Agrometeorologie populară


Cunoastem  mersul  vremii după cum natura încearcă să ne ofere primele semne, după cum viețuitoarele se manifestă, după cum cerul ni se arată. Pe vremea când nu existau mijloace media care să ne țină la curent cu mersul vremii, existau alte  semne și simboluri, care țineau loc de prognoză.

Obișnuim să acordăm o atenție deosebită în momentul în care multe dintre tradiții sunt expuse publicului larg printr-o serie de manifestări specifice, însă, există și un alt aspect al calendarului popular, mai puțin mediatizat, dar de care se ține cont, mai ales în lumea rurală.

Încă de la începutul anului, prin calendarul făcut din coji de ceapă știm cât de ploios sau secetos va fi anul. Apoi după cum arată prima zi a lunii știm dacă luna va fi una frumoasă sau nu. Cum e vremea în 9 martie, de Sf. Mucenici, așa este vremea  timp de 40 de  zile. Sunt doar câteva dintre exemplele pe care o parte a societății nu le trece cu vederea. Și asta nu pentru că ar fi simple fabulații, ci pentru că multe dintre prognoze se adeveresc. Să facem un exercițiu de imaginație și să mergem în urmă cu o mie de ani. Cu siguranță, cunoașterea  vremii era un element deloc de  neglijat. Dacă acum, cunoașterea prognozei ne permite să știm cum ne organizăm ziua, în urmă cu un mileniu, nu vremea  dintr-o zi oarecare conta, ci mai degrabă sezoanele. La curtea  faraonilor sau a  regilor antici și chiar în vremea Evului Mediu, existau meteorologi sub mantia  astrologilor, vrăjitorilor, sfătuitorilor curții, cei care estimau cât de bogată va fi toamna, încă din primele zile ale anului, după diverse semne și simboluri. Așa se face că știința, puțină câtă era, a fost combinată cu tradiția, credințele, miturile profane, asocierile în funcție de repetitivitatea unor evenimente meteo și rezultau ceea ce  numim noi azi buletin meteorologic.

E  firesc, privind  din secolul XXI, ca unele aspecte ce țin de  preconizare, prevedere, anticipare mai ales a  timpului probabil să fie văzute desuete nu numai de către meteorologi ci și de  către o parte dintre noi. Cu toate acestea nu putem neglija faptele!

Meteorologia populară spune că dacă ninge mult sau e  ger în luna decembrie, atunci putem spera la o vară umedă și la recolte bune în toamnă. Explicația e una simplă: apă înmagazinată în sol – recoltă bogată. Gerul Bobotezei din 6 ianuarie, presupune o iarnă scurtă și o primăvară care vine devreme. Pe timpul iernii mișcările maselor de aer nu sunt așa de rapide precum cele din primăvară, iar perioadele din iarnă când vremea este caldă, nu pot avea decât un efect negativ asupra germinației și vegetației. Dar nu numai aspectul vremii într-o anumită zi sau sezon sunt indicii ale recoltelor bune sau slabe. Așa se face că, în urmă cu probabil 20 de ani când  fluturii și bondarii de porumb erau o normalitate, prezența lor în prima parte a lunii aprilie era o certitudine a  recoltei porumbului. În luna mai înflorește salcâmul. Dacă sunt multe flori de salcâm, putem fi siguri că recolta de porumb va fi una bună. Că tot suntem la luna mai, o vorbă românească spune că dacă nu plouă în mai nu-i mălai!

Dar nu numai natura este cea care ne arată primele semne. Și animalele concură la acest aspect. Dacă cocoșul cântă de multe ori în curte e semn clar că se înmoaie vremea, adică se apropie  ploaia sau ninsorile. Porcul ce fuge cu paiele în gură ne avertizează că se face frig. Dacă își cară paiele în coteț, vremea se va  îmbunătății sau se va face frig. Dacă pisica își ascute ghearele pe un lemn e semn că vremea se va răcii. Iarna, pisicile își ling blana înainte ca vremea să devină umedă. Dacă păsările se scaldă în nisip sau în jgheabul de apă se spune că vremea se va strica și va ploua, mai ales rațele. Ciorile ce zboară, mai ales primăvara și toamna ne anunță că vremea va deveni ploioasă. Animalele mănâncă mult mai cu poftă când se face frig afară. Cu o zi înainte de a ploua, oile stau culcate grămadă și nu împrăștiate.

La  acestea adăugăm faptul că, vântul ce bate de sub soare, adică dinspre sud și sud-est, schimbă vremea. Când presiunea aerului scade, sau  vremea se înmoaie. Așa cum spun țăranii noștri ardeleni, atunci se aud zgomotele de la mare distanță și putem ști că urmează să se înoreze, să plouă sau să ningă. Hainele de pe sfoară care  miros a câine plouat ne informează că vor veni ploi sau ninsori, în funcție de anotimp. Fumul care se ridică de la o sobă, direct în sus ne anunță că vremea va fi bună sau geroasă de e iarnă. Evident, fumul care iese ăn casă sau se lasă peste casă ne spune că vremea se va strica. Dacă soarele apune și trimite lumină roșiatică pe un nor la răsărit e semn că vremea se va strica și ploile vor reveni. Curcubeul este anunțător de vremuri bune. La toate astea adăugăm faptul că vremea ploioasă ne aduce meteosensibililor dureri de oase și tot ea ne provoacă senzația de urechi înfundate.

Indiferent că veți crede sau vă veți însuși aceste credințe populare, cu rol de buletin meteo, cu mult înainte să existăm noi, faptele există și merită încercat sau verificat dacă măcar una dintre acestea este adevărată sau nu. Până atunci, buletinul meteo să rămână un bun mijloc de informare, pentru o zi reușită.

Prof. ing. Mihai Teodor Nașca

Acest articol a fost publicat în 1. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s