Mariana Pop: “Folclorul este esenţa românului, inima lui, sufletul pus pe tavă.”


Glasul pământului ne cheamă pe fiecare şi oricât de departe am ajunge tot de acolo de acasă, de unde ne-am început povestea numită viaţă ne luăm surplusul pentru a merge mai departe în momentele dificile. Şi tot de acolo ne luăm cântecul la naştere, cântecul locului, e cheia noastră spre fericire, cheia ce desface uşi închise ale sufletelor triste. De fiecare dată cântecul popular a fost de alinare la necaz şi supărare dar şi cel ce însoţeşte omul în clipele sale frumoase. Vă prezentăm în cele ce urmează o altă poveste a unui om şi a cântecului său. A unui om pe care cântecul l-a atras mereu spre locurile natale şi care a făcut din cântec mai mult decât o pasiune. Mariana Pop s-a născut în satul Vaida Cămăraş, comuna  Căianu, aproape de satul Palatca, judeţul Cluj şi din vatra satului şi-a pus în bagaje cântecul mamei şi al ceteraşilor satului. L-a pus acolo bine, aşa cum cred oamenii locului, că nu se ştie niciodată când ai nevoie de el şi să îi fie la îndemână. După ani la rândul a simţit că trebuie să se ocupe mai mult de moştenirea culturală a zonei natale. Cu Mariana Pop poţi să recreezi peisajul acela de la jocul satului, o dată cu vorba ţăranului din Câmpia Transilvaniei.

Rep: Cărui loc îi spuneţi acasă şi de unde începe povestea cântecului popular?

Mariana Pop: Acasă, pentru mine înseamnă “Câmpia Transilvaniei” în sens larg, iar în sens restrâns – casa părintească din satul Vaida Cămăraş, judeţul Cluj, lângă Palatca, ceteraşilor lui Naţi. Casa în care m-am născut şi am crescut este aşezată în afara satului, „la hotar”, aşa că acolo mă simt într-adevăr în mijlocul naturii.

Rep: Care ar fi principalele trăsături care definesc cântecul zonei pe care o reprezentaţi?

Mariana Pop: Cântecul zonei mele se defineşte prin linia melodică aparte: lină, molcomă, dulce, “purtată”, (de unde şi denumirea pentru jocul de început), dar şi prin ritmul alert al învârtitelor sau jocurilor fecioreşti, prilej de măiestrie şi fineţe ritmică, dar şi coregrafică; de asemenea, se defineşte prin graiul regional specific, cu consoanele înmuiate, cu arhaisme zonale unice şi accente populare inimitabile. Şi aş mai spune eu, iese în evidenţă şi prin încărcătura filosofică a versurilor, care ascund adevăruri adânci, lecţii de viaţă şi foarte multă bună dispoziţie şi împăcare sufletească, aşa cum numai omul simplu, parte integrantă a universului sătesc, le poate avea.

Rep: Cum a intrat muzica populară în sufletul dumneavoastră şi dacă a existat un model artistic după care v-aţi ghidat?

Mariana Pop: Sufletul meu a fost legănat dintotdeauna de glasul mamei, care cânta “prin casă”, torcând, cosând, sau în grădină, sau pe prag, seara, când ne învăţa şi pe noi să cântăm. Şi ne povestea cum a învăţat ea să joace şi ne luam şi noi după povestirile ei, şi, cu timpul, “m-am trezit” că ştim şi noi cânta şi juca, sora mea activând într-un ansamblu artistic de dansuri populare multă vreme. Modelul meu artistic au fost toţi cântăreţii din Transilvania, în primul rând Ana Sântejudean, dar şi Liviu Becichi, Petre Petruse, Vasile Soporan, Cornelia Ardelean… şi mulţi alţii, aceia care, prin glas, sinceritate şi dăruire totală pentru folclor, m-au făcut să tresar când îi auzeam cântând, însă bănăţenii au fost cei care m-au impresionat profund cu doinele: Achim Nica, Mariana Drăghicescu, Iosif Ciocloda şi, mai târziu, Nicoleta Voica.

Rep: Cum vede interpretul de muzică populară satul românesc contemporan? Mai păstrează el tradiţiile care l-au definit?

Mariana Pop: Satul românesc de azi se pare că renaşte şi mă bucur mult pentru asta. Constat cu foarte mare mulţumire că în satele Câmpiei Transilvaniei iau naştere formaţii artistice de jocuri populare (la Palatca, Mociu, Ceanu Mare), care vor prelua şi vor continua tradiţia. M-aş bucura dacă această preluare n-ar fi numai la nivel de scenă, ci chiar să se “reinventeze” jocul la şură (acum la căminul cultural), pentru că, numai trăind efectiv, poţi continua ceva. Am simţit de mult că folclorul este expresia unui mod de viaţă şi mă întristez văzând cum s-a alterat în timp modul de viaţă al ţăranului român, însă va trebui să acceptăm până la urmă schimbările datorate vremurilor pe care le trăim. Important este să menţinem valorile şi specificul românesc, pentru a ne păstra intactă identitatea de neam într-o Europă multiculturală.

Rep: Ale cui doruri le cântaţi? De unde v-aţi cules cântecele?

Mariana Pop: Cântecele mele sunt strict din zona mea de baştină, un areal geografic ce cuprinde satele: Vaida Cămăraş, Palatca cu ceteraşii, Bărăi – satul mamei, Mociu cu “Târgul Secerii”, Soporul cu Vasile Soporan şi ceteraşii lui Şandor. Iar dorurile… cânt dorurile oamenilor de-acolo, bucuria lor şi neîmplinirile, dorurile mamei mele, care se măritase în sat străin, ale mele… cu alegerile greşite sau fericite pe care le-am făcut în viaţă, dar şi cu veselia jocului adevărat, care spulberă toate necazurile. După o sărbătoare cu joc, te simţeai eliberat şi o puteai lua de la capăt.

Rep: Cum priviţi promovarea folclorului, a autenticului în general?

Mariana Pop: Sincer? Cred că se “poluează” foarte mult. Posturile naţionale zis specializate dau un amestec îngrozitor, unde rareori se regăseşte autenticul, iar poporul e derutat. Din păcate, trăim într-o lume a banilor şi, de dragul lor, mulţi şi-ar vinde sufletul, numai să întreacă în audienţă un post concurent. Pe de altă parte, dacă ne gândim că sunt la mijloc nişte oameni care câştigă o pâine… parcă simţim că n-ar trebui să-i judecăm atât de aspru, nu? Noroc cu posturile locale, cum sunteţi şi dumneavoastră, care promovează adevăratul folclor şi valorile tradiţionale autentice. Mi-ar plăcea să fie invers, cei ca dumneavoastră să aibă acoperire naţională. Vorba regretatului prof. Pruteanu: “maneaua – la mahala!” Cred că noi toţi am putea fi mai atenţi cu scara valorilor, astfel încât fiecare să ocupe locul care i se cuvine.

Rep: Vorbiţi-ne puţin despre activitatea artistică. Discuri editate dar şi spectacole şi înregistrări.

Mariana Pop: După cum v-am mai spus, eu sunt mai degrabă un rapsod decât un artist practicant, mai ales datorită pauzei destul de mari pe care am făcut-o, să spunem din cauze obiective şi subiective. De la apariţia albumului “Zi, Naţi, cu cetera!”, am fost invitată de televiziuni locale la emisiuni (TTM – Tîrgu Mureş, NCN, One tv), precum şi la Radio Cluj şi Radio Tîrgu Mureş, emisiuni care mi-au fost de un real folos în promovare. Vreau să precizez că pe mine mă interesează în primul rând ca oamenii să cunoască folclorul minunat din zona mea, prin urmare socotesc că albumul meu, precum şi cel de colinde, realizat cu elevii mei de la Şcoala “Radu Stanca” vor fi nişte documente privind folclorul şi tradiţia Câmpiei Transilvaniei. Momentan, lucrez la un alt album, cu credinţa că va completa seria mărturiilor artistice privind modul de viaţă al ţăranului român din Ardeal şi, mai ales, modul său de a-şi stâmpăra dorurile, amarul şi necazurile. Îmi doresc să lucrez mai departe cu elevii, ca să le inoculez lor dragostea de tradiţii, obiceiuri şi muzică autentic românească, ca să ducă ei mai departe valorile folclorului românesc. Pun  mare pasiune în ceea ce fac, chiar dacă nu mă cunoaşte multă lume, la nivel naţional şi de aceea cred că e de datoria mea să las “o urmă pe pământ”.

Rep: Ce nu aţi face niciodată în muzica populară?

Mariana Pop: Nu aş transforma-o în comercial, nu aş “polua-o” cu nimic. N-aş bagateliza valorile morale, n-aş răsturna scara de valori a ţăranului român, n-aş ridica la rang de virtute viciile care ne macină, tocmai pentru că omul adevărat, chiar fără şcoli înalte, a avut un Dumnezeu, iar acela a fost un Dumnezeu al adevărului, al dreptăţii, al iubirii şi al frumosului. Iar muzica populară e adevărată, sinceră şi frumoasă.

Rep: Ce credeţi ca este folclorul?

Mariana Pop: Folclorul este esenţa românului, inima lui, sufletul pus pe tavă. Este expresia modului de viaţă al ţăranului român de odinioară, acela care era frate cu codrul, dar şi cu boii şi oile şi tot iosagul lui, pe care-l punea pe aceeaşi linie cu propria viaţă. Aţi citit textul “Plăvanii”, dintr-un manual mai vechi de citire de clasa a IV-a? Acolo se exprimă exact ce spun eu acum.

Rep: Ce credeţi că primează: versurile sau linia melodică?

Mariana Pop: Cântecul popular e un tot, un întreg ce cuprinde melodie şi vers, într-o simbioză perfectă. Este valoros numai dacă e luat împreună. Şi e important şi interpretul.

Rep: Daţi-mi exemple de cinci interpreţi de muzica populara care va vin in minte.

Mariana Pop: Cornelia Ardelean, Ana Sântejudean, Ana Ilca Mureşan, Liviu Becichi, Marinela Zegrean… şi mulţi alţii, care sunt modele pentru mine.

Rep: Adresaţi un gând cititorilor noştri mureşeni.

Mariana Pop: Multă sănătate de la Dumnezeu, înţelepciune şi inimă uşoară, ca să poată trece peste şi prin viaţa aceasta. De asemenea le doresc să asculte cântecul strămoşesc, să-l înveţe şi să-l transmită copiilor şi nepoţilor. Hristos a înviat! Le doresc un an bun, o primăvară luminoasă, o vară caldă, o toamnă plină de roade şi o iarnă senină, aşa cum merită toţi oamenii cu suflet frumos! Vă mulţumesc dumneavoastră şi vă doresc emisiuni de succes, cu interpreţi care să ajungă la inima publicului!

A consemnat Mihai Teodor Naşca

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s