Ionela Moruţan:”În momentul în care doinesc, trăiesc!”


Tânăra solistă de muzică populară, Ionela Moruţan s-a născut într-o zi de 22 noiembrie, în localitatea Urmeniş  din judeţul Bistriţa Năsăud. Moştenitoare a talentului de la mama sa, Saveta, Ionelei Moruţan i s-a dus vestea, nu numai până la Cluj, aşa cum spune în unul din cântecele sale. A reuşit să ajungă la sufletele iubitorilor de folclor din întreaga ţară şi chiar din străinătate. Este absolventă a Şcolii de Arte din Tîrgu Mureş, clasa regretatului profesor Vasile Conţiu şi cred că, de acolo de sus unde se află maestrul acum este mulţumit de fosta sa elevă. Ionelei i-a dat Dumnezeu har, şi poate şi cântecele o avantajează, cunoscută fiind pentru interpretarea deosebită a doinelor. Reprezintă Câmpia Transilvană, o zonă de interferenţă, iar primul album l-a realizat cu orchestra condusă de  dirijorul Stelian Stoica de la Sibiu. În cântecele sale se vor regăsi nu numai mureşenii şi bistriţenii ci toţi cei care o vor auzi pe Ionela cântând. Şi pentru că pe 22 noiembrie a fost ziua ei de naştere, îi urăm şi noi “La mulţi ani”!

Rep: Ionela Moruţan, de o bună bucată de vreme eşti târgumureşeancă, însă originile tale se află la Urmeniş. Unde te simţi acasă şi unde este locul căruia îi spui “acasă”?

Ionela Moruţan: Acasă mă simt oriunde şi printre bistriţenii mei dar şi în Tîrgu Mureş. În Tîrgu Mureş stau de aproape 21 de ani. Din punct de vedere artistic, judeţul Bistriţa Năsăud este mai aproape sufletului meu, pentru că iubesc mai mult zona Bistriţei decât cea a Mureşului. Îmi amintesc şi acum, chiar dacă au trecut câţiva ani buni de satul în care m-am născut, de oamenii din sat, de copilăria mea. Îmi aduc aminte de momentele în care mama făcea pâine, acea pâine bună de care îmi este şi acum dor.

Rep: Deşi cânţi de o bună bucată de vreme, lumea te-a remarcat doar în ultimii ani. Cum ai ajuns să cânţi, ce te-a determinat şi mai ales cine te-a determinat să faci acest lucru ?

Ionela Moruţan: Eu moştenesc glasul de la mama mea şi ea a cântat odinioară, dar aşa a fost viaţa. Ea s-a căsătorit cu tatăl meu şi având patru fete nu a mai putut cânta. Cânta în corurile bisericii, la serbările care se făceau în sat are şi acum o voce deosebită şi mă sprijină din toate punctele de vedere. De mic copil de pe la grădiniţă jucam teatru, dar de cântat m-am apucat mai târziu. Eram în clasa a IX-a şi m-am înscris la Clubul elevilor, dar bineînţeles la muzică uşoară. Pe vremea aceea cântam muzică uşoară. Mama mea nu m-a lăsat, a spus că e pierdere de vreme şi până la urmă am zis hai să încerc cu muzică populară să văd dacă într-adevăr merge. Şi domnul profesor Căpriţa mi-a spus şi îmi aduc şi acum aminte cuvintele sale: “Ionela, dacă ştiam că tu cânţi atât de frumos nici nu te lăsam să mai cânţi muzică uşoară!” I-a plăcut întotdeauna şi felul meu de a fi dar şi modul în care interpretam doina.

Rep: Ştiu că eşti foarte apreciată pentru interpretarea doinelor în special. Ce simţi în acele momente, pentru că doina nu este numai un cântec, este trăire ?

Ionela Moruţan: Ai dreptate. În momentul în care doinesc trăiesc. După părerea mea un solist care nu doineşte nu este solist. Este un pic mai greu să doineşti, dar în momentele acelea efectiv trăieşti intens tot ce te înconjoară, trăieşti intens în adevăratul sens al cuvântului în timpul interpretării unei doine.

Rep: Care ar fi lucrurile pe care ar dori să le cunoască un interpret de muzică populară fie el la început de drum sau chiar consacrat ?

Ionela Moruţan: Ar trebui să nu se abată de la originalitate, să cunoască foarte bine zona de unde vine, să nu se abată de la autentic şi întotdeauna să îşi cunoască “lungul nasului”.

Rep: Urmenişul prin valorile sale ţi-au creat un repertoriu. Cui ar trebui să îi mulţumeşti din acest punct de vedere ?

Ionela Moruţan: Părinţilor mei, Saveta şi Ioan Moruţan şi în special mamei mele căreia am să-i mulţumesc toată viaţa mea. Ea mi-a făcut şi costumele populare, am cules folclor împreună. Şi acum îmi mai spune să mergem pe la diverşi oameni care mai deţin folclor autentic. Printre cei care mi-au dat piese sunt Măriuca şi Rere, ceteraş din Urmeniş, de la care am cules doina “Greu îi doamne în astă lume” şi încă trei piese de pe primul meu album şi căruia îi transmit multă sănătate.

Rep: Provii dintr-o zonă de interferenţă între judeţele Mureş şi Bistriţa Năsăud. Cu ce contribuie locuitorii din acea parte a ţării la lada de zestre a Ardealului ?

Ionela Moruţan: În vremea tinereţii mamei mele, în satul Urmeniş exista o formaţie de dansuri, a căror membri au acum o vârstă înaintată. De sărbătorile de Paşti, când am fost anul acesta în Urmeniş am văzut că ei se întâlnesc, fac repetiţii şi vor să îşi facă şi costume populare. În acea zonă se joacă Bărbuncul şi cred că aşa cum se joacă la noi în sat nu se joacă nicăieri.

Rep: În ceea ce priveşte realizările profesionale mergi după principiul puţin şi bine sau te ghidezi după alte principii ?

Ionela Moruţan: Primul meu album “Judecată-s mamă eu” a apărut în 2003. Mai am un album cu colinde, editat împreună cu colegele mele Maria Butilă, Violeta Man, Maria Moldovan şi Livia Sorlea şi cu acelaşi grup am scos şi un album de muzică religioasă. Eu nu vreau să scot cantitate ci calitate. Mă întreba lumea de multe ori de ce nu mai scot un album, întrucât este o distanţă destul de mare de la editarea primului. Încă nu sunt pregătită. Sper ca al doilea album să fie mai bun decât primul.

Rep: În viaţa de zi cu zi încerci să alini durerile trupeşti. Pe scenă încerci să alini durerile sufleteşti ?

Ionela Moruţan: Pe scenă trăiesc momentul, cântând trăiesc momentul şi de multe ori mă pun în situaţia oamenilor. Am fost întrebată de ce am texte atât de triste ? Nu că aş fi suferit eu în viaţă dar aşa le-am cules şi le trăiesc eu cântând.

Rep: Care este cel mai important lucru pe care ţi-l doreşti ?

Ionela Moruţan: Deocamdată vreau să îmi termin facultatea şi să dea Dumnezeu să fie bine pe mai departe.

Rep: De unde ai costumele şi cine te-a ajutat să le procuri ?

Ionela Moruţan: Am acasă în jur de 20 de costume din care un singur costum este cumpărat restul sunt primite şi vreau să le mulţumesc tuturor femeilor care mi-au dăruit “comoara” lor. Costumele sunt din diverse zone.

Rep: Ce obicei ţi-a rămas în suflet şi care ţi-a rămas în suflet ?

Ionela Moruţan: Mi-amintesc de cele mai multe ori de Crăciunul din copilărie, care erau cele mai frumoase clipe. Îmi amintesc că mergeam la colindat cu colegii de clasă, cu vecinii, îmi amintesc de mama care gătea sarmalele de Crăciun. Chiar dacă se gătesc sarmale pe parcursul anului nu sunt aşa de gustoase ca cele de Crăciun. Una dintre colindele arhaice întâlnită în Urmeniş este “În cele tri părţi de lume”, culeasă din Silivaşu de Cîmpie de la Ioan Tomşa, care se găseşte şi pe albumul de colinde.

– interviu realizat in  decembrie 2006-

A consemnat Mihai Teodor Naşca

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s