Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii


 

În strânsă legătură cu vremurile și vremea, omul contemporan dar și cel din vechime s-a ghidat mereu după semnele cerului, după înțelepții timpului. Orice lucru aparent neimportant în ziua de astăzi poate părea un semn prevestitor pentru cel ce știe să citească timpul. Este organizat anul calendaristic în așa fel  încât ciclul existențial al vieții este complet. Așa se face că  totul renaște și se naște  primăvara, devine exuberant sau pârguit vara, înțelept toamna și iarna, lasă loc amintirilor.

Cu o săptămână înainte de Sărbătoarea Sfintelor Paști, Biserica a rânduit să ne aducem aminte  de momentul Intrării Domnului Iisus în Ierusalim, sărbătoare ce poartă numele în popor de Florii sau Stâlpări. Cu o zi înainte, Iisus îl înviază pe Lazăr din Betania și în popor în această zi se pomenesc cei trecuți la cele veșnice.

În anumite comunități ale județului Mureș, Sâmbăta lui Lazăr este ziua în care cimitirele se umplu de oameni, flori și candele, întrucât această zi dă practic startul în manifestările rituale din apropierea Paștelui. Se produce comuniunea dintre cei vii și cei plecați dintre noi. Astfel, fiecare familie se îngrijea ca pe această zi, toate mormintele să fie curate, iar preotul din sat ține o slujbă specială. Copil fiind mi-aduc aminte că seara se lăsa ușor și noi pregăteam din timp crengi și coroane uscate, camere și anvelope, pe care le aprindeam în seara zilei de sâmbătă și făceam ceea ce se numește Luminație. Era o vâlvătaie mare de se vedea din sat, iar peste această vâlvătaie săream ca să fim sănătoși tot anul. Însă acesta nu era singurul obicei. Ne confecționam nuielușe din salcie, cărora le spuneam jorde și încercam să lovim, mai mult în joacă fetele, adică să le jordănim.

Ziua de Florii este ziua în care ne aducem aminte de intrarea fastuoasă a lui Iisus în Ierusalim, călare pe un asin, primit în urale, cu ramuri de finic, asemenea regilor. Este ultima zi de mare bucurie pentru apropiații Săi, întrucât urmează Săptămâna Patimilor, cu valențe extrem de dureroase, cu întâmplări ce îndeamnă la post negru și liniște. Intrarea în Ierusalim a Domnului Hristos este sărbătorită de creștini, aceștia ducând la biserică ramuri de salcie înmugurită, care în anumite locuri se numesc mâțișori sau mărțișoare, crenguțe pe care le sfințește preotul în timpul Liturghiei și apoi, la final le oferă credincioșilor, în tradiția noastră, ele au rol de vindecare, de ocrotire.

Se spune ca ramurile de salcie se pun acasă după icoane și la vremuri mari, cu tunete și fulgere se aprind mâțișorii pentru a se liniști vremea. Ramurile verzi de salcie ar reprezenta, după unii specialiști în etnologie, castitatea, puritatea și renașterea vegetației, ele având un rol protector, binedefinit. În alte locuri, în ziua de Florii nu era voie să te speli pe cap, pentru că se spunea că cei ce vor îndrăzni să facă acest lucru, vor albi repede la păr, precum pomii care dau acum în floare. Se mai spune că așa cum este vremea de Florii, așa va fi și de Paști, însă această zicere a fost deseori infirmată de către realitatea din teren.

 

Săptămâna Patimilor. Săptâmâna de liniște

Pomenim adesea de de cele 40 de zile de post, ale Postului Mare sau Postul Sfintelor Paști, la care se adaugă o săptămână cu totul specială, în care postul se asprește și care trebuie trecută cu foarte multă decență de către orice creștin. Postului de hrană i se adaugă și postul faptelor, al rugăciunii continue și suntem invitați la meditație, la liniște, la o curățire a sufletului de gânduri și fapte rele. Spun preoții și duhovnicii, că în zadar postim de hrana de dulce, dacă mintea noastră nu se abate de la gândul cel rău, de la a lăcomi la ceea ce are celălalt, de la  a ține ură, invidie, gelozie față de aproapele nostru. De regulă, femeile, mai ales cele de la țară se îmbracă în haine de doliu, până la praznicul Învierii.

Așadar luni și marți e timpul pentru curățenia exterioară, cu muncă însoțită de rugăciune continuă. E vremea așezării lucrurilor pe un făgaș firesc. Miercurea Mare și Joia Mare ne aduce aminte de rugăciunea lui Iisus din Grădina Ghețimani, de  Cina cea de taină, de vânzarea lui Iisus, prinderea acestuia, în urma trădării lui Iuda, pentru 30 de arginți, purtarea de la Ana la Caiafa, apoi la Pilat. Seara se fac deniile, slujbele speciale, pregătitoare pentru ritualul pascal.

Trebuie specificat, că în Ardeal și mai ales în județul Mureș, ziua de joi, dinaintea Paștelui este așteptată cu focuri ritualice. Vreascurile adunate anterior sunt aprinse în dimineața zilei de joi și tot satul se cufunda în pâcla fumului. Se spune că aceste focuri ar simboliza defapt  focurile aprinse din torțele cu care soldații romani au venit să îl prindă pe Iisus. Alți specialiști avansează teoria conform căreia, Paștele este moment de comuniune între cele două lumi: văzută și nevăzută. Focurile ar fi defapt un ajutor pentru sufletele morților, care vin să sărbătorească Paștile cu cei vii, iar focul i-ar încălzi. Cert este că această zi este despre focuri și fum, despre comuniunea cu ceilalți. Tot în această zi, de dimineață se duc la biserică pomii. Adică crenguțe de copaci, încărcate cu dulciuri și fructe, ce se fac pentru cei care au plecat în lumea veșniciei, de la Paștile trecut și până acum. Pomii se slujesc și apoi se împart toate celor  mai sărmani, făcându-se milostenie.  Seara, creștinii merg la Denia celor 12 evanghelii, însă activitățile din gospodăria fiecăruia continuă, după un ritm bine precizat. În anumite locuri, în Joia Mare se vopsesc ouăle, despre care se spune că cele ce sunt acum vopsite nu se strică ușor.

Vinerea e zi de post negru și ar fi bine măcar în această zi să reușim să nu mâncăm sau să bem apă până la apusul soarelui. Este ziua răstignirii lui Iisus pe cruce, a batjocurii pe care o are de înfruntat dar și a morții sale, în chinurile răstignirii. Este poate cea mai tristă zi a săptămânii, drept pentru care vinerea este considerată o zi de post, o zi a curățirii sufletești. Așa cum Biblia relatează, Iisus este răstignit între doi tâlhari, iar fenomenele astrale și meteo descrise în povestirile biblice indică faptul că lumea a resimțit această faptă într-un mod covârșitor. Fiul Omului este crucificat, luând cu el păcatele lumii și oferind șansa lumii de a se  mântui. Corpul său este coborât de pe cruce și înmormântat în taină.

În această zi se pregătesc Paștele, adică pâinea și vinul ce vor fi date credinjcioșilor după slujba învierii. Tot acum, se spune că în această zi  nu se gătește nimic cu oțet, sau nimic acru, aducându-ne aminte de buretele cu oțet oferit lui Iisus, atunci când a strigat că îi este sete. Seara zilei îi este dedicată slujbei Prohodului Domnului, când fiecare creștin iese din biserică pe sub epitaf, cu lumânarea aprinsă, simbolizând mormântul lui Iisus, iar apoi se înconjoară biserica în mod simbolic de trei ori. Este ultima dată când se aud clopotele bătând până la primul clopot din Duminica Învierii, cea care anunță faptul că Iisus a călcat moartea și a înviat, lucru pe care se întemeiază creștinismul de astăzi.

Sâmbăta, e zi de liniște și priveghere, este ziua în care  se așteaptă vestea cea mare și cel mai mare forfot este în bucătăria fiecărei gospodine. Și produsele puse pe  masă de Paști trebuie să aibă la bază ideea de renaștere a naturii, poate de aceea din meniu nu lipsește  drobul de miel cu multă verdeață, oul, carnea de miel sau pasca cu brânză.

Hristos a Înviat!

Creștinismul se bazează pe acest episod din viața Mântuitorului pe pământ, pe învierea Sa. Pus în mormântul dăruit de către Iosif din Arimateea, trupul lui Iisus Hristos  este păzit de către soldații romani, de frica răzvrătirilor, însă a treia zi după așezarea în mormânt, femeile mironosițe  venite  dis de dimineață să îmbălsămeze trupul, descoperă că acesta nu se mai afla acolo, iar un înger le vestește că Iisus a înviat. Asemenea relatării biblice, în noaptea de sâmbătă spre duminică, creștinii se adună la biserică,  după ce inițial s-au spălat cu apa în care se pune un ou roșu și un bănuț, pentru sănătate și frumusețe dar și bogăție. Din biserică, la miezul nopții, preotul iese afară, într-o beznă completă, cu o lumânare rostind: “Veniți de luați lumină” și apoi se cântă troparul învierii. Lumina primită astfel se duce acasă, răspândind vestea cea bună. Tot acum fiecare creștin primește paștile, adică pâinea înmuiată în vin, sfințită la slujbă, din care se iau pe nemâncate, câte trei lingurițe. Ziua e continuată în jurul mesei, ținând cont de faptul că e o sărbătoare a comuniunii, a familiei reunite, care ciocnește ouă, având fiecare credința că cei care vor ciocni ouă se vor întâlni și pe lumea cealaltă! În această zi, în lumea rurală nu se fac vizite, acest lucru fiind rezervat pentru a doua sau a treia  zi de Paști.

Conviețuirea cu toate minoritățile și culturile pe care acestea le au, fac ca o parte din practicile acestora să fie adoptate și de către majoritate. Așa se face că a doua zi de Paști, bărbații și băieții merg la udat, cu parfum, primind în schimbul parfumului și a poeziei, ouă și prăjituri. Dar acesta nu este singurul obicei al zilei. În lumea rurală tradițională, a doua zi de Paști se organizează Prânzul Paștelui, de către cel care a oferit paștile la biserică, unde sunt invitați preotul, oficialitățile locale și cunoștințe ale gazdei.

În comuna Solovăstru,  acum se organiza obiceiul Coborâtul jocului, unde ceterașii erau tocmiți pe un an să vină să cânte la jocul satului. În alte sate era obiceiul Plugarul, în care era cinstit cel dintâi care iese în țarină la lucru în acel an. În mod asemănător, în Fărăgău se organiza Fuga din tău, un alt obicei care presupunea o cursă pentru a ajunge la clopotele bisericii și a le trage. Mai exista, în zona de Câmpie a  județului Mureș un alt obicei de strigat peste sat, cel care striga trebuia apoi să fugă să tragă clopotele bisericii. Dacă nu era prins, era recompensat cu băutură.

Mai trebuie spus că Paștile sunt sărbătorile renașterii în suflet, a revigorării naturii, a primenirii, tocmai de aceea se spunea că de Paști era neapărat necesar să ai pe tine o haină nouă. Însă până la exterior, primenit trebuie sufletul, prin fapte și gânduri bune, prin grija față de noi și cei de lângă noi! Sărbători binecuvântate în pace și liniște!

 

Mihai Teodor Nașca

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Traditii si folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s