Izidor Tudoran: “Cred că fără folclor nici nu am exista!”


A consemnat Mihai Teodor Naşca

Născut pe Valea Gurghiului, interpretul de muzică populară Izidor Tudoran – Dorel aşa cum îi spun prietenii – şi-a petrecut copilăria la Vătava. A ajuns să cunoască nume importante ale folclorului, însă toate reuşitele i se datorează. Cu o voce caldă şi texte pe măsură, Izidor Tudoran a reprezentat folclorul mureşean la nivel naţional. Acum se pregăteşte pentru un nou album însă amintirile sunt vii, trăite parcă ieri. A adunat un număr de peste 80 de piese în repertoriu, iar cele imprimate pe vinil le-a pus pe CD –uri. L-am reascultat pe Izidor Tudoran după o perioadă mai lungă şi dintr-o Românie europenizată am ajuns din nou într-un sat din Câmpia Transilvaniei, când un pick-up răsuna de cântările lui Izidor.

Rep: O parte de lume spune că sunteţi de pe Valea Gurghiului, alţii spun că sunteţi din Vătava. De unde este Izidor Tudoran şi care este povestea lui ?
Izidor Tudoran: M-am născut în comuna Ibăneşti, în data de 29 ianuarie 1950. Tata era pădurar în Ibăneşti, iar mama era din Şerbeni. După un an şi opt luni, părinţii au divorţat, iar noi fiind doi fraţi, pe mine m-a luat tata, iar fratele mai mic a rămas cu mama. Tata a plecat apoi în Vătava şi până la 14 ani am crescut în Vătava. De mic copil cântam la fluier, înainte de a merge la şcoală. Când era jocul în sat eu stăteam pe lângă muzicanţi, când era pauză băteam la ţambal, luam vioara în mână. În vremea când eram în clasa a doua a venit Paul Tornea, prieten fiind cu tata şi a vrut să mă ducă la Bucureşti, însă tata nu a fost de acord cu acest lucru. În schimb a vorbit cu Victor Radu şi m-a dus să cânt la vioară. Ştiam să cânt cu două degete şi m-a rugat să cânt şi cu celelalte degete. Eu m-am speriat  şi am luat-o prin Dumbrava, prin zăpadă şi am ajuns înaintea lui tata acasă.
Rep: Practic aţi început la instrumente, dar când aţi început să cântaţi vocal ?
Izidor Tudoran: În timpul şcolii generale, cântam la serbări, iar la vârsta de 14 ani am plecat din sat în Reghin, unde am început la IRUM, unde lucram. Am plecat apoi la Casa de Cultură din Reghin, unde am intrat în orchestră, unde cântam la vioară dar şi vocal. Apoi la Montaje literare m-am întâlnit cu Maria Costea Lircă. Am urmat apoi Liceul Pedagogic, am plecat în armată unde soldat fiind am colaborat cu Ansamblul “Ciocârlia”. Tare mult i-a plăcut lui Ion Cristoreanu de mine şi tot mă lămurea ca să rămân în Bucureşti. Eu fiind copil de la ţară i-am spus că nu pot rămâne. Cristoreanu mi-a spus: “tu dacă rămâi în Bucureşti din tine iese cântăreţ mare”! În 1972 am venit la Tîrgu Mureş, la Ansamblul Combinatului “Azomureş”, “Şireagul” şi era o concurenţă foarte mare între ansamblurile întreprinderilor. Prin 74-75 am făcut înregistrări la Radio Cluj, cu Dumitru Vârtic. Am mers  la acesta, i-am spus că nu am recomandări de la nimeni, nu ştiu cum se procedează dar aş vrea să cânt. M-a pus să cânt un fragment de doină, învârtită şi purtată şi am rămas îngheţat că aşa de repede s-a terminat audiţia. Mă gândeam că nu i-a plăcut. Mi-a spus apoi: “du-te acasă, înregistrează câte o strofă pe bandă de magnetofon, textele bătute la maşină în patru exemplare şi mi le trimiţi. Dar melodii de-ale tale. Tu dacă vrei să fii cineva să-ţi cânţi melodiile tale”. Am venit acasă şi am pus 12 melodii pe bandă şi după două săptămâni m-au chemat la înregistrări. După un an au început să fie cunoscute piesele, mai ales “De la târg şi până acasă”. Radio Bucureşti s-a interesat atunci care sunt interpreţii din Ardeal mai buni. Printre ei erau Fraţii Filip, Liviu Becichi, Nicolae Bondoi şi eu. La Radio Bucureşti a fost o problemă la textul cântecului “Cătălină, Cătălină”, întrucât în acea perioadă textele trebuiau să fie educative. Dirijorul orchestrei, George Vancu mi-a spus: “Dorele, dacă până mâine dimineaţă vrei să imprimi melodia “Cătălină, Cătălină” trebuie să îi schimbi textul neapărat. L-am schimbat şi mi-au spus că e un text extraordinar şi aşa am imprimat cel de-al doilea album.
Rep: Dorurile cui le cântaţi ? De unde vă culegeţi textele şi melodiile ?
Izidor Tudoran: Fiecare se fereşte să spună un mare adevăr. Culegem, culegem, dar şi înainte cineva a trebuit să facă ceva. Un text sau o melodie o faci după ce cunoşti foarte bine zona, după ce baţi acea zonă ani de zile. Având contact cu oamenii şi obiceiurile deja îţi intră în sânge şi crescând cu muzica populară şi majoritatea textelor îmi aparţin.
Rep: V-aţi făcut un calcul câte piese aveţi în repertoriu ?
Izidor Tudoran: Drept să spun nu am căutat niciodată să fac un lucru la kilogram. În anii aceştia am adunat 70-80 de cântece de-a mele.
Rep: V-a preluat vreun tânăr interpret piesele din repertoriu ?
Izidor Tudoran: Cu regret trebuie să spun că am auzit că unii au mai preluat din piese şi nu m-ar supăra deloc, ba chiar mi-ar face plăcere dacă le cântă, să respecte munca mea. Să nu le ciufulească aşa cum se spune. O dată ce melodia este cunoscută, un cântec este cunoscut şi textul este schimbat, îşi pierde din calitate, piesa nu mai are valoare.
Rep: Care credeţi că sunt piesele muzicale prin intermediul cărora publicul va asociază şi vă recunoaşte ?
Izidor Tudoran: Cred că e vorba de “Cătălină, Cătălină”, “De la târg şi până acasă”, “Stau pe prispă mă gândesc”, “În coasta Hodacului”, “Ieşi mândruţă în fereastră”, “Mureşeancă, şorţ cu flori”, “Pe Valea Mureşului”, “Pe Valea Gurghiului”, “Mă uit roată pingă masă”, cred că toate sunt cunoscute.
Rep: Vreau să le transmiteţi câteva gânduri tinerilor interpreţi de muzică populară.
Izidor Tudoran: Fiecare părinte îşi iubeşte foarte mult copilul şi vrea neapărat să îl vadă mare artist. Eu zic însă cu nu e bine să fie forţaţi copii de mici să cânte în diverse locuri. E un lucru frumos dar acest fapt le ia din timpul de joacă. Peste ani îşi dau seama că le lipseşte ceva, iar părinţii ar putea constata că, copiii ar putea să urască cântecul, pentru că atunci când trebuiau să se joace şi-au pierdut timpul de joacă cântând. Eu le spun tinerilor şi copiilor mei cu ce probleme se vor lovi în viaţă, căci lumea cântatului nu este uşoară. Să îi asculte pe toţi interpreţii şi de la fiecare interpret să ia ceea ce crede că i se potriveşte. Să vadă ţinuta scenică, caracterul omului.
Rep: Este vreun tânăr interpret din judeţul Mureş pe care îl vedeţi ajungând un mare nume ?
Izidor Tudoran: Sunt mai mulţi tineri, dar cel care e acum pe val, cum se spune  este Ciprian Istrate. După câte îl cunosc eu e un om bun, cu o voce bună şi până acum am auzit numai cântece frumoase.
Rep: La ce vă gândiţi când spunem folclor ?
Izidor Tudoran: Folclorul ne caracterizează pe noi. Un popor se defineşte prin tradiţii, prin obiceiuri şi fiecare trece prin sufletul omului. Cred că fără folclor nici nu am exista!  Orice eveniment din viaţa noastră fără folclor nu se poate!

10/02/2007

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s