Florian Roşan: “Folclorul este ceea ce ne reprezintă pe noi”


Data: 17.07.08

De: A consemnat Mihai Teodor Naşca

Interpretul, Florian Roşan, cu toate că s-a născut într-un sat de interferenţă a judeţelor Sălaj şi Bihor, a copilărit în Timişoara, iar cântecul popular l-a îmbrăţişat tot acolo. Câţiva dintre mentorii săi sunt: Mariana Drăghicescu, Sofia Vicoveanca sau Achim Nica. Trambulina a fost pentru el un festival “Cântarea României”, care i-a dat mai mult curaj şi dorinţa de a merge pe acest drum.

După o perioadă petrecută la Timişoara, Florian Roşan se întoarce în Ardeal, la Cluj Napoca, unde începe să colaboreze cu Ansamblul “Mărţişorul”, iar apoi o perioadă, în paralel cu Filarmonica “Transilvania”. Înregistrează la începutul anilor ’90. albumul “Păhăruţ cu floricele”, iar în proiect se află un album cu cântece din zona unde s-a născut. Crede că piesa cu care este cel mai des asociat este “Inimă de ce nu mori”, deşi la momentul înregistrărilor era de părere că trebuie scoasă din repertoriu.

Rep: Povestea lui Florian Roşan începe undeva la interferenţa judeţelor Sălaj şi Bihor, cu o scurtă escapadă prin zona Banatului şi apoi o revenire în Ardeal. Care a fost drumul vieţii?
Florian Roşan: Să începem cu începutul. M-am născut la intefrerenţa zonelor Sălaj şi Bihor, în partea de nord a judeţului Sălaj, unde am locuit doi ani după care părinţii mei s-au mutat în Timişoara. Mi-e foarte dragă acea zonă de interferenţă între Sălaj şi Bihor şi chiar aş vrea să abordez în repertoriu melodii din acea parte, pentru că aclo este un tărâm nesăpat în ceea ce priveşte folclorul. Au fost unii solişti care au renunţat din diferite motive şi sunt nestemate ale folclorului acolo. Apoi, după ce am plecat la Timişoara am avut deosebita plăcere să întâlnesc oamni de înaltă calitate, printre care şi mentorul meu, regretata Mariana Drăghicescu, cu care am avut plăcerea de a mă cunoaşte personal şi am primit de la dânsa acele cântece frumoase pe care încerc să le duc mai departe. Tot acolo am întâlnit Orchestra “Banatul” din Timişoara, iar apoi am revenit acolo de unde am plecat, la Cluj Napoca, unde din 1978 colaborez cu diferite ansambluri şi formaţii artistice printre care pot să amintesc de “Mărţişorul” condus de Dumitru Fărcaş. În acest ansamblu am activat aproape zece ani, cam din  1980 până în 1990. În Cluj Napoca am avut colaborări în special cu ansamblurile studenţeşti, iar din 1984 am avut, în paralel colaborări cu Filarmonica de Stat “Transilvania”, orchestra “Transilvania” care, actualmente aparţine Centrului Judeţean de Creaţie Populară Cluj.
Rep: Pe lângă Mariana Drăghicescu aţi mai avut şi alţi mentori care v-au influenţat cariera artistică?
Florian Roşan: Încerc să iau tot ceea ce este bun de la fiecare, indiferent de zona folclorică. În acest context i-aş alege pe Sofia Vicoveanca şi Achim Nica, oameni modeşti, cu mult profesionalism  şi seriozitate.
Rep: Există şi alte zone etnofolclorice pe care le abordaţi în diverse ocazii?
Florian Roşan: Da, există. Eu în general cânt din toată ţara, mai puţin din Moldova. Fiecare zonă îşi are farmecul ei şi fiecare interpret dă un farmec, probabil acelei zone.
Rep: Dacă priviţi puţin peste umăr ce anume vedeţi şi de ce anume vă e cel mai dor?
Florian Roşan: De copilărie, evident. Am avut o copilărie frumoasă şi îmi aduc aminte cu emoţie de acel început. Acum, după atâţia ani mă gândeam că nu o să mai am emoţii, dar emoţiile sunt mai mari.
Rep: Ce aţi reuşit să imprimaţi până acum?
Florian Roşan: Eu până acum am înregistrat doar piese din Banat. Acolo am crescut, acolo m-am obişnuit şi acea zonă am îmbrăţişat-o, însă am pregătit un material, pe care urmează să îl înregistrez, piese culese din zona Sălajului. Influenţe sunt mai mult de Bihor, deoarece satul este pe graniţă şi aparţinea odinioară de Zona Crişana. Am editat albumul “Păhăruţ cu floricele” şi am mai editat împreună cu Filarmonica “Transilvania”, un album împreună cu mai mulţi colegi din Cluj Napoca, sub bagheta lui Ovidiu Barteş.
Rep: După ce cântec credeţi că vă recunoaşte lumea?
Florian Roşan: Cel mai des mi se asociază cântecul “Inimă de ce nu mori”, cu toate că, acum ca să fim sinceri acea piesă nici nu voiam să o înregistrez. Mă gândeam că dacă va fi o piesă în plus, la acea piesă o să renunţ. Am înregistrat în 1993 şi piesa avea prea mult “la-la-la” şi dirijorul mi-a spus să exclud acea repetiţie şi atunci am completat cu versuri şi nu mă aşteptam ca acestă melodie să ajungă atât de repede la sufletul ascultătorilor, dar aşa a fost să fie.
Rep: Aveţi ceva împotrivă ca alţii să vă cânte piesele?
Florian Roşan: Spre exemplu, cântecul “Pădure, dragă pădure” este luat dintr-o culegere din anul 1912 şi nu-mi convine să îl ia acum cineva şi să-l reînregistreze după ce eu am pus în valoare acea piesă. Dacă din 1912 nu s-a gândit nimeni să caute într-o carte de folclor, mi se pare neplăcut ca, acum după ce a fost scoasă la lumină, să vină cineva şi să o ia de-a gata. Foarte mulţi dintre colegi spun că se poate cânta, pentru că este folclor şi este al tuturor. Îmi face plăcere că cineva să îmi cânte melodiile, dar nu să le înregistreze şi să apară la televiziuni.
Rep: Ce detestaţi cel mai mult în acest mediu al muzicii populare?
Florian Roşan: Cel mai tare mă deranjează alterarea folclorului, pentru că au început să apară modificări şi în costumul tradiţional bărbătesc şi mă deranjează că apar bărbaţii cu motive florale mari, ceea ce nu este din tradiţia noastră românească.
Rep: Ce credeţi că e folclorul?
Florian Roşan: Folclorul face parte din cultura unui popor, în care merge mână-n mână, costumul tradiţional, obiceiurile, melodiile, dansurile populare. Toate acestea duc mai departe ceva ce pune în valoare cultura unui popor. Folclorul este ceea ce ne reprezintă pe noi.
Rep: Ce le transmiteţi  cititorilor noştri?
Florian Roşan: Multă sănătate şi bucurie, să aibă încredere în noi nu o să îi dezamăgim şi o să încercăm să aducem melodii cât mai frumoase care să le aline sufletele şi să îi bucure în momentele fericite.

Florian Roşan – între debut şi afirmare

“Nu vreau să folosesc acele expresii “cântam de cânt mă ştiu sau din grădiniţă”, dar într-adevăr, nici nu vorbeam bine că îmi spun părinţii că eu interpretam doina, “Mai la deal de Reşiţa” şi nu spuneam cinteză şi “cinceza”. La vârsta de 14 ani am participat la festivalul “Cântarea României”, iar acest festival mi-a dat un impuls oarecum. Apoi Televiziunea Română mi-a realizat un mic filmuleţ, într-o emisiune de tradiţii, care ulterior a fost trimis şi în Franţa. Au urmat diferite concursuri şi festivaluri la care am participat, unde am obtinut diferite premii. Un al doilea eveniment, care rămâne în amintirea mea este un atestat de liber – profesionist obţinut în anul 1987, la Bucureşti, cu mari critici şi muzicieni ai mai multor genuri muzicale, în juriu, printre care şi regretatul Ion Cristinoiu”, ne-a declarat interpretul Florian Roşan.

Acest articol a fost publicat în Interviuri interpreti folclor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s