Aurelian Suciu: “Folclorul este ceva ce ţine de pământul şi graiul românesc, de trăiri puternice, de suferinţă trăită în vremuri de lipsă, de bucurie în pastrarea unor tradiţii legate de cântec, costum, obiceiuri, înseamnă înţelepciune sănătoasă, vorbă la locul ei, înseamnă cântec şi vers, lacrimă şi putere”


Aurelian Suciu este omul pentru care înțelepciunea strămoșilor e lege nescrisă. Deprins cu lumea satului, dar și în încercarea de a fi un bun continuator a ccea ce moșii și strămoșii ne-au lăsat, Aurelian Suciu devine profesor de religie pentru o perioadă, dar în paralel își șlefuiește vocea  pentru a pune în glas trăirile și gândurile alor săi. Aurelian Suciu s-a născut și a copilărit în localitatea Șoroștin, din județul Sibiu.Primele apariții ca și solist de muzică populară le are în anul 2002, însă se poate lăuda printer altele cu câștigarea concursului Moștenitorii – Tezaur folcloric sau  a Festivalului Strugurele de Aur. Cu toate acestea Aurelian este unul dintre cei mai modești soliști de cântec traditional pe care îi veți întâlni. O părticică din povestea sa și a folclorului, în cele ce urmează.

Rep: Cărui loc îi spuneţi acasă şi de unde începe povestea cântecului popular?
Aurelian Suciu: Şoroştin (jud. Sibiu) este satul copilăriei şi al bucuriei, este acasă. Deşi locuiesc în Mediaş după căsătorie şi declarându-mă „măritat” (tradiţie moştenită de la tatăl meu), cartea mea de identitate arată aceeaşi adresă de când mă ştiu. Zona este de interferenţă între Podişul Secaşelor şi Valea Târnavei Mari.  Satul este aşezat într-o vale, cândva mlăştinoasă, dar care păstrează şi azi caracteristicile reliefului. Un fenomen rar întâlnit în ţară este prezenţa unor vulcani noroioşi care de câţiva ani nu au mai prezentat semne de activitate. Dealurile au găzduit cândva, în vremile când mai era o organizare, suprafeţe întinse de viţă de vie. Anii ’60 au adus şi o medalie de aur vinului de Şoroştin.
Am crescut sub aripa bunicii din partea mamei (părinţii lucrând la C.A.P.-ul de altădată şi fiind oarecum „consemnaţi” acolo ca şi contabili). Aceasta m-a învăţat să muncesc fizic şi să fiu de folos în gospodărie. Tot bunicii i se datorează şi „neiubirea fumatului”, altoindu-mi două palme de ţinut minte pentru întreaga viaţă. Mersul după apă „în Cărări” (descris în cântecul „Mă întorn în sat cu dor”) îl făceam pentru bunica; de acolo îi tihnea apa cel mai bine. În copilărie, pentru că moşul meu (din partea tatălui) era tâmplar, am avut acces la uneltele lui şi mi-am creat tot felul de „aparaturi” din lemn: microfoane, stative, cameră de filmat, boxe, masă de prezentare ştiri…aveam un adevărat studio în şură. Toate aceste aparaturi le deţin acum, dar…de-adevăratelea.
Cântecul popular începe din 2002 să devină unul care se desfăşoară şi pe o scenă, prima „ieşire” fiind cu Ansamblul „Ardealul” din Sibiu, iar apoi această activitate se leagă de Ansamblul Jidvei România.
Rep: Care ar fi principalele trăsături care definesc cântecul zonei pe care o reprezentaţi?
Aurelian Suciu: Cântecul este aşezat (nu-i nicio grabă mai ales la învârtită); specificul cântecului se leagă mai mult de zona Albei, decât de Sibiu, deşi portul este de Mărginime. Am întâlnit cântecul de jale ce aminteşte de vremea războiului, cântecul de cătănie, cântecele de petrecere (linii melodice preluate cu versuri adaptate), doine, romanţe populare.
Rep: Cum a intrat muzica populară în sufletul dumneavoastră şi dacă a existat un model artistic după care v-aţi ghidat?
Aurelian Suciu: Dacă bunicii, părinţii, mătuşile, neamurile ştiau să creeze o atmosferă de petrecere la întâlnirile lor, cum ai putea să nu fi „virusat” de voia bună şi cântecul nelipsit în urma unui pahar de vin sau ghinars. Dacă-mi dau drumul mai mult la descrierea atmosferei de care mi-e dor, încep încep să lăcrimez la gândul oamenilor şi vremurilor în care mă regăsesc. Model: Ioan Bocşa.
Rep: Cum vede interpretul de muzică populară satul românesc contemporan? Mai păstrează el tradiţiile care l-au definit?
Aurelian Suciu: Iau în ordine inversă cuvintele: „contemporan” este, „românesc” parcă tot mai puţin, uitându-se patriotismul. S-au uitat multe din rânduielile cunoscute. Iar „sat” nici nu ştiu cât o să mai reziste în sensul sănătos al cuvântului, dacă s-or prăpădi şi generaţiile de văduve şi bătrânii „abonaţi” săptămânal la dispensarul comunal.
Rep: Ale cui doruri le cântaţi? De unde v-aţi cules cântecele?
Aurelian Suciu: Dorurile mele, ale părinţilor, bunicilor şi dacă se mai regăseşte cineva în text, atunci şi ale altora… Cântecele: o parte din ce am moştenit de la mama, altele de la Nea Iliucă din Loamneş (15 km de sat), altele ca şi linie melodică sau în întregime de la regretatul profesor Ioan Stoica cu care am colaborat în realizarea albumului, iar o altă parte sunt creaţii personale. Iar altele sunt preluări de la mari interpreţi.
Rep: Cum priviţi promovarea folclorului, a autenticului în general?
Aurelian Suciu: E un pic de nebunie să mergi pe această linie de promovare a folclorului (autenticului). Cine poate spune că Grigore Leşe este „sănătos”?… când caută şi promovează câţiva „solitari nebuni” neatinşi 100% de influenţele agresive ale muzicii „populare” actuale, promovată intens şi, din păcate, şi gustată de o categorie de „consumatori” care iese în faţă.
Rep: Vorbiţi-ne puţin despre activitatea artistică. Discuri editate dar şi spectacole şi înregistrări.
Aurelian Suciu: Participări în concursuri:
– 2002 – Premiul I – „Strugurele de Aur” – Jidvei
– 2002 – laureat al festivalului concurs „Moștenitorii” (Tezaur Folcloric) Sibiu
– 2003 – Marele Premiu – „Toamna buzoiană” – Nehoiu
– 2004 – Marele Premiu – „Vară, vară, primăvară” – Sibiu
– 2005 – Marele Premiu -„Strugurele de Aur” – Jidvei
– 2006 – Premiul special in memoriam „Drăgan Muntean” – Mamaia
– 2008 – co-prezentator la serile de folclor de pe scena „Cerbului de Aur” transmise in direct de TVR si TVR International
Toate aceste realizări se leagă de colaborarea cu Ansamblul JIDVEI ROMÂNIA.
2010 – înregistrarea albumului „Ma întorn în sat cu dor” editat în 2012 la Libris Braşov şi promovat în martie 2013 la Târgul de Carte şi Muzică
Nu mă pot lăuda cu o prezenţă deasă pe afişele de spectacole; s-ar putea să nu mă încadrez în gusturile ori ale publicului, ori ale organizatorilor, ori lipsa unei promovări mai incisive (care ţine de mine personal)… dar s-au înmulţit cântările la nunţi, regăsindu-mă şi în postura de vornic (staroste).
2017 – două cântece noi… (cu videoclipuri realizate cu mijloace proprii şi editate video personal)
„Inimă, nu ştie lumea” (https://www.youtube.com/watch?v=mx_XANn-2k0) şi „Suntem români…” (https://www.youtube.com/watch?v=pZxwJeoIjAY&t=59s).
Rep: Ce nu aţi face niciodată în muzica populară?
Aurelian Suciu: Nu aş cânta un cântec sau n-aş îmbrăca un costum popular care nu mă reprezintă. Asta, poate, şi pentru că nu e sursa mea de „supravieţuire”. Cântecul este în primul rând manifestare, trăire, răbufnire etc. Iar un „compromis” îl fac fără a-mi da seama. Dacă sunt atenţionat (constructiv) de un eventual compromis, atunci este de corectat…
Rep: Ce credeți că este folclorul? Ce definiție i-ați da?
Aurelian Suciu: Folclorul este ceva ce ţine de pământul şi graiul românesc, de trăiri puternice, de suferinţă trăită în vremuri de lipsă, de bucurie în păstrarea unor tradiţii legate de cântec, costum, obiceiuri, folclorul înseamnă înţelepciune sănătoasă, vorbă la locul ei, înseamnă cântec şi vers, lacrimă şi putere. Folclorul ţine şi de aşteptarea şi trăirea unei sărbători creştine cu tot ce presupune aceasta. Folclorul  este ceea ce îmbogăţeşte, împlineşte şi ţine frumos un suflet.
Rep: Ce credeţi că primează: versurile sau linia melodică?
Aurelian Suciu: Versurile, clar.
Rep: Dati-mi exemple de cinci interpreti de muzica populară care vă vin în minte.
Aurelian Suciu: Ioan Bocşa, Petre Săbădeanu, Mariana Anghel, Ionela Moruţan, Nicolae Mureşan

Rep: Adresaţi un gând cititorilor noştri.
Aurelian Suciu: Dacă aţi citit până aici, mă bucur. Aţi avut răbdare şi interes sau doar curiozitate. Aşa să facem în toate lucrurile bune: să avem răbdare şi interes pentru a le duce la bun sfârşit! Sănătate şi să ne întâlnim la bucurie!

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s