Gheorghe Palcu: ʺFolclorul este tot ce are poporul acesta mai frumos și mai sfânt. ʺ


Gheorghe Palcu s-a născut pe 29 noiembrie 1942, în localitatea Band din județul Mureș. Este absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, Secţia Pedagogie-dirijat. A desfășurat o activitate intensă în cadrul Radiodifuziunii și Televiziunii Române ca redactor și realizator de emisiuni în perioada 1970 – 2006. Astfel, poate că vă amintiți de emisiuni precum Viața Satului, Hora Satului, Tele-discul muzicii populare sau Medalion de interpret. Încă din timpul facultății face culegeri de folclor prin Bucovina, Maramureş, Bihor, nordul Olteniei,Câmpia Transilvană, pe urmele lui Béla Bartók şi Constantin Brăiloiu (1965–1973). Culegerile sale cuprind piese din repertoriul tradiţional de cântece şi jocuri şi cel al sărbătorilor de peste an, inclusiv colinde. Deși își dorea să devină interpret de operă, având calități în acest sens a ales totuși folclorul, ocupându-se de acest subiect în cel mai serios mod. O poveste de viață și prietenie veți afla în interviul de mai jos, interviu realizat cu ocazia uneia dintre vizitele domniei sale acasă, la Band.

Rep: Cărui loc din lumea asta îi spuneți  ̋̋acasă̋?

Gheorghe Palcu: Acasă pentru mine înseamnă orașul în care am crescut: Tîrgu Mureșul, în care m-am format ca om și ca tânăr, dar acasă este în primul rând comuna mea natală, Band, comună cu trimiteri istorice deosebite, având în vedere că de comuna Band se leagă numele marelui pașoptist, istoric și scriitor al Academiei Române, cel care a fost Iosif Hodoș. Sunt mândru că m-am născut acolo la Band, mă leagă  enorme amintiri, acolo îmi sunt părinții înmormântați la Band, acolo avem casa părintească. În momentul în care revin acasă, primul lucru pe care îl fac este să mă descalț și să mă plimb prin ograda unde am copilărit, să simt pământul sub picioare și să mă încarc de energia părinților și străbunilor mei, a pământului unde am văzut lumina zilei și unde am intrat în această viață de care noi încă ne mai bucurăm.

Rep: Cât de mult își pune amprenta, locurile copilăriei asupra evoluției noastre ulterioare, chiar și în domeniul cântecului popular?

Gheorghe Palcu: Nu este o noutate ceea ce spun. Vreau să ne gândim la marii noștri poeți, scriitori, toți  fac trimiteri la satul în care s-au născut. Este și o romanță foarte frumoasă  ̋̋În satul în care m-am născut̋. Satul înseamnă totul, orașul, ca să îl pararazez pe Blaga este o invenție! Satul este matca motrice în care s-a format cultura acestui popor. De sat se leagă enorm de multe, întreaga  existență a noastră.

Rep: Să ne întoarcem la momentul în care ați întâlnit muzica populară și aș dori să ne spuneți cum s-a produs această întâlnire?

Gheorghe Palcu: Născându-mă la țară am intrat în lumea cântecului, pe care îl cântau și părinții și frații mei mai mari, a jocului, a obiceiurilor tradiționale legate de marile sărbători, de marile evenimente din viața omului. Am urcat pe gardul bisericii să văd cum vine nunta, cum intră mireasa în biserică, să vedem jocul miresii din fața bisericii. Acum nu cred că se mai fac jocuri la Band. Au dispărut foarte multe dintre aceste tradiții. Ceea ce intenționez să fac în viitor, în cântecele pe care vreau să le înregistrez fac această invitație la jocul miresei, la Călușerul ardelenesc, am creat un text pentru unul dintre cele mai vechi dansuri culese aici în Ardeal și anume Banu Mărăcine, înregistrat în 1528. De atunci și până acum nu s-a gândit nimeni să îi facă un text. Eu i-am făcut un text foarte frumos.

Rep: Să revenim la întâlnirea cu folclorul…
Gheorghe Palcu: Eu am intenționat să mă fac cântăreț de operă, pentru că aveam toate calitățile necesare pentru a deveni cântăreț de operă, dar chiar în al doilea an de facultate, un bun prieten, Ilie Baciu care era cântăreț de operă, la clasa de operă m-a dus la maestru Goangă care m-a ascultat li a spus: ̋ vai de când vreau să întâlnesc această voce de tenor dramatic ̋! O voce bună pentru roluri precum Othello, roluri grele. Dar spunea, ca să te iau trebuie să treci prin mâna doamnei Florescu, care costa însă 1200 de lei să trec prin mâna domniei sale, ori eu nu aveam atâția bani. Ea era șefă de catedră. Așa că am rămas folclorist, iar din anul al doilea am început culegerile de folclor.

Rep: Când puteți spune că ați trecut de la amatorism la profesionalism, când a venit recunoașterea oficială a talentului?

Gheorghe Palcu: În anii de studenție am început să cânt cu Orchestra Grigore Preoteasa, dar momentul teribil a fost acela în care eu am intrat ca solist al Ansamblului Ciocârlia din București, în anul trei de facultate. Din 380 de candidați am rămas cinci pentru etapa următoare. Era Ion Dolănescu, Elena Merișoreanu, Pușa Poenaru, Gheorghe Mureșan din Iclănzel și eu. Gheorghe Mureșan și Ion Dolănescu erau militari în termen și în timpul lor liberi erau folosiți ca soliști ai Ansamblului Ciocârlia. Dar momentul în care m-am desprins cu adevărat a fost în februarie 1970 când eram solist al Ansamblul Uniunii Sindicatelor. M-au trimis la Festivalul Internațional din   Agrigento – Sicilia. Acolo au participat 17 ansambluri, eu am plecat din țară, alături de Elena Merișoreanu  cu ansamblul Junii Sibiului. Elena Merișoreanu a câștigat cu ocazia asta trofeul pentru frumusețe. În etapa a treia  am cântat într-o sală de cinema fără microfoane și am cântat Horă Lungă din Maramureș, culeasă de mine din comuna Dragomirești, de pe Valea Izei și Cântecul găinii din Maramureș. La Cântecul găinii am tradus o strofă în limba italiană. Atunci mi s-a decernat medalia de aur și mi-am dat seama că pot să fiu un profesionist. Venind în țară m-am văzut cu Gheorghe Zamfir și cu Ion Cristoreanu. I-am povestit lui Cristoreanu ce am pățit, iar el a zis ̋ Măi Ghiță tu ești cântăreț cu voce ̋  și atunci mi-am dat seama că eu pot să fiu un profesionist.

Rep: Care dintre cele două pasiuni de realizator tv sau interpret v-a adus mai multe satisfacții?

Gheorghe Palcu: Această profesiune de realizator necesită o pregătire foarte mare. Trebuie să ai cunoștințe din mai multe domenii. Profesia de interpret am făcut-o tot timpul pe lângă cealaltă de redactor și realizator de emisiuni la radio și televiziune. Până în 1990 nu mi s-a dat voie să cânt, decât foarte puțin, dar eram totuși solicitat să cânt și am cântat cu maestrul Budișteanu la Sala Palatului și prin alte locuri. Cartea mea de vizită era vocea și interpretarea. Eu făceam succes și asta îmi aducea și o bucurie sufletească dar aveam și cealaltă bucurie, pentru că aveam leafa mică, iar astfel mai câștigam câte un bănuț.

Rep: Câte melodii ați reușit să imprimați în acești ani de când cântați muzică populară?

Gheorghe Palcu: Zamfir tot timpul îmi spune că ar fi trebuit să am cel puțin zece CD uri, iar Dolănescu, marele meu prieten îmi spunea  ̋   păcat, păcat… i-ai făcut mari pe toți și de tine nu ai avut grijă? ̋   Totdeauna când mă prezenta Dolănescu, când la el în casă se făceau niște întruniri frumoase de sărbători, spunea  ̋  și acum vi-l prezint pe Ghiță Palcu, vocea de aur a Ardealului  ̋̋ . Ei vocea asta  a Ardealului nu are înregistrate decât vreo 30 de cântece și romanțe am înregistrat  în 2009, un număr de 17 romanțe înregistrate cu eternul prieten Gheorghe Zamfir, la pian. Cu el intenționez să înregistrez un album în memoria unui mare prieten al meu, care în 2011 ar face 100 de ani, profesorul și oboistul Pavel Tornea, născut în satul Pietriș, comuna Deda. În amintirea acestui oboist, tatăl oboiștilor, prim oboist al Filarmonicii din București timp de peste 20 de ani, care a cântat cu cei mai mari dirijori ai lumii și de la fiecare are referințe dinte cele mai frumoase.

Rep: Cum ați defini folclorul?

Gheorghe Palcu: Pofesorul meu de filozofie din Conservator totdeauna ne spunea să ne ferim de definiții și de superlative. Întotdeauna m-am ferit să spun ˮ cel mai… ˮ Chiar acest geniu al neamului care se numește Gheorghe Zamfir  este autor a 180 de CD uri, având în lume șapte sute de miloane de albume vândute, fiind pe locul patru în lume și a cântat dousprăzece genuri muzicale. Mă feresc de superlative… Folclorul este tot ce are poporul acesta mai frumos și mai sfânt. De la el au plecat toți: Enescu, marele și inegalabilul Eminescu, Coșbuc, Brâncuși, Blaga.   Poporul acesta se confundă cu tradiția populară și folclorul. Păcat este să lăsăm cântecul popular, jocul pe mâna unor mercenari și pe mâna unor nechemați, care de dragul banului fac niște compromisuri care nu știu cât timp o să le mai înghită cei mulți.

Rep: Spuneți-mi cinci interpreți de muzică populară care vă vin în minte atunci când spunem muzică populară.

Gheorghe Palcu: Aș începe cu acest inegalabil, Gheorghe Zamfir, care are și un disc vocal, jonglează cu vocea, dacă mi se permite acest termen, cântă pe patru octave. Pentru el, muzica înseamnă rugăciune. Ascultați tonul naiului lui Zamfir și vedeți că are în el o sfințenie. Este inegalabil pentru că el prin întreaga lui structură sufletească este un om foarte credincios. După Zamfir l-aș menționa pe acest Ion Dolănescu, care cânta frumos și  Ardeal și Banat și romanțe și cântece de petrecere, care avea o dulceață în voce și era un mare creator de cântece. Un mare interpret este un mare creator, el recrează cântecul popular. Apoi ar fi Maria Tănase, care este de referință. Urmează Maria Lătărețu, Ion Cristoreanu, iar lista continuă. Sunt încă foarte mulți interpreți de primă mărime. Noi trebuie să fim mândrii că îi avem. Trebuie respectate repertoriile înaintașilor  pentru că acestea sunt intangibile, trebuie să rămână așa cum au fost înregistrate. Să facă bine tinerii interpreți, care au har de la Dumnezeu, au voci frumoase și au înfățișare plăcută să facă bine să pună mâna pe carte, să citească foarte mult să aibă profesori de canto, să aibă dirijori foarte buni, ca împreună să își facă un repertoriu personal și să nu atenteze la repertoriile consacrate. Doina este cea care ne caracterizează, care ne definește, doina care a cam dispărut din repertoriile emisiunilor noastre, din nefericire. De asta zic, domnule Mihai, tu care ești inginer și de dragul acestei culturi tradiționale te-ai apropiat de sufletul acestui popor prin faptul că dumneata realizezi emisiuni de folclor. Întotdeauna să nu lipsească doina și romanța din programele pe care dumneata le alcătuiești!

A consemnat Mihai Teodor Nașca

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s