Livia Sorlea: „Publicul este cel care te ridică sau te coboară şi te situează pe treapta pe care trebuie să fii!”


Cântecul Liviei Sorlea te duce cu gandul mereu la un colţ de rai, pierdut pentru o vreme, te duce cu gândul la zilele bune de care avem parte cu toţii. Cu vocea-i caldă Livia Sorlea ne duce cu gândul acasă la ea, în Dumbrava, comuna Vătava. Îşi părăseşte satul natal la doar 18 ani şi devine târgumureşeancă. Câştigă un concurs în urma căruia devine tânără „moştenitoare” a cântecului popular. Moşteneşte talentul de la părinţii săi, Rafila şi Aurel, oameni ce animă culturatra diţională în localitatea Dumbrava. Este absolventă a Şcolii Populare de Artă din Tîrgu Mureş la clasa profesorului Vasile Conţiu. Pe lângă zona Văii Mureşului Superior pe care o reprezintă, Liviei îi mai place şi Banatul dar şi Mehedinţiul.

Rep: Ce amintiri te leagă de lumea satului. Cum vede un om care se află de ceva ani la oraş, lumea satului în care a copilărit ?

Livia Sorlea: Ce amintiri mă leagă de sat….Sunt multe. Fiind plecată de 18 ani din sat (Dumbrava n.r.), a trecut destul de mult timp şi îmi amintesc cu plăcere de copilărie. Dumbrava este un sat frumos de la poalele muntelui. Despre locuitorii acestui sat pot spune că sunt nişte oameni minunaţi, ţărani în adevăratul sens al cuvântului, care ştiu să şi muncească, ştiu să îşi drămăluiască treburile pe lângă casă, aşa cum pot ei mai bine dar sunt şi ţărani emancipaţi. Pot folosi şi acest cuvânt pentru a-i descrie. Democraţia a ajuns şi în satul Dumbrava.

Rep: Când vine vorba de satul tău, ce îţi vine minte prima dată când te gândeşti la locurile unde ai copilărit. De ce îţi aduci aminte cu mare plăcere ?

Livia Sorlea: Nu ştiu dacă este vreun lucru anume care îmi vine prima dată în minte. Bineînţeles că în primul rând îmi sunt în minte părinţii mei. Părinţii, bunica mea care mai este printre noi şi bineînţeles toţi oamenii aceia minunaţi pe care îi ştiu, gospodari, cu bun simţ, gospodari. Pot spune că au toate calităţile unui ţăran adevărat.

Rep: Ai fost una dintre câştigătoarele concursului “Moştenitorii”, concurs organizat de Televiziunea Română la Tîrgu Mureş. De atunci au trecut câţiva ani şi se spunea atunci că laureaţii acestui concurs vor fi sprijiniţi să se afirme. Care a fost  drumul tău de la câştigarea acelui concurs şi până în prezent, evident prin prisma talentului folcloric ? Cât de mult crezi că a contat acest lucru şi ce piedici ai întâlnit ?

Livia Sorlea: La piedici nu vreau să mă gândesc. Au trecut şapte ani  a fost un lucru minunat ce s-a întâmplat atunci. Am câştigat locul I, la concursul “Moştenitorii”, a fost de fapt rampa mea de lansare. A fost prima treaptă, care mi-a adus multe satisfacţii, am reuşit să îmi înregistrez un album propriu şi cu colegele mele. La piedici nu vreau să mă gândesc, în toate domeniile sunt greutăţi, la fel este şi cu muzica populară. Dar dacă vrei ceva din tot sufletul şi îţi propui să reuşeşti, mai şi un pic de talent, noroc şi ambiţie eu zic că poţi reuşeşti.

Rep: Ai avut un drum mai uşor fiind o câştigătoare la acel concurs ?

Livia Sorlea: Da pot să spun că da. A fost ca o etichetă, pentru că am fost câştigătoare la acel concurs, însă aşa cum am mai spus nu ajunge să câştigi un festival trebuie să munceşti mult şi continuu.

Rep: Ce crezi că este mai important pentru un cântec: melodia sau versurile ?

Livia Sorlea: La unele piese contează 80 la sută textul şi 20 la sută melodia, la altele 50 la 50. Acum depinde şi de cel care ascultă şi de dorinţa de moment a acestuia. Eu spun că întotdeauna, textul e cel care transmite, care te aduce mai aproape de cel la care te adresezi.

Rep: Şi cam ce crezi că transmit versurile cântecelor mureşene ?

Livia Sorlea: Din totdeauna în cântece şi în special în cântecele populare  se vorbeşte de jale, de dor, de dragoste. Făcând referinţe acum la albumul meu şi piesele mele am cântece de dor, de joc şi doină. Ca să poţi să te adresezi tuturor, eu cred că trebuie să cuprinzi toate genurile.

Rep: Trăim într-o eră a libertăţilor extreme sau prost înţelese. Iată muzica populară şi-a găsit în ultima perioadă canale multe de a ajunge la telespectator şi ascultător. Crezi că publicul ar trebui să aibă ultimul ciur al alegerii valorilor ?

Livia Sorlea: Publicul este cel care selectează ultimul pentru că sunt anumite posturi tv private unde primează banul. Publicul este cel care te ridică sau te coboară şi te situează pe treapta pe care trebuie să fii.

Rep: Lumea satului a fost plină de obiceiuri şi an de an se mai pierd, unul câte unul. De ce obicei îţi aduci aminte cu mare drag şi care şi-a mai pierdut cu timpul din valoare ?

Livia Sorlea: Îmi amintesc cu mare drag de un obicei de Crăciun: Turca. Din fericire nu a dispărut şi mă bucură acest lucru. Pot spune însă că nu mai este trăit cu aceiaşi intensitate ca pe vremurile când eram eu mică. Tinerii din sat, în Postul Crăciunului pregătesc turca, o împodobesc. Tot acum îşi “arhoneau” – tocmeau –  muzicanţii pentru jocul de Crăciun. În seara de Ajun se pornea de la casa preotului şi fiecare casă era colindată de către turcă. Era un obicei foarte frumos.

Rep: Dar care ar fi motivul pentru care pierdem rând pe rând obiceiurile străbune? Este cumva de vină şi globalizarea sau nu mai avem interes în păstrarea tradiţiilor ?

Livia Sorlea: Tinerii de la sat mai au încă dragoste faţă de folclor şi de obiceiuri. Până la urmă ei tot reuşesc să păstreze tradiţiile noastre chiar dacă acum poate sunt atraşi de către alte lucruri mai moderne.

Rep: Spune-ne câteva cuvinte despre albumul pe care ai reuşit să îl editezi.

Livia Sorlea: Albumul a fost realizat la un studio din Zalău, poartă numele “Câte păsări codrul are”. Este de fapt şi piesa care m-a făcut pe mine cunoscută şi l-am înregistrat cu Ansamblul Profesionist “Mureşul” din Tîrgu Mureş. Albumul se adresează tuturor iubitorilor de folclor. Au trecut cinci ani de la realizarea acestui album şi am început să muncesc la un alt album.

Rep: Cine te-a îndrumat în acest domeniu şi mai ales cu-i îi datorezi foarte mult ? Cine a fost mentorul tău ?

Livia Sorlea: “Vinovaţi” că eu sunt unde sunt, sunt părinţii mei care mi-au dat viaţă. Fac parte dintr-o familie de mari iubitori de folclor. Pe vremuri la noi în sat era o formaţie de fluieraşi, iar dirijorul şi mentorul acelei formaţii era bunicul meu. Vocea o moştenesc de la mama mea Rafila Sorlea . Părinţii mei, Rafila şi Aurel au fost primii mei îndrumători. Am absolvit Liceul de Artă din Tîrgu Mureş şi Şcoala Populară de Artă cu prof. Vasile Conţiu. Nu am avut un idol în muzica populară. Am vrut să nu imit pe nimeni, cu toate că îmi plac foarte mulţi interpreţi .

Rep: Dacă ai fi să alegi o altă zonă folclorică din România, care ar fi aceea ?

Livia Sorlea: Îmi plac două zone deopotrivă: Banatul şi Mehedinţiul.

Rep: Ce crezi că ar trebui să cunoască mureşenii despre Livia Sorlea ?

Livia Sorlea: Faptul că în viaţa de zi cu zi am o activitate cu totul diferită de folclor, acesta mă ajută să fiu eu.

A consemnat Mihai Teodor Nasca

– aprilie 2007 –

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s