Eugen Pistol: ʺ Folclorul este urma lăsată pe pământ de fiecare sat în parte. Totalitatea urmelor acestea formează folclorul! ʺ


Pentru Eugen Pistol, centrul Universului se află în Cheile Cibului, comuna Almașu Mare din județul Alba, chiar dacă venirea sa pe lume s-a produs în Deva, în 14 martie a anului 1960. Studiile muzicale încep prin clasa a patra și sunt continuate de-a lungul anilor. Urmează două facultăți, ambele de inginerie, prima la Petroșani – Universitatea Tehnică, cu specializarea minerit, iar a doua, Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, unde studiază cadastrul. În 1983 câștigă la Tîrgu Mureș la Festivalul Artei și Creației Studențești, premiul III, la categoria muzică populară. Dorința tatălui său a fost ca Eugen să devină un bun instrumentist.  După câțiva ani de stagiatură la București se întoarce în Ardealul natal, la Orăștie, iar în perioada 1995-1997, urmează Școala Populară de Artă, după șapte ani de întrerupere în domeniul muzicii populare. Din 1997 și până în 2004 a reușit să editeze trei albume de folclor, un album cu colinde și altul cu muzică ușoară. Interpretul de muzică populară, Eugen Pistol cochetează și cu alte genuri muzicale, în special cu cea ușoară sau chiar jazz și spune că nu și-a dorit să facă din muzica populară, o carieră, ci a dorit ca prin muzica populară să păstreze o parte din universul tradițional, trăit și simțit la Cheile Cibului.

Rep: Atunci când valurile vieții sunt prea mari pentru noi, ne întoarcem acasă să ne încărcăm bateriile. Cărui loc din această lume îi spune acasă, Eugen Pistol?

Eugen Pistol: Sunt mai multe locuri, dar unul singur este acela care îmi redă energia și se numește Cheile Cibului, comuna Alamașu Mare (județul Alba n.r.). Acolo îmi am rădăcinile, acolo îmi recapăt tonusul și pot spune că în momentele de tristețe, în momentele de oboseală psihică, în momentele de răscruce din viața mea, acolo am fost. Am stânca mea, se numește Piatra Ursului și acolo am meditat, m-am recules și am stabilit comuniunea, cu natura mea, cu pământul meu și am revenit, refăcut.

Rep: A avut un rol important că te-ai născut în acel loc atât de special pentru tine?

Eugen Pistol:  Ca să fiu sincer, eu nu m-am născut în Cheile Cibului pentru că nu aveam medici. Mama a pierdut trei sarcini la naștere, iar eu sunt născut prin a doua cezariană. Mama m-a născut la Deva, care figurează drept locul nașterii pe certificatul de naștere, în Raionul Ilia, așa cum figura în anii 60.   Nu văd viața și lumea altfel decât prin ochii celui care a trăit, trăiește și va trăi la țară. Este o legătură care nu se poate rupe. Am umblat prin multe părți, am avut stagiatura la București, indiferent unde am umblat prin țară și ulterior în lume, totul se raporta la satul meu Cheile Cibului.   Nu mi-l puteam scoate din minte și până la urmă am reușit să revin la el.

Rep: Cum s-a produs întâlnirea cu muzica populară?

Eugen Pistol: Eu m-am trezit cu așa ceva. Eu am crescut braț la braț cu folclorul, am sorbit din cupa plină de folclor, de apă, de aer, de tot ce a fost în lumea satului. Satul fără folclor nu exista, așa era atunci și m-am pomenit cu folclorul. Am mers la școală, am studiat mai multe instrumente, am studiat și cântat mai multe genuri muzicale dar folclorul m-a urmărit permanent. Am făcut prelucrări de jazz pe teme de muzică populară, pentru că îmi place și jazz-ul.

Rep: Când a avut loc trecerea omului Eugen Pistol la interpretul Eugen Pistol?

Eugen Pistol: Eu nu sunt un profesionist. Sunt un truditor. Mi se pare că profesionistul s-a rupt de lumea satului. Eu sunt un truditor în lumea satului. Este cu totul altceva. Ca să fiu cinstit, apropierea cea mai puternică de folclor am simțit-o prin anul 1995, când domana mea (soția n.r.)  mi-a atras atenția că sufăr cam mult și ar fi cazul să mă ocup din nou de cântat, după o întrerupere de șapte ani, timp în care m-am căsătorit, mi-am făcut o familie, am revenit de la București.    De atunci am luat foarte în serios legătura cu glia strămoșească, în adevăratul sens al cuvântului, cu raiul meu de la Cheile Cibului, pentru că, poate e frumos în toată țara, dar ca acolo la mine, cu cele cinci mari stânci, care țin ca într-un căuș de palmă tot satul, nu este nicăieri în lume! E adevărat că la nouă ani am urcat pe scenă la Casa de Cultură din Orăștie, am cântat muzică populară, am jucat jocul călușarului, dar după 1995 m-am apropiat mai mult de sat și cântecul popular.

Rep: Povestește-ne puțin despre repertoriul tău, despre albume și piese înregistrate.

Eugen Pistol: Am reușit să înregistrez cu ajutorul lui Dumnezeu și al prietenilor trei albume de muzică populară, un album de colinde și între ele așa ca divertisment am înregistrat un album de muzică ușoară, tangouri și valsuri celebre. Primul album de muzică populară l-am înregistrat în 1997, la Timișoara, al doilea de muzică populară, în 1999, la Cluj Napoca, în 2000, cel de muzică ușoară, în 2001, cel de colinde la care au participat și copiii mei. Copiii mei cântă acapella, sunt laureați ai Olimpiadei internaționale de la Bremen cu diploma de argint.

Rep: Care este cântecul din repertoriul tău care a ajuns cel mai cunoscut pentru public? După care cântec crezi că te recunoaște lumea?

Eugen Pistol: În județele Hunedoara și Alba când se aude cântecul Zi Ilie pe gurdună, toată lumea știe că acela este Eugen Pistol. Mai nou, după 2003, când am înregistrat cel mai nou album, mă recunoșteau după un cântec preluat din repertoriul vecinului meu de sat, Felician Fărcașu și care se numește Când eram odată june. Am preluat acest cântec. Când eram copil l-am cunoscut pe Felician Fărcașu, venea la noi în sat, satele fiind învecinate, el venea la averea mamei sale. El avea un petic de pământ lângă grădinile noastre și se cunoștea cu bunicii mei. Așa l-am cunoscut și eu. Pe atunci Felician Fărcașiu nu reprezenta cine știe ce, în vremea aia. Îl vedeam ca pe un om înalt, mare, care avea o voce tunătoare. Nu știam eu că fusese preot. În 2003 am preluat și eu o piesă din repertoriul domniei sale, am observat atunci că mai mulți interpreți i-au preluat din piese.

Rep: Cum ar suna o definiție proprie a folclorului?

Eugen Pistol: Noi la începuturi nu am avut scriere. Am scris ulterior pe scoarță, am scris pe costumul pe care îl purtam. Fiecare cusătură din costumul popular are o semnificație. Folclorul s-a transmis întâi prin viu grai, prin cântecele pornite de la oierit, că acesta a fost una din primele îndeletniciri ale străbunilor. Folclorul este urma lăsată pe pământ de fiecare sat în parte. Totalitatea urmelor acestea formează folclorul!

Rep: Care are fi primele cinci nume de interpreți de muzică populară care îți vin în minte?

Eugen Pistol: Am avut un prieten care nu mai este: Iulius Borza, o altă prietenă care nu mai este, Ileana Rus, cu zece ani mai tânără decât mine, apoi Mariana Anghel, Nicolae Furdui Iancu sau Veta Biriș.

A consemnat Mihai Teodor Nașca

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Eugen Pistol: ʺ Folclorul este urma lăsată pe pământ de fiecare sat în parte. Totalitatea urmelor acestea formează folclorul! ʺ

  1. eugen pistol spune:

    Multumesc frumos! Prea frumos imi pare ceea ce ai scris!
    Raman dator si inca odata spun ca nu stiu daca merit eu sa am un asa interviu aparut!
    Multumesc Frumos!

  2. Dan Orghici spune:

    Domnucule dragă, m-ai uns la suflet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s