Nunta Zamfirei – editia a XVII-a


Se spune  că acolo  unde  muzica răsună, războaiele nu își fac loc. Că această îndeletnicire  artistică de  a cânta  și  juca are  o  capacitate  atât  de mare  de  a alunga  stările de  rău și  a aduce  în minte  și  trup o stare  de  bine și  bucurie. Ne adunăm cu toții energiile și ne  rotim precum soarele dând  astfel un sens magic  unui  fel de  a  fi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Zvon de nuntă s-a  dat în țară și  peste  mări și  țări, că  Zamfira, fată frumoasă din ținuturile  lui Coșbuc  și Rebreanu, pregătește nuntă mare cu alai, cu  invitați de  ordinul miilor sosiți de la  curțile  cele mai reprezentative ale  lumii, cu gândurile  bune și cu  dansurile  specifice, ca tot  omul aflat în Bistrița  în perioada 26-30 iulie să se  poată bucura  de  acest  mare eveniment patronat de  Uniunea Europeană de  Folclor (IGF), Centrul Cultural Municipal George Coșbuc din Bistrița și Primăria Municipiului Bistrița.

Este pentru a șaptesprezecea oară când Festivalul Internațional de  Folclor „Nunta Zamfirei” din Bistrița, reușește să coaguleze în jurul lui ansambluri folclorice  de  bună calitate care au știut să îi adune pe  bistrițeni și nu numai în mai multe  puncte importante ale  orașului, acolo unde  pe  parcursul a  patru  zile muzica și dansul tradițional au  fost  stăpânii deplini. S-au adunat astfel, la  strigătul vornicilor, ansambluri de  dansuri populare  din Letonia –„Bitite & Zelta Bites”, din Ucraina – „Kozaciok”, din Croația – „Bosiljak”, din Algeria – „Nadjm El Djazair”, din Italia – „Sincron”, din Serbia – „KUD Ivo Lola Ribar”, din Turcia – „Harman Folk”, din Germania  – „Formația de  dansuri populare din Nurnberg”, din Israel – „Tour’ an”, din Bulgaria – „Ural – Siberian Folk”, din Grecia  – „Thrakes”, iar  din România – Ansamblul Folcloric „Cununa de pe Someș” și „Balada”. Prima  zi a  festivalului  a fost  poate  și cea  mai spectaculoasă, dat  fiind  numărul mare de participanți, peste  o mie  de  dansatori au  urcat  pe  scenă, dar  și  prin faptul  că acest  alai  impunător și  carele lor  alegorice au pornit din zona blocului Lamă  din Bistrița până în zona  autogării, așa  încât un număr  cât mai mare  de  oameni să poată lua  parte  la  bucuria nunții. Astfel, pe  lângă cei mai sus amintiți, nici  românașii  nostri nu s-au lăsat  mai prejos și au  raspuns  invitației de  participare la  deschiderea  festivalului. Astfel, de la  orele  17.00  au  putut  fi  văzuți, pe  lângă  cei mai sus amintiți, dansatorii de la „Doina Maramureșului” din Moisei, „Someșana” din Năsăud, „Bârgăul” din Susenii Bârgăului, „Mărțișorul ”  din Olt, „Doina Someșană” din Sîngeorz Băi, „Mara” din Sighetul Marmației, „Rapsodia Trișcașilor” din Leșu, Ansamblul de  dansuri tradiționale  din Voivodeni – Mureș, „Sânzienele” din Telciu, „Roata  de la Runc” din Runcu Salvei, Ansamblul de  dansuri tradiționale din Șinca Nouă, Ansamblul „Doinița” al  Casei Armatei din Bistrița, Ansamblul „Colibița” din Bistrița Bîrgăului, Ansamblul Cununița din Arad, Ansamblul „Plaiurile Someșului” din Feldru, Ansamblul  „Doina Carpaților” din Iași și Ansamblul „Junii Sibiului” din Sibiu.

Ansamblurile  din România  au dorit  să deschidă astfel calea  celor  din străinătate, dar  și să le spună un bun venit  în stilul caracteristic. O  explozie de  sunete, de  culori  prinse  în cătrințele  participanților, chiuituri și strigături în prag s-au dezlănțuit pe  tot parcursul paradei. O mică fărâmă din ceea ce era  odată nunta, cu multitudinea  ei  de episoade care mai de  care mai interesante. A fost pastila care poate  a făcut cel mai  mult legătura  cu ideea de  nuntă, iar  apoi călăreții cu steag, trăsura mirilor, alaiul druștelor  sau chemătoarelor, menite să vestească tuturor că Zamfira, fată mândră cum nu se  mai găsește pe Someș își pune pirostriile. Pentru câteva momente, acest  tablou stradal a  făcut să uităm practic epoca în care ne aflăm și să intrăm în lumea de  poveste pe  care participanții au  încercat să ne-o ofere. Lumea  în care  prin ochii de  copii, totul era minunat și evenimente de  acest  gen erau  considerate  centrul existenței. Clopul  cu păun, cămășile  cusute cu mărgele multicolore, brâul cu cănaci, cătrințele înflorate și mai presus de  toate  zâmbetul acela care te face  sa  te  simți binevenit în acele  locuri, toate acestea  au  fost  doar  premisa, ziua  de  început pentru ceea  ce  urma  să se  întâmple pe mai departe. Revenind la prima zi a festivalului, trebuie să spunem că a fost un moment unic de culoare şi ritmuri pe străzile Bistriţei, defilarea a adus în stradă mulţi bistriţeni curioşi de oaspeţii de seamă veniţi în burgul lor. O etalare a  bunului gust, a valorilor aduse de la ei de acasă, a cântecului şi în fond esenţa etnică a fiecăruia. Sunt  convins de  faptul că, președintele IGF, Dorel Cosma, ales în această funcție la  sfârșitul anului trecut, a  dorit să se  întreacă pe  sine în această manifestare, chiar dacă auspiciile financiare sunt  cele pe  care le  știm cu toții,  și credem că  a  reușit alături de un grup de oameni care au reușit să organizeze  evenimentul în cele mai mici detalii.

Zilele de  sâmbătă și duminică au  fost  zile  de  festival, de  etalare  a culturii țărilor participante, care au  urcat rand pe  rând pe  scena amenajată pe  Pietonalul din centrul Bistriței, lângă  Biserica Evanghelică, simbol al  acestui oraș transilvănean. Tot  sâmbătă a  avut loc  și deschiderea  târgului de  artă populară, prin intermediul căruia  te  puteai alege cu câte un obiect de valoare  sentimentală foarte mare. De la  oale și ulcele, curele și costume  tradiționale, până la opinci și zgărdane, toate îți făceau cu ochiul să nu le lași pe tarabe, să le iei  acasă și să  îți aducă aminte de un sfârșit de săptămână petrecut la Bistrița. Spre norocul și fericirea  mea, pe  lângă obiectele noi, aduse  spre  comercializare, am întâlnit și urmași  de-ai lui Coșbuc și sălăuani care  au adus în târg haine tradiționale vechi, cu  siguranță purtate de ei și ai lor  o vreme, de  care sunt convins că nu s-au despărțit așa  de  ușor. Nu  a lipsit nici turta dulce cu oglindă, o  variantă mai nouă a turții din secară fără prea  multe  ornamente căreia îi spuneam “puiul târgului” și care era nelipsită din coșul de  cumpărături la un târg. Dar am găsit și graiul acela al oamenilor buni de la țară, limbajul acela  de  care  de  multe  ori îți este  dor  și la  care  te  raportezi  ca la  un referențial al  binelui. L-au adus  cu ei  someșenii, năsăudenii, hordouanii, sălăuanii, runcanii, bârgăuanii și câți alții or mai  fi participat la  nuntă.

Pe  lângă reprezentațiile  artistice, în fiecare  seară s-a  desfășurat și  un concurs de Miss, unde cu siguranță criteriile  de  depatajare au fost  ușor  diferite  față de  un concurs  normal. Pe  ansamblu, putem spune că au ieșit în câștig toți participanții, indiferent de premiu, atâta  timp cât  s-au aflat printre oameni buni.

Una peste alta, ediția din acest  an a  festivalului Nunta Zamfirei a însemnat un nou succes, în a aduna oamenii și culturile lor  împreună, dar și un succes cu mult trâmbițata criză financiară, care iată uneori face  victime și în domeniul evenimentelor culturale. S-au întâlnit oameni, idei, culturi, ce  pot  conviețui împreună și astfel de  evenimente ar trebui să constituie premisa  pentru altele, în care să conteze calitatea  de  a fi OM.

Mihai Teodor  Nașca – nuntaș

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Diverse. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s