general?
Traian Frîncu:  Despre promovarea cântecului şi a tinerelor solişti ar fi multe de vorbit. În primul rând foarte mulţi tineri interpreţi pornesc foarte bine, prind încredere în specialişti şi realizatori de specialitate care la rândul lor îi promovează, unii dintre aceştia rămân să slujească cu mare cinste folclorul, iar alţii trec de partea  cealaltă a făcăturilor sau a comercialului aducând totodată şi o mare dezamăgire celor  pe care le-au dat acest acord sau gir. Totuşi, mă bucur că sunt foarte mulţi interpreţi care reuşesc să ţină frâiele în continuare spre a păstra cu sfinţenie autenticul, şi chiar reuşind să lanseze adevărate şlagăre din muzica autentică.
Rep: Vorbiţi-ne puţin despre activitatea artistică. Discuri editate dar şi spectacole şi înregistrări. Traian Frîncu:  După terminarea celor opt ani de şcoală, unde de altfel începusem să-mi desfăşor câtuşi de puţin activitatea ce cântăreţ, am urmat mai multe şcoli. Prima a fost şcoala de Arte şi meserii din Ceraşu, în anul 1995, an în care debutez ca solist şi dansator la Ansamblul Folcloric al Căminului Cultural Ceraşu, alături de care încep primele turnee în judeţ sau în ţară. În anul 1996, încep colaborarea cu Ansamblul Folcloric Poieniţa din Comuna Drajna, alături de care debutez la data de 14 martie 1997 pe postul naţional TVR 1, în emisiunea de folclor ”TRADIŢII”, realizată de distinsa profesoară, interpretă de folclor dar şi om de televiziune, Maria Tănase Marin, cea care îmi devine şi profesoară de canto popular la Şcoala de arte din Ploieşti. Datorită acestei distinse doamne, am reuşit să apar în mai multe emisiuni de folclor, una dintre acestea fiind cea realizată de distinsa doamnă MARIOARA MURĂRESCU, numită ”TEZAUR FOLCLORIC”. Între timp m-am înscris la liceu, în cadrul Colegiului Naţional “NICOLAE IORGA” din Vălenii de munte, pe care l-am absolvit în anul 2002. Dea lungul acestor ani, începând cu anul 1997, am început să particip la diferite concursuri de gen, unde încep să obţin pe parcurs  35 de premii , dintre care amintesc :
premiul de popularitate la Concursul Naţional  “CORABIA DE AUR“, Corabia – Olt
premiul III, Toamna Buzoiană, Nehoiu – Buzău
premiul III, “Vară, vară primăvară“ la Sibiu
premiul III, Abrud jud Alba
premiul III, festivalul  “Mamaia “ 2004
premiul II, “Corabia de Aur “
premiul II, “Narcisa de aur“, Costeşti – Argeş
premiul II, “Moştenite din bătrâni“,Vorona – Botoşani
premiul I, “Ghiocel de Cornăţel“, Dâmboviţa
marele premiu la festivalul internaţional  “Pe marginea Dunării“ – Giurgiu
marele premiu la festivalul internaţional de folclor(solişti vocali) de la Sofia – Bulgaria
marele premiu festivalul naţional  “IRINA LOGHIN “ 2000 – Vălenii de Munte – PRAHOVA
locul I, la concursul de televiziune “MOŞTENITORII“, TVR,  şi multe alte premii obţinute la Topalu – Constanţa, Braşov, Bistriţa – Năsăud, Jidvei – Alba, Feteşti Ialomiţa, Mureş, Hunedoara, Vrancea ş.a. În anul 2001, realizez primele înregistrări în Radio, fiind invitat de către distinsa  doamnă Angela Marinescu, redactor şef la secţia de folclor a Radiodifuziunii române, cea care mi-a  dat girul de interpret al cântecului popular muntenesc, totodată piesele pe care le-am înregistrat, au fost trecute printr-o comisie de specialişti în folclor, la fel ca şi celelalte piese înregistrate în 2007, toate acestea fonotecate. Aceste înregistrări au fost făcute alături de Orchestra radio condusă maestrul, Paraschiv Oprea şi maestrul, Adrian Grigoraş. Anul 2002, este anul în care mă înscriu la Facultatea de muzică din cadrul Universităţii ″SPIRU HARET″, la secţiunea canto – popular, specializarea pedagogie muzicală, absolvind-o în anul 2006, imediat după aceasta înscriindu-mă la masterat în cadrul aceleiaşi universităţi, cu specializarea în Arta muzicală, absolvit în anul 2008.
Din anul 2007, sunt angajat prin concurs la orchestra populară profesionistă FLACĂRA PRAHOVEI, din cadrul Filarmonicii ″PAUL CONSTANTINESCU″ din Ploieşti, având funcţia de solist vocal, orchestra cu care am participat şi particip la foarte multe spectacole, dar colaborez şi cu foarte multe orchestre  si ansambluri din tara fiind invitat la diferite ocazii si spectacole. În prezent lucrez la un material discografic, ce sper să cucerească inimile ascultătorilor de muzică bună, acest material fiind primul album pe piaţa muzicală.
Rep: Ce nu aţi face niciodată în muzica populară?
Traian Frîncu: În muzica populară nu aş vrea sa ajung să cânt melodii dedicate unor persoane cu funcţie sau cu bani şi nu aş vrea să aud o altă întorsătură acestui gen.

Rep: Ce credeţi ca este folclorul?
Traian Frîncu:  Folclorul este seva de frumos cu care noi românii ne hrănim, este cartea de vizită a românilor. Este poate cel mai reprezentativ lucru frumos care ne reprezintă şi în afara graniţelor ţării.
Rep: Ce credeţi că primează: versurile sau linia melodică?
Traian Frîncu:  Ca-n orice melodie, versurile trebuie sa aibă un mesaj, si dacă se poate destul de clar. Trecând la partea de metrică a melodiei bineînţeles că întâlnim astăzi melodii în care metrica melodiei nu corespunde cu textul, nereuşind să dea un înţeles sau mesaj celui care ascultă, de aceea este necesar ca la foarte multe concursuri de gen sa fie chemaţi în juriu oameni de specialitate şi mai ales la comisiile pentru înregistrări la radio aşa cum încă se mai  face astăzi la postul naţional de radio, nemaiavând cuvinte la ce comisii se făceau în trecut, unde folclorul era păstrat cu sfinţenie, specialiştii fiind foarte exigenţi în a aproba o melodie populara spre a fi înregistrată şi fonotecată.
Rep: Daţi-mi exemple de cinci interpreţi de muzică populară care vă vin în minte.
Traian Frîncu: Cei cinci interpreţi i-aş înmulţi poate cu zece, dar pentru a mă încadra întrebării dumneavoastră ar fi: ACHIM NICA, DRĂGAN MUNTEAN, NINETA POPA, MARIA CIOBANU şi IRINA LOGHIN.
Rep: Adresaţi un gând cititorilor noştri mureşeni.
Traian Frîncu: Cititorilor dumneavoastră le-aş transmite acea frumoasă şi sinceră urare de sănătate, pentru că ne trebuie, să-şi păstreze credinţa în Dumnezeu, să încerce să zâmbească atunci când poate le este mai greu şi ca ajutor să le fie şi cântecele mele, iar în inima lor poate există un gram de dragoste faţă de cântecele mele şi de numele meu, TRAIAN FRÎNCU.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s